992 matches
-
iscă o ceartă cumplită, care are loc în fața cortului lui Jonathan și-l trezește dintr-un somn zbuciumat, în care, mare parte din povârniș se rostogolise peste patul lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă el deschizând cortul și frecându-se somnoros la ochi. N-a primit răspuns pentru că Marchant a ieșit din cortul său, cu un pistol în mână. Yusef a pornit înainte, gândindu-se că va fi împușcat. Alți hamali s-au năpustit cu cuțite și macete și, în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a trei decenii, ca șef la biroul plan, Când, îndrăgostit de-o mâță își înșeală speța castă, Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini ieși somnoroasă ca să zvîrlă cu bulgări în cîine. Cînd mi s-a părut că tovarășul Șoptelea e dur, mă înșelasem. Deși șezuse toată toamna la Dobrina, n-a putut zmulge mai mult de treizeci de cereri. Aiurea, activiștii apăsau și mai greu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poet și publicist, conducător de publicații literare. Au scris favorabil despre poezia lui Simion Bogdănescu, Theodor Codreanu, Gruia Novac, Valeriu Stancu, Doina Mandache, Ion Mariș, Petruța Chiriac ș.a. Dintre volumele sale de versuri evidențiem: „Totem interior” (1991), „Dioptrii” (1992), „Adio Somnoroasă” (1994), „Obscure” (1996), „Elegii fără timp” (1997), „Soc” (2000), „Poeme maxime” (2007). MAMĂ Am secerat hectare‐ întregi cu tine, mamă , Dar viața și ea este un hectar. Mă tem că n‐ am luat din vreme seamă Că timpul tot ne
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale erau determinate de interpretarea greșită a expresiei somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante de hârtie din capătul încăperii fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imagini cu Băsescu, cum dormea ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în scaunul său la conferința ceea din Kazahstan. Într-un moment de reverie, a tresărit și din patriotism, a trimis chiar o telegramă în țara sa dar cum era somnoros și lejer chehui, după coniacul de aseară, nu a mai stat să mai conceapă o telegramă nouă, ci a preluat una din clasici, a semnat-o și a trimis-o cu ocazia zilei naționale. Iată cum sună: „Bravos națiune! Halal
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se mai odihnească. Despre Amedeo (sau cum e când cunoști un îngeră) Era o zi toridă de vară cu un soare leneș care abia își târa pașii pe drumul cerului. Satul dormea alături de trupurile noastre prăfuite și zbuciumate. Deodată liniștea somnoroasă este trezită de un zgomot nemaiauzit. Noi, gloata, ne îndreptăm fuga spre movila de la intrarea în sat și nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație=â) se apropia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de chiloți?! Mi l-am scos de la inimă. Și era păcat, ținând cont că tocmai începuse să-mi placă. Clarence s-a așezat, iar conversația și-a reluat firul de dinainte de apariția lui. Dintr-odată m-am simțit foarte, foarte somnoroasă și incapabilă să mă concentrez la ce spuneau ceilalți. Nu mai auzeam decât murmurul vocilor lor, crescând și scăzând în intensitate pe măsură ce conversația se anima sau stătea să se stingă. Asta îmi amintea de perioada copilăriei, când locuiam în căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ DIN GURĂ?! mă gândeam în timp ce prin vene îmi curgea un fel de furie somnoroasă. Eram așa de furioasă că aș fi strălucit pe-ntuneric. Mă rog, asta dacă Chaquie ar fi stins odată nenorocita aia de lumină! Atunci, mi-am dorit cu disperare să pot lua vreun drog. Sau douăzeci. Aș fi dat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
25" în clipa în care am devorat și ultimul Club Milk din rezerva lui Celine, ceilalți pacienți au ieșit și ei de la terapia de grup. Venise vremea să revin cu picioarele pe pământ. Când am ajuns în sala de mese, somnoroasă din cauza șocului și a zahărului, mi s-a părut că lipsisem multă vreme. Nenorocitul de Neil era în continuare în centrul atenției, fiind înconjurat de un cerc de oameni care dădeau din cap compătimitor, murmurau și scoteau tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke: să mototolesc hârtia, s-o arunc în coșul de gunoi și-apoi să spun „Așa! Asta ca să nu te mai obosești tu“. Pentru că în cazul de față, chiar ăsta ar fi fost adevărul. —O să te sun, a murmurat Chris somnoros. * Sigur că nu m-a sunat. Poate că acum nu mai luam droguri, dar în afară de asta, nimic altceva nu se schimbase în viața mea. în timp ce așteptam în stația de autobuz, oamenii se uitau la hainele mele „de seducție“ și rânjeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neputând rezista interogatoriilor, l-a denunțat, în hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în icoanele vechi. Îmi strâng repede cămașa pe piept, extrag din buzunar cu gesturi de expert o țigară, fără să mai dau la vedere tot pachetul, pe urmă din pantaloni, de sub picioarele ei bricheta... Dă și mie, aud un mormăit somnoros din direcția geamului. Aprind și-i întind țigara, duc mâna la buzunar după alta, poștă, șoptește ea și chiar mi-o dă înapoi, după două fumuri bărbătești (cum mi-am putut da seama după lumina intensă din capul țigării) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
știam în viață, bine merci, dar dacă Doamne ferește?... Mă arunc spre telefonul vechi, pipăind cu degete încleștate găurile discului și numărând șoptit, așa sun în puterea nopții, puțin după ora unu la Bogdan. O VOCE (de femeie, doar pe jumătate somnoroasă): Alo? EU: Sărut-mâna, ce mai faceți? VOCEA: Ah, Tudor, ce să fac, uite, mă chinui, prin fumul unei țigări bune lumea, care altfel e-a tuturor, se vede într-un fel mai personal... Bănuiesc că-l vrei pe Bogdan. EU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru a doua oară. Urmează o pauză. Da, asta ne‑ar da înapoi - cât, șase luni? OK. Da, am auzit. Da, bine, o să încerc. Salut. Pune receptorul jos și se uită concentrat pe fereastră, iar eu mă frec la ochi somnoroasă, încercând să‑mi amintesc dacă avem la noi aspirină. — Luke, ce s‑a întâmplat? — Te‑ai trezit, zice Luke, întorcându‑se și îmi surâde scurt. Ai dormit bine? — Ce s‑a întâmplat? repet, fără să‑i răspund. Ce s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Jumătate de cer, Nah. Ba nu, tot cerul. Chiar că nu ești bună de nimic. Noul conducător al Chinei, Hua, seamănă la chip cu o șopârlă bătrână. Pleoapele i se închid doar pe jumătate peste pupile, dându-i o expresie somnoroasă. Costumul lui gri îl copiază pe cel al lui Mao. Stă țeapăn, cu un zâmbet înghețat pe față. Când Doamna Mao pune testamentul la îndoială, el scoate din buzunarul de la piept un sul de hârtie și arată scrisul familiar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bălăriile țepoase crescute peste noapte la fereastra lui. Răspândeau mireasma frigului cumplit de afară și acea mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz, afișul spectacolului minunat. De când îl primise de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl știa pe de rost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se abandoneze cu delectare. Acum nu mai simțea pentru soția lui decât respectul dictat de bunele maniere. De iubit își iubea doar fiicele. Tânjea după prezența lor și luă hotărârea să le scrie neîntârziat. Dar soția, fiicele, brioșele dispărură. Gândurile somnoroase, oarecum liniștitoare se risipiră. Fu despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dacă felinarele se mișcă prin apropiere, prin ogrăzi, pe ulițe, ori Încolo, pe Imașul Cailor; sau dincolo de șosea, pe Pășunea Vitelor. Sau dacă mă mișc eu, cu tot cu calidor - așa-i cu felinarul la casa omului, când plouă strașnic. Primprejur, glasuri somnoroase, ațâțate: - Haida, măi, că s-o rupt! - Haidiț’ la pești, măi! - Dă tu un cal, pun și eu unu și-om merge la pești cu căruța! - Nu, că eu mă ’c călare - hai ș’ tu călare! - Ș’ un’e-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu totul nou, ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]