28,739 matches
-
atît de neted, ochii săi străluceau atît de voioși, fața avea o expresie atît de inteligentă și plină de bunătate, cum n-am mai întîlnit decît la puțini alți copii. L-am întrebat dacă avea de gînd să se facă soldat și mi-a răspuns: da, aici trebuie să ne facem cu toții soldați, dar pot să ajung și ofițer - de-aceea vreau să învăț tot ce se poate învăța. Era ceva atît de nevinovat în întreaga-i purtare, atît de nobil
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
expresie atît de inteligentă și plină de bunătate, cum n-am mai întîlnit decît la puțini alți copii. L-am întrebat dacă avea de gînd să se facă soldat și mi-a răspuns: da, aici trebuie să ne facem cu toții soldați, dar pot să ajung și ofițer - de-aceea vreau să învăț tot ce se poate învăța. Era ceva atît de nevinovat în întreaga-i purtare, atît de nobil, încît sunt sigur că dacă aș fi fost bogat l-aș fi
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît piersicile-eroi din muzee/ unde-am tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum se poate bea și iubi/ și urechile, urechile se pot lua la întrecere" (Moartea auzului). "Dicteul automat" nu e asumat integral, întrucît autorul respectă, în plină dezlănțuire
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
citește mamei cu glas tremurând, dar ferm scrisoarea de adio adresată iubitului american. Adolescentul ce tocmai se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvența debarcării ratate când, după o plonjare în adâncuri, la suprafață plaja geme de corpurile neînsuflețite ale soldaților deja înghițiți de nisip. Infirmitatea fizică dobândită atunci se va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuța sa prietenă însă îi strecurase printre rânduri un mesaj de înțelepciune orientală - "Totul are un sfârșit!" - prin care de fapt își
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
acorda ospitalitatea cerută? Să treci pragul înseamnă să intri într-o lume diferită, plină de capcane, de promisiuni, de satisfacții și de amenințări. Ospitalitatea poate fi o capcană: gazda își înșeală oaspetele. În Lumina albastră din poveștile fraților Grimm, un soldat rătăcit cere adăpost. "Pe cînd noaptea se lăsa, văzu o lumină, se apropie de ea și se trezi în fața casei în care locuia o vrăjitoare. "Dă-mi adăpost pentru o noapte, ceva băutură și mîncare, îi spsue el, căci de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
și se trezi în fața casei în care locuia o vrăjitoare. "Dă-mi adăpost pentru o noapte, ceva băutură și mîncare, îi spsue el, căci de nu, voi muri de foame. - Ehei!, îi răspunse ea, cui i-e milă de un soldat care fuge de la datorie? Și totuși mie o să-mi fie milă de tine și dacă faci ce-ți cer eu, îți voi da găzduire." El trebuie să sape cîmpul, să taie lemne, și apoi să aducă din fundul fîntînii un
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
de tine și dacă faci ce-ți cer eu, îți voi da găzduire." El trebuie să sape cîmpul, să taie lemne, și apoi să aducă din fundul fîntînii un amnar cu lumina albastră. Dar vrăjitoarea, vrînd să se debaraseze de soldat îl lasă să cadă în fundul fîntînii cu amnar cu tot, care este de fapt un gin care îl va ajuta. Ospitalitatea vrăjitoarei era interesată, ea avînd nevoie de ajutorul soldatului care va profita de consecințele pervertirii legilor de ospitalitate. Morala
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
cu lumina albastră. Dar vrăjitoarea, vrînd să se debaraseze de soldat îl lasă să cadă în fundul fîntînii cu amnar cu tot, care este de fapt un gin care îl va ajuta. Ospitalitatea vrăjitoarei era interesată, ea avînd nevoie de ajutorul soldatului care va profita de consecințele pervertirii legilor de ospitalitate. Morala este desigur că ospitalitatea violată aduce pedeapsa asupra celui care o înfăptuiește. La fel se petrec lucrurile în numeroasele istorii în care gazda este un căpcăun (sau o căpcăună, după
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
plăsmuindu-și pe drum aripile" (placa de patefon). Și din nou obsedanta supraviețuire: poate că a supraviețui este o meserie/ ca oricare alta/ presari peste rană pînză de păianjen/ și cenușă/ ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic/ aproape un soldat de plumb/ fără craniu/ între găletușa cu apă/ și creioanele înfipte în zidul de plastilină" (a supraviețui). Timid, uimit de mersul fenomenal al lumii, însetat după adevărul "umil", poetul e marcat de așteptare, aceasta fiind starea sa de spirit stagnantă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
unor represalii lipsite de eficacitate, circulă de mai mulți ani expresia a lua boii (sau caii) de la bicicletă, emisă de obicei din perspectiva potențialei victime, care minimalizează pericolul anunțat: "Ce-or să-mi mai ia? Caii de la bicicletă?" (Paul Goma, Soldatul cîinelui, București, Humanitas 1991, p. 142); Ce poți să-i faci? îi iei boii de la bicicletă, c-așa vrea legea" ("Expres" 34, 1991). Expresia e înregistrată în recentul Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române de Anca Volceanov
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
trecînd pe culoar, m-a pupat din mers pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut". De pe la Buzău pînă spre Focșani, norocosul ban, care peregrinase atîta între Coloanele lui Hercules și Eufrat, zornăind alături de ceilalți arginți, în palmele negustorilor și soldaților, procurîndu-le vin, mătăsuri, hrană și-atîtea alte lucruri rîvnite de ei, - și nu numai pe muncă cinstită, dar și pe rapturi, jafuri, incendii și sînge, - ce poveste, în gura lui Nichita, povestea acelui gologan, uzat, - uite, aici, priviți, ne soma, mărginile
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
pe rapturi, jafuri, incendii și sînge, - ce poveste, în gura lui Nichita, povestea acelui gologan, uzat, - uite, aici, priviți, ne soma, mărginile sînt tocite de unghia degetului gros, zvîrrr!" "că jucau și ei rișca la popasuri, domnilor, ca orișice bravi soldați..." Jupiter, ros și el, pe partea ailaltă, retras în argintul subțiat, trăgea cu urechea la cearta jucătorilor. Dacă ardea și-un foc de tabără, lănciile sprijinite cruciș scăpărau în repaosul serii... Povestea monezii ne cucerise pe toți. Am tăcut, muți
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Sărmanului Dionis... Ce viață și ce vervă ideatică și lexicală în bezmetica înfruntare gherieră a neprețuitelor pagini ce urmează și pe care le citim cu zîmbetul senin provocat de adierea Geniului: "Azi 31 martie 1933, am stat de gardă, eu soldat Nicolae al lui Cristea din Olari județul Prahova. Și a trecut o fată, și am întrebat-o că unde se duce și mi-a zis că la gară, și i-am făcut cu ochiul, și ea a dracului a început
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Iar acum? Acum lucrurile căpătaseră o altă înfățișare. Și zecile de refugiați pe care-i întâlnea pe stradă îl treziseră dureros la realitate. Oare același popor stârnise atâta groază și teroare? Nu. Nu credea nici în ruptul capului că printre soldații fioroși al Kaiserului s-ar fi putut număra și colegi din facultate. Era prea mult. Și nu era drept pentru el și pentru oamenii aceia să-i înjosească. La mijloc trebuie să fi fost cu totul alte probleme, alte interese
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid vâscos. Adrian aluneca într-una. Din câteva case izbucniră incendii. Dar pompierii erau ocupați cu tulumbele în
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
emis ordinele etc.: "De ce nu se întreabă nimeni cine a elaborat diferitele documente de partid privitoare la cultură, artă, literatură ș.a.m.d.". Dar cine a aplicat cu rîvnă aceste legi, ordine, documente, aceste directive? Cine s-a proclamat mereu soldat al partidului? Orice s-ar fi întîmplat, impunitatea, sub comunism, îi era de altfel asigurată: "Acesta a fost și motivul pentru care nu m-am sinchisit cîtuși de puțin, părăsind Conferința Scriitorilor (din 1965), de ceea ce mi s-ar fi
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul acesta absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă la micul dejun/ În aburul de cicoare/ Un morman de istorioare ticăloase/ Mucegăiesc pe rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
vieții. În 1942, în memoriile sale intitulate Revizuiri și adăugiri (au apărut, desigur, postum, acum în anii nouăzeci ai secolului pe care tocmai l-am încheiat) Motru îl elogia pe mareșalul Ion Antonescu pentru că a dispus continuarea măsurătorilor antropometrice printre soldați, pe care le efectua continuatorul său în ale psihologiei, Nestor. Și asta, desigur, pentru a se putea stabili tipurile biologice și psihologice și, prin consecință, valorile românismului care, la rîndul lui, era o consecință a fenomenelor sufletești, ca element distinctiv
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
Anunțuri ademenitoare, oferind parcări și hoteluri pentru șoferii de TIR-uri direct în limba lor maternă (domină copios turca!) te iluminează în legătură cu "martiriul" Aradului-oraș. Dacă numeri între locuitorii acestei urbe istorice și curvele ce patrulează pe traseu mai ceva decât soldații la fruntarii, imaginea "martiriului" e completă și apetisantă din cale-afară! Oricum, între această imagine și aceea a minerilor ca activiști civici, propagată cu nerușinare de "Flacăra" lui Păunescu, prefer sifilisul "traseistelor" vorbitoare de turco-kurdă. Cu ajutorul unui doctor bun, de sifilis
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
nimeri... Iar când orologiul bate cele 12 ore, îmi potrivesc grijuliu ceasul de mână, sovietic, culmea! unul, Pobeda, ieftin, sigur că mă aflu prima dată, cu adevărat, la ora Europei centrale. Uitându-mă la Pobeda mea, îmi adusesem aminte de soldații sovietici, la București, jefuind lumea de ceasuri: faimosul davai ceas, mult mai adânc intrat în ținerea de minte a poporului român, decât Proletari din toate țările, uniți-vă! Când e vorba de bășcălie, nimeni nu ne întrece, fie și în
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
-le la ei, în Rusia. Urmaseră anii în care o ploaie de ceasuri ieftine și bune se abătuse asupra Europei, ceasuri construite de sovietici, întâia oară, întrucât înainte totul se importa. De la același prieten mai știu că și la Praga soldații sovietici, beți, asiatici mai ales, opreau oamenii pe străzi și-i ușurau și pe ei de ceasuri. Și că cehii, atât de civilizați, credeau că vor să știe cât e ora; nu le-ar fi trecut prin gând. Tot el
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
pe brațul stâng, unul după altul, câteva ceasuri de mână, captură de război... Să mă ierte Cel de sus, dar în război sunt fapte, aparent civile, care întrec în semnificație cele mai cumplite scene de luptă. Oricum, îndată după război, soldații sovietici, în orele lor libere, se strângeau la Orologiu, aclamându-l în rusește ori de câte ori anunța solemn ora. Azi, regimul lor dispărând, parcă ți se și face milă de ei... Niște primitivi, niște copii ai Mumei Natura, confruntați cu una din
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
ruină, la fel Cernavodă, păstorii dobrogeni seamănă cu niște sălbatici, iar pe malul Dunării nu sunt decât bordeie... Există însă scene emoționante: întâlnirea cu un copil român, Adam Marcu, care vrea să devină ofițer ("...aici trebuie să ne facem cu toții soldați...") sau ziua de duminică de la Orșova. Construcția de imagini din memoriile de călătorie e fundamental diferită de cea de pe paravan. Ea seamănă cu un joc de puzzle cu piese lipsă. Din realitate scriitorul danez reține doar câteva secvențe și imaginația
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
1939, exaltați cum sunt, polonezii atacau călare blindatele germane, ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul lor. Într-o zi, unul mă mângâiase pe creștet, pentru că, școlar fiind, le strigasem cu entuziasm: Vivat Magna Polonia! Mai târziu
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
dar pierde definitiv, în beneficiul URSS și al Bulgariei, Basarabia, Bucovina de Nord, cele trei județe nord - dunărene și Dobrogea de Sud, cu orașul Balcic, unul dintre punctele cele mai frecventate și mai prezente în arta plastică interbelică. În așteptarea soldaților americani, o așteptare aproape mistică și, evident, încărcată de speranța iminentei mîntuiri de amenințarea satanică a comunismului, începe încet, dar decis, marele schimb cu Uniunea Sovietică. în calitatea ei de inamic pe front și de agresor imperialist, România trimite spre
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]