6,154 matches
-
lucrătorii acestei instituții- o punte nevăzută între moșii și strămoșii noștri, pe de o parte, și, pe de alta, între noi, copiii, nepoții și strănepoții noștri. E un neprețuit izvor de cunoștințe, bucurie, mândrie și totodată, un îndemn sacru și solemn, adresat, deopotrivă, semenilor și urmașilor pentru lucru bine făcut. Câte din instituțiile și întreprinderile țării pot spera ori se pot lăuda cu o astfel de carte pentru minte și inimă, precum cea de față? Îmi înclin fruntea cu stimă și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
poet, "travestit" acum în exeget al lui Emil Botta, care vorbește despre sacralitatea "posturii de spectator" și aceea a lecturii/scrierii poeziei? În preajma unei catedrale catedrala fiind metafora poeziei și scenei (n.n.) , ne simțim altfel, parcă mai curați și mai solemni", spune Carmelia Leonte, părând a-l contrazice pe însuși Napoleon care credea că, la Chartres, de pildă, ateii s-ar simți nelalocul lor; atei și credincioși practicanți simt, deopotrivă, în preajma lui Emil Botta, că poetul și actorul oficiază în "templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poetul însuși se înconjură cu un strat protector de cuvinte, actorul are scena. Toate acestea joacă un rol esențial pentru că opun rezistență lumii agresive și nerecunoscătoare. În preajma unei catedrale, de pildă, ne simțim brusc altfel, parcă mai curați și mai solemni. De asemenea, fiecare ființă umană are un spațiu al său, pe care și-l creează, oriunde s-ar afla, un câmp reprezentativ, unde se simte în siguranță. Este ca o scenă cu granițe invizibile, construită ad-hoc, dar inexpugnabilă. Când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
redescoperire sprijinindu-se la rândul ei pe o logică eternă, adică pe familiaritatea cu „logica lui Dumnezeu în mersul ei natural pe pământ“. Să adăugăm la toate acestea un soi de firesc al raportării la lucrurile ultime, deopotrivă hâtru și solemn, pe care i-l provoacă și înlesnește originea sa țărănească. Țuțea este un țăran din Muscel trecut prin Universitatea din Berlin și care, în mod esențial, rămâne să se comporte cognitiv — remodelând cultural resursele inteligenței — ca țăran. Prin felul de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de acord că, la rangul minții mele, nu sunt pitoresc. Dar în presă apar pitoresc. Și moare de plăcere mass-media când citește gogoșile astea. Zice: aoleu, ce drăguț e ăsta! Eu nu sunt un om drăguț, eu sunt un om solemn. I-am spus eu părintelui Stăniloae că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiți? Popă, zic. Și unde aveți parohia? — N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot. Și eu sunt un om greoi de munte, ca Eminescu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ardă iarăși pe cei doi. Feodor stătea de vorbă cu nașul celor doi miri când o zărise pe Letiția. Era frumoasă deși tâmplele-i erau Încărunțite și fața brăzdată de câteva riduri. Era o văduvă, stăpânită de o anume tristețe solemnă. Nu se considera vinovată de ruperea relației lor din adolescență, nici de tăcerea lor care durase aproape treizeci de ani. Simțise doar o arsură În dreptul inimii când privirile lor se Întâlniseră. Considera că el renunțase la ea din cauza părinților care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Iași, (Amelia Pavel, Ion Frunzetti, Radu Negru), Cronică, măi, 1971. -Radu Negru, La Pallady, Cronică, februarie, 1972. -Radu Negru, O expoziție de artă plastică dedicată satului românesc, Flacăra Iașului, februarie, 1972. Radu Negru, Georgice contemporane, Cronică, martie, 1972. -Aurel Leon, Solemnă frumusețe a sărbătorii, Cronică, martie, 1972. LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 132 130 -Claudiu Paradais, Expoziția de pictură și sculptură a Școlii populare de artă, Clasele profesoarelor Viorica Bălan și Lucreția Dumitrașcu
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
o mare suferință. O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur, Slava avea un dar: se va isca o pădure, o vale de piatră, un cutremur ca și atunci când Isus însumat și solemn ne-a dăruit, demn, lumina cea mare din cerul țesut în odoare. * * * N-am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Iași, (Amelia Pavel, Ion Frunzetti, Radu Negru), Cronică, măi, 1971. -Radu Negru, La Pallady, Cronică, februarie, 1972. -Radu Negru, O expoziție de artă plastică dedicată satului românesc, Flacăra Iașului, februarie, 1972. Radu Negru, Georgice contemporane, Cronică, martie, 1972. -Aurel Leon, Solemnă frumusețe a sărbătorii, Cronică, martie, 1972. LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 132 130 -Claudiu Paradais, Expoziția de pictură și sculptură a Școlii populare de artă, Clasele profesoarelor Viorica Bălan și Lucreția Dumitrașcu
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
Pruncul Sfânt. Patrupedele „asistau” la evenimentul sacru în ordinea firească a vieții. Părinții care pregătesc „cuibul” pentru progenitură - iată o imagine venind din preistorie, prefigurare a unui șir infinit de cupluri. Văzută aici și acum, icoana nu are nimic patetic, solemn sau maiestuos!... Este „ceva absolut normal!” Și Profesorul își spune zâmbind de unul singur: „Poate că așa intru și eu în rând cu lumea!...” Este un alt demers spre autocunoaștere: începe să se vadă prin ceilalți, ajungând la convingerea că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trebui să înveți să zbori și singur cu elicopterul și cu nava în spațiu. Adam și Eva s-au privit cu o semnificație aparte. Plecarea peste trei ore. Echiparea și pregătește elicopterul. Stimabili, li se adresează profesorul pe un ton solemn, care-i de fapt motivul pentru care Dumnezeu v-a gonit din Rai și ați ajuns pe Pămănt? Adam: Eva cu mărul, dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dincolo de ființă și neființă. Amintim acea "lacrimă de pe obrazul veșniciei", cum a denumit Rabindranath Tagore templul iubirii Taj Mahal de la Agra, India, replică sublimată a efervescențelor erotice de pe pereții exteriori ai diverselor temple hinduse, iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
India, replică sublimată a efervescențelor erotice de pe pereții exteriori ai diverselor temple hinduse, iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pungi, una verde, una crem cu dungi vișinii, și arătam mai tânăr. Îmi stătea bine în povestea asta. Pe urmă m-ai găsit tu. Mama mea s-a hotărât să devină scriitoare pe 4 noiembrie 1983. Întâi l-a anunțat solemn pe tata că intenționează să scrie o carte, dimineața, pe la șase, ieșind de la duș. Au dezbătut problema la cafea și, întrucât era spinoasă, au prelungit discuția până la primul fel al mesei de prânz. Supă cu găluște, pare-se. Au tăcut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat o cheie. Grav. Solemn, aproape. David e din nou mic, mic, mic, ca Alice. Cheița deschide ușa spre Țara Minunilor. Pentru asta trebuie să fii mic, mic, mic. Așa ajunge documentul „alx“ în apartamentul lui Alex. La biroul de sus, din fosta cameră a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
duceam „să văd“. Îmi inspectam comorile râncede, echipat cu o jalnică trusă de scule. Mai strângeam un șurub, mai constatam o scurgere de proveniență incertă. Nimic major. Cel mai adesea plantam o farfurie sub țeava lăcrimoasă și mă mântuiam. Urcam solemn și anunțam (exact ca la ultima inspecție) că „la un moment dat va trebui înlocuită toată instalația“. Sentința era, invariabil, primită cu teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de „tevatură“. O vreme, proiectul „reparații“ atârna
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se află înaltul emițător de maxime. Numai patefonul își face în continuare datoria, hârâind un marș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tot într-un fotoliu îți vor depune osemintele - surdinizează același Lulu Chiracu). Atâtea vorbe frumoase despre persoana mea! Vorba latinului: de mortuis nihil... să spună mai departe tovarășul Capră, că a prins doi ani de latină în școala medie! ” Moment solemn, plin de efuziuni sentimentale, la căldura căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
microfonului, pentru probă, când prezenta spectacolele-concurs pe scena Casei de cultură a sindicatelor) Că fusese în Cuba își putea da seama oricine: nu mai saluta cu obișnuitul „să trăiți”, ci îi lăsa pe toți stupefiați cu un „patria o muerte!”, solemn și sonor. Și nimeni nu știa să-i răspundă, ca în Cuba: „vençeremos!”. Hotărâse să dea în ziar un serial despre Che Guevara, dar nu avea încă toate aprobările. Că „material” adusese suficient: broșuri și pliante turistice de la „oneteul” lor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mult le-ai critica. Este ceva asemănător cu obiceiul conform căruia nu poți intra cu pălăria pe cap într-o biserică, și nici încălțat într-o moschee, fără a da astfel dovadă de o mare necuviință! În fond, aceste "frivolități" solemne nu sunt lipsite de sens. Agenții străini nu se reprezintă doar pe ei înșiși. Doar persoanei "morale", a cărei expresie sunt ei, îi sunt adresate onorurile. Până acum, nu s-a insistat suficient asupra faptului că protocolul nu cunoaște popoare
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Carol al III-lea103, cortegiul care îl conduce la palat pe noul ambasador. Regele îl primește în sala tronului, înconjurat de membrii guvernului și de toată Curtea, plină de strălucire. Are loc apoi un schimb de discursuri și complimente, amabil, dar solemn, totodată. S-a ăntâmplat pe vremuri ca un ambasador distrat și-și fi uitat scrisorile acasă. El i-a remis atunci regelui doar o foaie de hârtie, împăturită cu grijă, ceremonia nu a fost mai puțin impozantă. Nu este nevoie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Edelmira în hol. Femeie înaltă, calmă, statuară, intrată în ani deja, surâzătoare, cu fața nepăsătoare; poartă perucă. Se salută ceremonios și Carrascal iese. Este acesta Don Avito Carrascal, Fulgencio? Da, păi? Nu, nimic; pare un om bun. Filosoful prinde bărbia solemnei sale soții și-i spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
furiș își strânge în brațe fiul, îi zice: "Spune mamă, dragule, spune mama". Frecționările superauriculare au dat rezultat; Apolodoro începe să rupă a vorbi și tatăl spionează primul cuvânt, expresia sa naturală, individualizantă. Și se face că este: gogo!, gogo!, solemn mister!, gogo!, formula cabalistică poate a personalității noului geniu... Pentru că dacă această grafologie are, cum pare, fundamentul său și îl au și alte misterioase relații psihofiziologice, nu trebuie să-l aibă și primul cuvânt pe care fiecare dintre noi îl
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
filosofia ritmică, superumana Clarita, Clarita! "Acestea sunt teorii!" cum spune cu resemnare tatăl, don Epifanio. În sfârșit! Ce-i bate inima! Nu-l lasă să audă, nu-i lasă respirația, îl sufocă. Și Clarita, la fel, uluită, doritoare, așteaptă produsul solemnei liniști. Clarita... Clarita... fă-mi favoarea... citește asta. Și strecurându-i scrisoarea, intră la studiu. Să mergem, omule, îi zice cu sarcasm oare, Don Epifanio? Se pare că vii sufocat... nu trebuie să alergi, Apolo, nu trebuie să alergi; la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Apolodoro înțelege ce a făcut, îl năpădește o imensă rușine și un dezgust și desconsiderare față de sine însuși, ajungând la un: "Demisionez! acum sigur da, sigur demisionez!" Săraca Petra! * Voi scrie ceva înainte, un soi de testament? Nu, un act solemn, serios, fără fraze, nici poziții, dar original. Ca să nu se râdă de el după moarte. Se reculege și meditează: "La odihnă! La odihnă! La eternul repaos. Sunt un mizerabil; am comis o infamie; toți se amuză de mine; nu-s
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]