1,510 matches
-
în asfințit, o pulbere de aur se strecura prin pletele verzi și tremura în flori de lumină pepânza neclintită și întunecoasă a apei. Ramurile, împreunându-se, deschideau arcade negre, sub care treceam într-o liniște nețărmurită, lăsând o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. Și ne oprirăm între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese, care curgeau de sus până la luciul bălții. În față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
roșu. Picioarele, groase ca niște trunchiuri de copaci, se sprijineau, goale, pe platforma ce părea să-l aducă pe gladiator din adâncul infernului. „Skorpius“, se gândi Valerius. I se păru că bărbatul acela uriaș semăna cu un monstru marin, din cauza solzilor de bronz care îi acopereau brațul stâng. Avu impresia că omul cu un aer sălbatic și violent îi rezerva un destin necunoscut și, în primul rând, tragicul sfârșit al lui Salix. Deodată își aminti visul care continua să-l chinuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de laur. Flamma își punea pe brațul stâng manșonul din bucăți de piele, care pornea de la încheietură și ajungea sub braț. Ca să nu cadă, îl prinse cu o curelușă sub brațul drept. Valerius își trase pe brațul drept manșonul cu solzi metalici, căci brațul stâng urma să fie protejat de scut. Înainte să agațe de el apărătoarea de piele pentru mână, își înfășură în jurul pieptului o bucată de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fantele pentru ochi, îl văzu pe Flamma apropiindu-se. Nu reușea să-i vadă tot corpul, ci doar coapsa și gamba stângă, pline de sânge. Imediat îndreptă sica spre coapsă. Flamma se dădu înapoi, ferindu-se de tăișul armei. Zornăitul solzilor de pe manșonul lui Valerius îl avertiza că mișcările acestuia deveneau tot mai rapide. Sări în stânga, rotindu-se. Atinse cu spatele scutul lui Valerius și continuă să se rotească, până când ajunse în poziția inițială, apoi încercă să-l lovească pe secutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
moare în arenă, el va trăi și va domni în continuare asupra întregului Imperiu. — Dar tu de unde știi? — Știu, răspunse Valerius aruncându-i o scurtă privire lui Marcus. Știu, pur și simplu. Marcus îl ajută să-și pună manșonul cu solzi. — Trebuie să învingi, Valerius, spuse cu glas puternic. Nu vreau să pierd un prieten. Trebuie să-l ucizi pe Skorpius. — Pot să înving, dar nu ucid, o știi prea bine. Nu l-aș ucide nici măcar pe Skorpius, dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și printre frunzele pietrificate din decorația fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
dacă-ți mai spune ceva „Grebănarea“. A venit momentul să investesc și în marea cultură, aia care rămâne, aia care dăinuie după noi. Orchestră de mandoline, un concurs național de doinitori din instrumente de-astea mai puțin cunoscute, frunză, drâmbă, solz, piculină, poate și un ansamblu de dansuri, mai am schemele alea care le pregăteam pentru „Cântarea României“. După dezvoltarea economică, nu, vine și dezvoltarea culturală? Altfel, ce să arătăm Europei? Am pornit spre mașina lui. Ketty trecuse la volan. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Însărcinată cu cel ce urma să fie Întîiul său născut. Rugile ei fuseseră ascultate. În noaptea aceea, Jacinta Îl văzu din nou În vis pe Zacarías. Îngerul nu mai era Înveșmîntat În negru. Era gol și avea pielea acoperită de solzi. Nu-l mai Însoțea motanul, ci un șarpe alb Încolăcit În jurul torsului. Părul Îi crescuse pînă la brîu, iar zîmbetul, acel zîmbet de caramea pe care Îl sărutase În catedrala din Toledo, apărea brăzdat de dinți triunghiulari și deși, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mai Întâi femeia-șarpe, apoi femeia-girafă, atrase de eflorescența lui sălbatică și de zumzetul de albine, au Început să-i dea târcoale. Oliver n-a zis nimic când a venit femeia-șarpe și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele, albinele și buburuzele, furnicile și lăcustele cu cap de cal verzui ce săreau de pe un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șanțul cel adânc toata noaptea, iar în dimineața următoare a fost dus la locul unde monstrul își avea vizuina. Aceasta era o curte înconjurată de un zid înalt. Rinaldo nu putea face nici cea mai mică gaură , în luptă, printre solzii monstrului, care însă, cu ghiarele-i puternice și ascuțite, smulse una dupa alta, platosă și zale de pe paladin. Rinaldo a început să creada că-i sunase ceasul de pe urmă; el aruncă o privire împrejur și în sus pentru a vedea dacă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o namilă fără formă, neavând din animal decât capul, ochii și gura, aceasta din urmă fiind prevăzută cu niște colți ca de mistreț. Lancea lui Rogero l-a lovit între ochi, dar stânca și fierul nu erau mai tari decât solzii lui. Cavalerul se pregti pentru o a doua lovitură. În acest timp, monstrul văzând umbra marilor aripi ale hipogrifului pe apă a renunțat la pradă și s-a întors să înhațe ceea ce i se părea a fi mai aproape. Rogero
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înhațe ceea ce i se părea a fi mai aproape. Rogero a folosit acest moment și i-a repezit cu furie o serie de lovituri în diferite părți ale trupului, având grijă să se ferească de colții lui; dar carapacea de solzi rezistă tuturor acestor atacuri. Orcul a bătut apa cu coada ridicând o spumă în care Rogero și armăsarul său au fost învăluiți într-atât, încât cavalerul nu mai știa dacă se afla în apă sau în aer. El începu a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că Mickey începe să fiarbă la foc mic - nările umflate, fălcile încleștate, privirea căutând ceva să spargă - și îi întinse paharul pe jumătate plin cu Bloody Mary, lăsat pe masă de Stompanato. Cohen luă o gură și își linse un solz de lămâie de pe buze. — Varsă tot. Acum! Buzz zise: — Masculul feroce al lui Lucy îl stoarce de-o vreme pe Solly pentru niște poze murdare de-ale gagicii. Eu i-am tăiat puțin macaroana. L-am cam bruscat pe băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să înmoaie bine regiunea, poate chiar să dezgroape mai multe cadavre și să trimită alți duri în căutarea răzbunării. Casa de pe strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie de ea. De aproape femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dus înapoi tribului, ca să fie îngropate. Călugărul bate din palme și apar două femei, ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre. De gât și mijloc le atârnă tobe de diferite mărimi. Fiecare are la spate o „coadă“ lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a făcut pe pește dragon. Pun biciul deoparte. E vorba despre efortul pe care-l face împotriva unui obstacol uriaș și despre acțiunea eroică pe care a făcut-o sărind. Oasele lui s-au frânt și i s-au zdrelit solzii. Ar fi putut muri din cauza efortului, dar nu s-a lăsat. Asta l-a făcut deosebit față de peștii obișnuiți. Nu înțeleg asta. E foarte greu! Nu mă mai poate urmări, chiar dacă îi citesc aceeași frază la nesfârșit. Mintea lui pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în cinșpe lei. - Ho-ho, făcu poetul, Nenorocitul nu știe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți, păsări ale cerului și ale pământului - În locul ochilor le punea boabe negre de piper; turme de oi și porci, cirezi de vite; săbii și furci; stejari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe de locurile tainice. Era gros cât un butoi și solzii Îi erau cât țiglele de pe casă. Vara, solzii se colorau În verde și albastru, toamna dădeau În galben, iarna nu știa nimeni cum arată, că se băga În străfundul pământului, unde Își avea sălaș. După cum le tot apăreau bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe de locurile tainice. Era gros cât un butoi și solzii Îi erau cât țiglele de pe casă. Vara, solzii se colorau În verde și albastru, toamna dădeau În galben, iarna nu știa nimeni cum arată, că se băga În străfundul pământului, unde Își avea sălaș. După cum le tot apăreau bucăți de Balaur pe amândouă malurile, verilor nu le fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse creasta dinspre Dunăre și se deschise larg, către Baltă. Ieșiră alergând din văgăuna Întunericului și a spurcăciunilor și mai goniră o vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se păru că vede și aude strecurându-se și fojgăind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfînt." 18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat, și a fost botezat. 19. După ce a mîncat, a prins iarăși putere. Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20. și îndată a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe sub lunå un glas de tenor mut dirijându-și octavele printre ziduri În dosul pleoapelor amintirile au riduri și suspinele bat în ferestre Iar noaptea se copilårește cu visul de-a baba-oarba printre stele Învinsul ca peștele cåtre nadå zvâcnind solz argintiu de mistere
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1635]