22,065 matches
-
mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare, lacrimă pe care-aș luat-o-n mîini și-aș purta-o ca pe însăși copilăria mea-n brațe, în lumina unei după amiezi nesfîrșite. „...și prin începutul acela de somn pătrundea mirosul acrișor al cînepii din capătul pădurii, al socului pălit de soare și mirosurile acelea îl trezeau; deschidea mirat ochii; frumoasă-i lumea, așa cum a făcut-o cine a făcut-o, n-ai mai pleca din ea în vecii
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
stare să scriu o dedicație, poate peste cîteva zile; mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine. * Singurul „spațiu ocrotitor”, vorba lui Valeriu Cristea, a mai rămas această filă dreptunghiulară. În ea mă ascund dimineața, abia ieșit din somn, cu nelipsita ceașcă de teracotă galbenă plină ochi pînă la buze cu cafea fierbinte. Luați un motan și aruncați-l în mijlocul unei străzi duduind de tramvaie și mașini și-n panica lui veți realiza neliniștea oribilă pe care o trăiesc
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
Dac-ar fi după mine, iată cum aș trăi! M-aș scula de dimineață la cinci jumătate-șase, mi-aș face o cafea mirifică, aș scrie scrisoarea pentru dumneavoastră și m-aș culca dn nou! Adică vreo 23 de ore de somn și o oră de comerț afectuos între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
pentru dumneavoastră și m-aș culca dn nou! Adică vreo 23 de ore de somn și o oră de comerț afectuos între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
m-aș culca dn nou! Adică vreo 23 de ore de somn și o oră de comerț afectuos între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a fi mutate, și
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
de spătar pentru a fi mutate, și-l lungeau în sus ca și cum ar fi fost din aluat. Apoi niște sîrme invizibile pe care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că pășesc prin văzduh ca pe trotuar! Acesta nu mai este somn, trebuie să recunoașteți, ci suprarealism la purtător! Și mă obosește enorm! Ce bine e să fii trist într-o zi cenușie, mohorîtă, ploioasă, cețoasă. Ce chinuitor e să fii trist într-o zi superbă, luminoasă, de toamnă înaltă și limpede
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
egale îngemănîndu-ne timpurile?» - înserarea înstăpîni o ploaie atît de lină încît doar privind rîul o puteai bănui - «^vrei adevărul, ori mîna ce alină^... - m-a întrebat odată o femeie răscoaptă - ^adevărul, ce alină o mînă^, i-am răspuns toropit de somn... și poate dacă am fi visat că vorbeam înainte chiar de a începe am putea să ne resemnăm, însă așa? ah, ce mai...i-am lăsat să creadă că eșuasem... că rătăcesc înfrînt de-o lume, căreia nu-i dibuisem
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
noi, într-o seară, după ce s-a mîncat și s-a băut, a rămas să și doarmă. A doua zi, am observat că-i șoptește ceva, roșie la față și scuzîndu-se, primei mele soții. Ei bine, acestei făpturi superbe, în somnul ei adînc și cam crăcănat, îi venise (cum ziceau toate femeile din D) “regula”, nereușind s-o trezească! Îmbujorată, cu ochii parcă și mai albaștri, a îndesat cearceaful trădător într-o tașcă de piele, să-l spele la ea acasă
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
ascentul și trag giulgiul/ ger sonetul. Care? protopsalt cândva duhul mi l-a mai salva când eretic mă împiedic de alt trup de bolti legat. Toate clopotele bat și mireasma planșa suie an foetet tot mai incet anima uxores tuae? Somnul ochiului betran la ieșirea din amor naștere da formelor: manuscrisul din Qumran.
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
reînnodînd șirul scrisorilor mele către dumneavoastră. Drumul de ieri (Mangalia-Iași) a fost dur. Plecat la 13 și ajuns la 24, într-un tren fără vagon-restaurant, pe-o vreme fierbinte, am avut și neplăcerea de a găsi blocul închis. Telefon etc. Somnul bizar, tehnicolor, trezirea uscată, amară, necreatoare la cafeaua învechită. Am răsfoit ziarele adunate teanc, am tras o raită prin librărie, cam atît. Vreo cîteva zile nu voi fi în stare să intru în ritmul normal de lectură și scris. E
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
Alexandru LUNGU Lumina frântă umbrele cu fețe nevăzute pășesc într’un alai de tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și pe sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: ,, Am fost luat direct din somn/ la treaba asta neînțeleasă”. Moartea ia pe cineva direct din somn, dacă admitem că poemul lui Ioan Alexandru narează o istorie ce are loc într-una din posibilele durate de apoi... Dar și în lumea de toate zilele se întâmplă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
sub gulerul cămășii, pe umeri și pe sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: ,, Am fost luat direct din somn/ la treaba asta neînțeleasă”. Moartea ia pe cineva direct din somn, dacă admitem că poemul lui Ioan Alexandru narează o istorie ce are loc într-una din posibilele durate de apoi... Dar și în lumea de toate zilele se întâmplă cu trimișii puterii totalitare să ia în plină noapte fracțiuni semnificative
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
încerca să-și explice de ce nu reacționase în nici un fel preferase să rămînă atît de impasibil ar fi trebuit să-l furnice cîteva bănuieli mai ales că în cartea aceea nu se întîmplase aproape nimic se gîndi că după un somn bun lucrurile aveau să se limpezească să se așeze să ia poziția nisipului pe fundul apei în zori își dădu seama că fusese vorba doar de o plimbare printr-o piață periferică a orașului în centrul ei se afla statuia
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
vag cu întreruperi adesea viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile mint se gîndi cititorul adesea o liniște mătăsoasă încolăcește gleznele lumina strălucește parcă și mai puternic iar acele ceasurilor se deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar cam fi fost vremea să înțeleg - mișcările făcute în afară nu sînt decît călărire de ficțiuni. la ce bun ? prevăzător, aidoma celui
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui. Prea am luat-o pe coarda reveriei! Realitatea e că din dintele din față, și-așa rupt, mi s-a mai desprins ieri o bucată. Rînjesc oribil
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
Apoi, sunt zile cînd avem cîte 11 (exact: unsprezece...) ore de curs, așa încît, întors seara la 9 de la cantină, nu mai sunt deloc capabil să mă consacru studiilor aride de filologie clasică sau paleoslavonă. Nu trece mult și adorm somnul fără grijă al celui care nu și-a învățat lecțiile (și totuși mai are ceva habar...) 24 martie 1952. Programul meu a rămas același. În săptămîna care s-a scurs a avut loc o mult trîmbițată consfătuire cu decanul, spre
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
e ultima săptămînă de cursuri și apoi începe cea mai fericită perioadă a anului, cînd se mănîncă bine și se doarme mult. 6 iunie 1953. Perioada examenelor e de 1000 de ori mai agreabilă decît aceea a cursurilor: timp de somn nelimitat, de hoinăreală idem, din cînd în cînd cîte o discuție amicală cu profesorii (ei numesc asta „examen”). 16 oct. 1953. Lingviștii au exercitat din nou unele mici presiuni asupră-mi (precum Rosetti în anul I), dar le-am respins
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
cu bulion și ochiuri de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și doi-trei muncitori de la Regie, eram năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
unui peisaj ce-mi devenise cu timpul total indiferent, ba chiar ostil - citeam până la Titu când vremelnicele mele companioane se trezeau deodată ca la o comandă, împinse de resorturi enigmatice, se pieptănau grăbite, își adunau calabalâcul cu ochii încețoșați de somn și coborau, vioaie, ciripitoare; până la școală (trei stații) - drum de câmpie, searbăd, nemărginit, fără istorie. *** Sfârșit de toamnă, lucram de două luni de zile cu elevii, aveam trei clase de copii cuminți (majoritatea fete) pe care-i învățam să scrie
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
pentru mine. el adună cu grijă cuvintele mele căzute în iarbă sau prin cameră, ca pe niște firimituri le adun, parcă ar vrea să reconstituie marea pâine, marea pâine a istoriei mele. asculta aceeași muzică, respira același aer. când dorm, somnul meu îl odihnește, când mănânc, merindea mea îl hrănește. ce uit eu se depune în el, ține el minte, îmi soarbe emoțiile și le păstrează intacte, îmi cunoaște măsură oaselor, îmi ia tiparul creierului, când mă rânesc, simte durerea. el
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
altminteri începi să crezi că trăiești viața altuia”. Câțiva ani mai târziu a devenit activist de partid, cu mașină și șofer în fața porții, se îmbrăca în costum negru, purta cămăși albe, cravată și șapcă proletară, nu se despărțea decât în somn de o servietă mare, plină de broșuri, de ziare și de dosare și, spre disperarea mamei, care trebuia să le șteargă în fiecare zi de praf, plantase peste tot în casă același bust în gips al lui Stalin. Ne-am
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
o lume a lui ca și cum, inventată, dar alimentată mereu de obsesia “realului”: “când mă trezesc dimineața / înainte ca lumina / să-mi taie ochiul în două /pe clișeul negru și compact / apare imaginea ta / ca un un câine de pază al somnului”. Imaginația înlocuiește “trupul” (“ce ușor mă pot lipsi / de trupul tău / când îl pot inventa”), dar și, din “locul unde totul e literatură”, poate avea loc și mișcarea inversă - “și deodată litere liliachii / se așează pe lucruri / ca niște vânătăi
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
urmează două formule. Poeme lungi, în care încap și versurile din momentele în care "vrea să fie rău" ("scrii ca și cum ai mîzgăli/ niște pereți cu cuvinte obscene") și definiri poetice ("ceva din mine aburul care ar putea fi/ chiar poezia somnul dulce din jurul/ mașinii de scris"), dar subordonate unui flux discursiv debordant: „am o biată mașină de scris/ îți scriu de la rețete compensate/ pînă la texte financiar-contabile/ cu lux și flux de amănunte/ înșirînd zilnic dincolo/ de banda neagră aceleași cîrlige
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
revedere, Țină, asteapta-ma! - La revedere, Alină! După plecarea ei, m-am cufundat în singurul fotoliu din cameră, simtindu-ma deodată epuizata. Aveam mintea goală, iar viața mi se scursese din trup. Am închis ochii. M-am cufundat într-un somn fără vise și fără spaime, inform și întunecat că moartea. Cînd mi-am revenit, Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]