3,003 matches
-
tratează de la obraz de teozof, atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și, convins până În străfunduri că mi se face o oribilă nedreptate, să mă retrag la o solitară mânăstire de maici... - Vă deranjează dacă Îndrăznesc să definesc metoda dumneavoastră de cercetare ca ecletism? a continuat surâzătorul Zoran. - Un binevoitor ar fi găsit, sunt sigur, un sinonim mai agreabil - sincretism, de exemplu. Sau interdisciplinaritate. - Când un savant - pentru că profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și, În fond, de ce nu? Eram În posesia modalității de a trece dincolo de ușa cu senzori, În mare cunoșteam drumul, prezența Evelinei m-ar fi incomodat, dorința de a găsi statutul nu-mi dădea pace; În atare condiții, o descindere solitară În catacombele tenebroase aproape că se impunea, În disprețul pericolelor potențiale care mă pândeau. Supralicitez: unicul pericol Îl reprezenta posibilitatea neplăcută de a da nas În nas cu Zoran și cu individul cu nume de regizor de cinema - Bardem, Bergman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
test vizavi de memoria profesorului; suspectam eu ceva În neregulă aici. - Tocmai Începuserați să spuneți despre japonez, n-ați apucat să intrați În detalii. Aș vrea să vă aduc Însă aminte că mi-ați rămas dator cu relatarea vizitei dumneavoastră solitare În depozitul-arhivă din subsolul Centrului, când ați mers acolo fără Eveline Fontaine, știți... - A, da, ai dreptate, sigur că da, n-am uitat. S-a Întâmplat așa... ...Surpriză! Dublă surpriză! Adam Adam mi-a povestit episodul, dar n-a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capcanele și nu poate fi prinsă. E poezia. Iată, nu mă mai interesează ce așteptați voi de la mine. Nu mă mai interesează ce ați vrea să știți. Îmi permit libertatea de a-mi testa sub ochii voștri nebunia. Act mai solitar și mai impudic decît o masturbare publică. „marea rămînea acolo În mersul normal al lucrurilor cineva oricine ar fi fost el trebuia să plutească pe ea și să sfideze providența fie și numai pentru a arăta cum oamenii reușesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș în serie mai are un complice. Cazuistica în domeniu arăta că aceștia sunt solitari. Și apoi, într-o comunitate atât de mică cum era Baia de Sus, un asemenea secret ar fi fost foarte greu de păstrat. Numaidecât să-l încerci încă o dată! rosti Calistrat. Acum nu te mai împotrivești? spuse Ileana foarte încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care o ținea În camera lui. — Eu le-am făcut, Îmi explică el, mîndru. Eu eram incapabil să Înțeleg ce erau sau ce pretindeau să fie, Însă am tăcut și am clătinat din cap cu admirație. Mi se părea că solitarul acela mătăhălos Își construise propriii prieteni din alamă și că eu eram primul căruia i-i prezentase. Era secretul lui. Eu i-am spus despre mama și despre cît de dor Îmi era de ea. CÎnd glasul mi se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
circulă prin el esențialmente gratis: iPod-ul înlocuiește casetofonul portabil și se vinde și el în sute de milioane de exemplare. Jocurile video, care combină curiozitatea cu aventura, se dezvoltă și ele: mai întâi sub forma unor programe pentru jucători solitari, apoi, prin conectarea la internet, cu mai mulți jucători; numărul amatorilor crește exponențial: în 2006, 100 de milioane de persoane joacă în rețea și cumpără produse virtuale de peste un miliard de dolari. în total, în 2006, activitatea pe internet depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
zece ani mai târziu și cu 40 de kilometri mai departe în 2025. Vor apărea noi meserii ce vor organiza logistica acestui nomadism. De asemenea, a noua formă va continua să creeze condiții de viață urbană pentru persoane tot mai solitare, în apartamente tot mai înguste, cu parteneri sexuali și afectivi tot mai efemeri. Frica de legături prea durabile, fuga de atașări mai profunde și indiferența aparentă vor deveni își deja au devenit) forme de seducție. Apologia individului, a corpului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vor inventa noi moduri de împărtășire - virtuală - a existenței hipernomazilor, dându-le astfel acces la un nomadism virtual. Clasele de mijloc îmai ales) vor trăi „prin procură” viața hipernomazilor, prin practicarea a patru sporturi principale, simulacre ale mișcării, toate fiind solitare, reprezentări idealizate ale competiției în hiperimperiu, presupunându-se că fiecare va avea șansa lui; toate vor fi practicate de fostele elite ale „inimilor” precedente, toate vor fi practicabile și vor permite progresul: echitația, golful, sporturile nautice cu pânze și dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
deloc din casă, și nu mai primea oaspeți. Își petrecea zilele în tăcere, fără ca măcar să citească, așezat la biroul lui, cu mâinile împreunate - asta mi-a spus Barbe -, privind pe fereastră, sau învârtindu-se prin parcul său, ca un animal solitar. În definitiv, nu eram chiar atât de diferiți. Într-o zi, pe 13 iunie al aceluiași ani, când umblam din nou de-a lungul malului, după ce trecui de pod, se auzi foșnetul ierbii în spatele meu. El era. Mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
petrecea departe de cel pentru care se exilase printre noi, cam ca paginile pe care Destinat le smulgea din calendarul său. Tristețe este un nume pe care îl pomenea adesea. Cred că ajunsese să țină la omul acela rece și solitar care o găzduia. Vorbea despre el cu o ironie tandră, notând fără naivități eforturile lui de a-i intra în grații, glumind fără prea mare răutate pe seama chipului său care se îmbujora uneori, bâlbâielilor lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc o fereastră de peste drum; pe urmă Încă o sută s-au luminat și i-au umplut, dansând, câmpul vizual. Sub picioarele sale, un oberlicht verde, cu ramă de fier, a devenit galben; pe stradă, farurile taxiurilor proiectau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la Fifth Avenue, ferindu-se de umbrele cu amenințarea lor neagră și oarbă, și În față la Delmonico’s a făcut semn unui autobuz să oprească. Încheindu-și strâns haina pe corp, s-a urcat pe platformă, lăsându-se purtat, solitar, prin ploaia subțire și persistentă, cu agerimea reînviată, Înțepător, de umezeala rece, permanent renăscută pe obrajii săi. Undeva În minte a Început să i se deruleze un dialog - mai bine zis și-a reluat locul central În atenția lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aș putea să vă mulțumesc? Ați acceptat cu atâta bărbăție să luați parte la importantul nostru experiment! - Dar eu... - Din clipa în care v-am văzut - și v-am urmărit în cele mai intime ipostaze ale spiritului dumneavoastră blând și solitar - mi-am spus: iată eroul marelui nostru proiect privind... Aici s-a rupt filmul. Nu băusem nimic, clar nu băusem nimic, pentru că nu mă durea capul și mi s-a sculat imediat. De fapt mi s-a tăiat din același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
altul, dar eu nu, fiindcă le sunt superior datorită voinței mele. Individul, în schimb, e liber dacă își dorește acest lucru. Rainer acceptă plin de grație această libertate care‑și prezintă totodată scrisorile de acreditare. Există în el un eroism solitar. Solitar pentru că nu‑l vede nimeni, motiv pentru care, firește, și cel mai frumos eroism își pierde jumătate din valoare. Dar totuși Rainer se poate privi în ochi, atunci când e singur în fața oglinzii. Uneori se întâmplă să fie o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar eu nu, fiindcă le sunt superior datorită voinței mele. Individul, în schimb, e liber dacă își dorește acest lucru. Rainer acceptă plin de grație această libertate care‑și prezintă totodată scrisorile de acreditare. Există în el un eroism solitar. Solitar pentru că nu‑l vede nimeni, motiv pentru care, firește, și cel mai frumos eroism își pierde jumătate din valoare. Dar totuși Rainer se poate privi în ochi, atunci când e singur în fața oglinzii. Uneori se întâmplă să fie o zi absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai plinuță, nu‑i așa, are un bust mai generos. Bineînțeles că‑mi pot alege femei de toate vârstele, culorile, formele și mărimile. Așa gândește bărbatul, femeia nu gândește așa fiindcă sexualitatea ei se desfășoară pasiv. Să fiu un luptător solitar stă înscris în caracterul meu personal, ceea ce nu e neapărat înscris în caracterul oricărui bărbat. Mie mi se oferă spre degustare mult mai multe femei decât pot eu consuma. Simți cât e de tare, de‑a dreptul erect, și coaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tragem imediat. Atunci o să tacă și ea, în sfârșit, că de obicei vorbește în plus, aproape la fel de mult ca frate‑său. Hans crede că vorbăria asta începe s‑o calce pe nervi și pe Sophie, care preferă tăcerea lui Hans, solitarul, trăncănelii unui Rainer care caută întruna un colectiv în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit oricum din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
redundant, la a oferi un fel de divizare estetică a zonelor mai înalte ale sălii de baie. Niciodată nu am încetat să fiu nedumerit de posibilul motiv care dusese la construirea lui. Dincolo de fereastra băii, o privighetoare stătea în copacul solitar, dar impunător, din curte. Am simțit că am mai multă încredere în cântecul ei simplu decât în cel pe care-l cânta Hitler. M-am gândit că era genul de comparație simplistă după care s-ar fi dat în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din alamă, de genul celor pe care le vezi încărcate pe vasele alea de croazieră de lux care navighează între Hamburg și New York. Pentru solitarul ocupant al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă de vreo 16 ani, exista un singur fel de călătorie care mai rămânea să fie făcută, și anume una finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a urma sau a conduce, a comanda sau a te supune, a fi stăpân sau sclav -, Aristip nu alege nici una, nici alta. A urma i se pare la fel de odios ca și a conduce, ceea ce contează pentru el este să străbată solitar calea ce duce la fericire. încă o piatră în grădina platoniciană, în care filosoful era antrenat să devină rege - dacă nu cumva invers... -7Fericit cel care, precum Ulise... Esențialul constă în a te bucura de clipa de față, a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ridicat și o vedere superbă înspre Golful Neapolelui. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați de partea cauzei filosofice - așa cum au fost Leonteus și Idomeneu. Cât privește vila campaniană, mecenatul lui Piso explică totul. Să precizăm, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rând repetă neghiobiile epocii sale, ceea ce n-ar prezenta niciun incovenient dacă această conformare la inepțiile dominante nu ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fară să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > O! TEMPORA! Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului O, Tempora!... Pecetluita e în ceară Epistola-n exilul foilor veline Tăcerea albă, solitara Cuvinte scrise-n discul lunii pline. Încarcerat în matele uitări Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]