1,274 matches
-
poezie va urma un traseu ce nu procură surprize. Printre caracteristicile remarcate de critici se află o sensibilitate tensionată și interogativă, note de melancolie captate într-o dicțiune elegiacă.Tema dominantă la S. e erosul, corelat cu sentimentul obsesiv al solitudinii, cu durerea adesea mascată și cu revolta în fața ireversibilului, cu ideea crepusculului. Erotica revelează imposibilitatea comunicării și a comuniunii depline cu o iubită-himeră, întruchipată enigmatic (doamnă, nimfă, fecioară ). Poezia, încercare de coborâre în sine („Scriu versuri, de fapt / lungi întrebări
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
Tupan, Discursul postmodern, București, 2002, passim; Vasile, Poezia, 240-242; Ilie Constantin, Marin Sorescu, poet tragic, RL, 2003, 37; Firan, Profiluri, II, 253-263; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 158-160; Maria Ionică, Marin Sorescu - între parodie și solitudine necesară, Craiova, 2003; Gheorghe Boris Lungu, Marin Sorescu. Biobibliografie, pref. Dan Mănucă, Craiova, 2003; Constantin M. Popa, Brațul de la Lepanto, Craiova, 2003, 40-42, 74-78; Zamfirescu, Istorie, II, 392-405. M. S., M. I.
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
fie contrazis și asigurat că pericolul iminent perceput subiectiv nu este real. Într-o altă etapă, anxiosul devine autoagresiv, deși nu conștientizează acest lucru, prin modalitățile de răspuns la stimuli exteriori se Îndepărtează din ce În ce mai mult de cei din jur preferând solitudinea. Atunci când modalitatea de răspuns la stimuli externi devine o “areacție” În plan relațional și hipereacție În plan intern anxiosul Înregistrează o scădere a capacității sale de adaptare și de comunicare. Hipereactivitatea internă a anxiosului reprezintă autoagresivitatea trăită de subiect ca
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
externe. El „se vede pe sine” mai frumos, mai bun decât este în realitate, iar lumea „o vede” mai urâtă și mai rea decât este de fapt. Inadaptabilitatea paranoicului este rezultanta socială a atitudinii sale mintale, a tendințelor sale profunde. Solitudinea este pentru paranoic un remediu util și agreabil. Paranoicul, prin inadaptabilitatea sa, este în mod firesc condus către o viață solitară, izolată. Vagabondajul acestor bolnavi poate fi considerat ca o consecință a inadaptării paranoicului. Dincolo de aspectele mai sus menționate, ce
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autentificare a unor avânturi lăuntrice. Între zei și oameni, Prometeu va fi veșnicul rebel, condiția sa e de eternă inadecvare. Izolarea resemnat-disprețuitoare a lui Hyperion se realiza în spațiul protector al cosmosului, conservându-i și consacrându-i eternitatea și echilibrul. Solitudinea prometeică e totală: refuzat atât de spațiul celest, cât și de cel uman, el le refuză la rându-i pe amândouă. Fericirea lui Prometeu pare a fi această nesfârșită rătăcire între lumi și nesecata dorință de a se dărui prin
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic și ontologic - „acum vom
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Mircea Popa. Poezia în 200 de exemplare, RMB, 1995, 1603; Constantin Abăluță, Analiza critică a unui poet, CNP, 1997, 2-3; Nora Iuga, Poezia metalică, LCF, 1997, 19; Aurelian Titu Dumitrescu, Un suprarealist mistic, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sociabilitate și solitudine, RL, 2000, 25; Aura Christi, Războinicul și jobenul galben, CNT, 2000, 44; Constantin Abăluță, Moartea și înălțarea la cer a hamsterului, „Ziarul de duminică”, 2002, 7; Octavian Soviany, Viața ca un miracol, LCF, 2002, 8; Vasile Pruteanu, „Camera de subsol
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
în cadrul iluminismului și al istoriei literaturii române în general, reevaluarea fiind extinsă în studiile care alcătuiesc volumul Aspecte și interferențe iluministe (1997). Virtuțile criticului trec în prim-plan în interpretarea circumscrisă unei teme, ca în Octavian Goga între colectivitate și solitudine (1981) sau în Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu (1982). O propensiune mai nouă este încercarea de recuperare a unor valori de prim rang ale culturii din Transilvania (Timotei Cipariu. Ipostazele enciclopedistului, 1993), de integrare a culturii române în mișcarea
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
București, 1973; Spații literare, Cluj-Napoca, 1974; Ioan Molnar Piuariu, Cluj-Napoca, 1976; Istoria presei literare din Transilvania de la începuturi până în 1918 (în colaborare cu Valentin Tașcu), Cluj-Napoca, 1980; Tectonica genurilor literare, București, 1980, ed. București, 2003; Octavian Goga între colectivitate și solitudine, Cluj-Napoca, 1981; Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu, București, 1982; Timotei Cipariu. Ipostazele ale enciclopedistului, București, 1993-1994; Estuar, Cluj-Napoca, 1995; Convergențe europene, Oradea, 1995; Aspecte și interferențe iluministe, Timișoara, 1997; Apropieri literare și culturale româno-maghiare, Cluj- Napoca, 1998; Reîntoarcerea la
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
literar, P. mizează pe o cunoștere empatică a poetului. Totuși, pe lângă pasajele memorialistice sau pur ficționale, sunt de notat tentativa autoarei de a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
atracție deosebită manifestă pentru dinamica ideilor, cu privire specială asupra receptării lui Kant în Elveția și Franța, dar și a momentului pe care l-a reprezentat pe plan european modelul Jean-Jacques Rousseau, cu atât de difuze și fertile influențe - La Solitudine de J.-J. Rousseau (1950), Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau (apărută postum, în 1975). Aceste cercetări sunt învederate și de volumul Permanențe franceze, editat în țară, și care voia să atragă atenția asupra unora dintre cele mai fertile momente
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
o ambianță umană mai largă, zona investigată fiind mediul familial. Personajele ies din cadrul restrâns al introspecției sau al reflecției intime și cu atât mai mult din cel al reveriilor romanțioase spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
extremă. O influență ce pleacă de la argheziană Duhovnicească, de la câteva poeme ale lui Lucian Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La umbra vremii și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp), pierderea crescândă a identității (Anotimp stins). În acest sens sunt și încercările de autoportretizare din Luptă fără sfârșit, din Cerșetorul orb
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
N. este romanul Vară nebună cu bărci albastre, scris alert, în maniera lui Fănuș Neagu, cu un personaj tras parcă din proza optzeciștilor. Benito Macarie, profesor amator de „ghidărie” (agent turistic sezonist), își îngrămădește într-o epică plină de haz solitudinea, iubirile anonime, tribulațiile mărunte. Toate sunt pretext al unei satire acide, iar personajul „e elevat totuși ideatic prin aspirația de a poseda o barcă albastră cu pânze galbene, un simbol exotic al libertății” (Marian Popa). SCRIERI: Cheltuieli de reprezentare, București
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
mai degrabă romantică, în fapt o altă tentativă de includere a „gândului” propriu în ordinea universală. Dar și acum se ascunde de agresiunea prea slobodă a cotidianului, optând pentru singurătate ca formă de libertate față de situația de mai demult, când solitudinea i se impunea ca soluție extremă. Citabilă este chiar poezia care dă titlul primei cărții: „E liniște, din oraș/ nu răzbate/ nici o voce politică,/ radioul, închis - nu se aude/ nici un lider de opinie;/ în schimb, citesc o carte anonimă,/ parcurg
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
George, De-ale editării, LCF, 1998, 30; Teodor Vârgolici, Memoriile lui E. Lovinescu, ALA, 1998, 427; Săndulescu, Constelații, 169-175; Z. Ornea, Un eveniment editorial, RL, 1999, 32; Paul Cornea, Enigma marelui critic, OC, 2000, 1; Eugen Simion, Multă melancolie și solitudine, „Curentul”, 2001, 571; Cornelia Ștefănescu, Monumentalitatea epică, RL, 2002, 11; Nicolae Manolescu, Specializări pe cale de dispariție, RL, 2002, 41; Al. Săndulescu, Agendele literare ale lui E. Lovinescu, JL, 2002, 7-12; Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă, București, 2002, 267; Nicolae Manolescu, Agendele
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
10 434; Bogár András, A riporter minősége, HT, 1980, 24; Dayana Frățilă, Piese românești contemporane, ECH, 1982, 3-4; Faifer, Dramaturgia, 88-93; Alexandru Bălan, „Nu sunt Turnul Eiffel”, AST, 1984, 3; Ileana Lucaciu, O nouă versiune, SPM, 1984, 29; Valentin Silvestru, Solitudine în doi, RL, 1985, 2; Ileana Lucaciu, Eternul cuplu, SPM, 1985, 2; Ion Cocora, „Cerul înstelat deasupra noastră”, TR, 1985, 3; Dumitru Solomon, Sensibilitatea în sprijinul inteligenței, „Spectator”, 1985, 10; Ecaterina Oproiu, DRI, IV, 13-19; Ghițulescu, Istoria, 452-454. Il.C.
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
sfârșit, când îmi dau seama în ce măsură am fost îngrozită să aflu că... Insă eu, ceea ce mi s-a întâmplat este atât de puțin grav față de alte cazuri, dar există o anumită senzație, o teamă atroce însoțită de o senzație de solitudine și atunci când apar niște medici care se flutură prin fața ta dar nu pot oferi nici o soluție, nu este evident. Terapeutul - Hum... Care este nivelul dumneavoastră de anxietate acum? Pacienta - Trei. Terapeutul - Continuați să explorați toată această perioadă din viața dumneavoastră
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama în care se zbuciumă exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei colectivități („Eu nu-mi apăr numele, îmi apăr țara”). Alegoria de înfiorate respirări din Veac de iarnă se împlinește sub o zare poetică. În Vlad Anonimul, drama lui Petru Cercel și relația lui cu tânărul Vlad
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
de la expresie/ până la sens, sunetul pasului lor măsurat abia exprimă/ o umanitate singuratică, filtrate de lumină/ mereu mai auster, fețele lor, un grup de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt/ își oblojește cum poate arsurile/ și vedenia” (După-amiază cu academică vedenie într-o dugheană). Tensiunea poemelor provine din împărțirea, sfâșierea eului poetic între înlăuntru și afară („homo conclusus
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T.
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
de exercitare exclusivă a treburilor casnice, femeile asociau, în absența bărbaților plecați la munci exterioare familiei, activitatea casnică și singurătatea într-o așa măsură, încât bucătăria era locul „existenței rutiniere” și al „viselor ascunse”. Bucătăria era simbolul individualizării feminine în solitudine, dar și în fantezii ascunse. Telenovelele ofereau și oferă compensări și stimulări puternice pentru astfel de fantezii. Modernitatea societății industriale a consacrat individualizarea feminină în singurătatea casnică întreruptă doar de zgomotul copiilor care încă nu mergeau la școală. Și tot
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în absența relațiilor acesteia cu alte instituții care să împiedice realizarea unui bun dezirabil cu costul producerii unui rău neintenționat, dar cu efecte devastatoare. Deocamdată, înaintarea spre o astfel de direcție nu e o invenție teoretică, întrucât indicii empirice ale solitudinii deja abundă, inclusiv și mai ales în spitale și pe culoarele magazinelor cu băuturi spirtoase. Cealaltă alternativă, pe care o invocam anterior, ar consta în revitalizarea familiei nucleare. Argumentele în favoarea acesteia nu lipsesc. Multiplicarea tipurilor de familii sau mai ales
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de liniște care îți dau pregustarea vieții de dincolo. Există mănăstiri unde călugării se nevoiesc în posturi, rugăciune, purificarea minții, curățirea inimii, priveghere și slujirea aproapelui. Trăiesc, ascunși vederii, duhovnici îmbunătățiți care iubesc mai mult decât orice sărăcia chiliei și solitudinea contemplației. Sunt monahíi în felul Martei sau al Mariei care, acolo unde le este dat, râvnesc după virtuțile nepieritoare. Există numeroase familii darnice, în care se poartă iubirea de străini. Nu ne lipsesc tinerii voluntari în asistența socială. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]