1,592 matches
-
tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipînd fals”, „huruitul roților În beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, Întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud” etc. pătrund firesc În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
constructivismul pictural. Oricum, deschiderea spre „realul” astfel conceput e una de tip panoramic și caleidoscopic, interesată de o cît mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne: În suburbie cinematograf și bordel. Iată Geometria orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipînd fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și În noile versuri, Într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, Înscriind angoase apocaliptice, ca În această strofă din Sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sînge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul Întîmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ființei solitare, de unde și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță cînd oare se vor Întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific Întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare În fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirînd la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un giuvaiergiu: iau În mînă ceasornicele mici de vorbe, le clatin Încet lîngă auz, aștept din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. Mărturisire aproape argheziană, Întărită și În poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvînt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. CÎte cuvinte, atîtea ființe”. Și Încă, aceste rînduri din Copacul-centaur: „Cuvîntul: presimțire, umbră a unui obiect. Dacă la Început a fost cuvîntul, e, firește, În puterea de magnet a acestuia, și tăria
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
emblemă datele unei astfel de relații. Totul cheamă aici privirea la „balul” universal, totul invită la descoperirea unei lumi ce se deschide plural ochiului fascinat de feeria metropolei moderne ori a naturii trecute și ea prin tiparele modernității: „prin pupile sonerii fulgeră / Ce cale ferată arterele tale cu sînge și gări, / Un pas ca o cicatrice În argilă chemări / De la brîu cîmpul cu prepelițe În tolbă” (Invitație la bal). Tot aici, „liniștea a deschis coridor”, drumul e „dinam bandajat excepțional” printre
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a unei lumi-almanah caleidoscopic etc.) și eliptism, reducîndu-se la strictul necesar elementele relaționale din interiorul versului și accentuîndu-se astfel sugestia de ritm accelerat, iar pe de altă parte vizîndu-se efectul de concentrare și sinteză constructivistă: Feldspath fruntea și prin pupile sonerii Fulgeră, Ce cale ferată arterele tale cu sînge și gări, Un pas ca o cicatrice În argilă chemări, De la brîu cîmpul cu prepelițele În tolbă. (Invitație la bal) Sau: Supapă ora În alamă și disc, SÎngele face salturi de necrezut
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
portarului, pur și simplu nu se mai putea ține pe picioare de atîta alergătură. Nici n- apuca bine să conducă pe un domn în cămăruța dindărătul oficiului de la parter și să-i ajute să-și scoată paltonul, că iarăși țîrîia soneria la ușa holului și trebuia s-o rupă la fugă prin coridorul deșert, ca să-i deschidă altui musafir. Noroc că nu trebuia să aibă tot dînsa grijă și de doamne. Dar domnișoara Kate și domnișoara Julia se gîndiseră la asta
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
petrecere anuală - s-a recurs la transformarea provizorie a unei cămări de la parter și a unei băi de la etaj în garderobe. Indiciile unor standarde rafinate, menținute în ciuda situației financiare dificile, sînt deja numeroase. Putem nota iarăși, în descrierea spațiului, "soneria țîrîitoare”, "coridorul deșert” și evidenta apropiere dintre Kate și Julia, aflate în capătul scărilor, și Lily, aflată la baza acestora. Nu e vorba de o casă spațioasă și nici de una luxos mobilată. Mijloacele modeste și un anume sentiment al
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și Julia, aflate în capătul scărilor, și Lily, aflată la baza acestora. Nu e vorba de o casă spațioasă și nici de una luxos mobilată. Mijloacele modeste și un anume sentiment al lucrurilor vechi, dar încă în stare de funcționare (soneria țîrîie, dar funcționează) par a crea atmosfera generală. Probabil că, în mod analog, domnișoarele Morkan "sînt uzate, dar încă funcționează”, căci nu le putem stabili precis vîrsta. Ele sînt însă destul de mature pentru a-și putea permite să organizeze
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
privește. Când fac rău, mă dojenește. Acu-i mic și ața-i groasă! Cine poate să mai coasă? Ia, ascultați și pe loc răspunsul dați! (ghicitori) Șarpe lung și răsucit După ușă stă pitit. Vârful cozii apăsat, Țipă șarpele speriat. (soneria) D-apoi văd că-n seara asta Și proverbele-și fac treaba! Unde școala se ivește, pământul se-mbogățește. învățarea e ca aurul, are preț oriunde. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce bani. Nimeni nu se naște înțelept, dar
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cu zarzavaturi și nici pe cine lăuda cu vorbe frumoase atunci când îmi făceau ouă mari și multe. De azi înainte am și eu cu cine vorbi, pe cine iubi, pentru că un câine la casa omului este și paznic credincios, și sonerie, și prieten adevărat. De mai multe ori a rostit rugăciuni însoțite de semnul crucii pentru ca Dumnezeu să-mi dea sănătate, viață lungă și plină de bucurii pentru neprețuitul dar pe care i l-am făcut. Și mai spunea ea, cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
bărbierească și să se spele iar în acest timp cânta o romanță pe care o cânta de multe ori împreună cu mama când mergeam la părinții mei. El și cu mama mea aveau și acord în voce. Deodată s-a auzit soneria de la ușă, fiind lângă ușă a deschis el. De la bucătărie am auzit cum a salutat respectuos cu ,,sărut mâna“, apoi glasul surorii mele Maria spunând: ,,Vasile, azi dimineață a venit tata împreună cu Vasile Cozma cu mașina și au adus-o
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ecuațiilor diferențiale, de către academicianul A. N. Krilov, în Rusia. Încep să se construiască și dispozitive electrice de reglare. • 1832 Savantul rus P.L. Șilling a creat primul releu electromagnetic pe care l-a folosit pentru comanda unui sistem de semnalizare cu sonerie din cadrul telegrafului inventat de el. • 1878 Automatizarea transmisiei zecimale, realizată pentru prima oară la aritmometrul proiectat de P.L. Cebisev, a dat un important impuls dezvoltării mașinilor de calcul. • 1895 Inventarea radioului de către savantul rus A.S. Popov, a deschis uriașe perspective
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
ȘI ȘORICEII Elevii sunt împărțiți în două grupe: motanii și șoriceii. Șoriceii se deplasează în coloană unul câte unul, recitând versurile: „Șoriceii într-o zi, mult au vrut să știe cât e ceasul, cât o fi și au tras de sonerie.” Când învățătorul dă semnalul, se opresc și motanii recită: „La drum iarăși ei pornesc, vor să se ascundă, căci motanii se zăresc, fugi, să nu te prindă!” La ultimul vers motanii aleargă după șoricei, încercând să prindă cât mai mulți
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
în utilitatea scării, urcușul cu noi, dealurile se lasă prin lucrul omenesc de pe ele, ființa trecerii, căci așa este o facere pămînteană, nu Facerea, Doamne! pe aici este verde România profundă, scriem și pe scris Aici-România, soare palid din butonul soneriei de acasă, pădurea de pe altă lume, cum soarele pe altă lume în orizont, halta Stănița pădure și cumpăna de ape spre Siret, Vulpășești hierogamie îndoiturile de deal cu soarele, o întîmplare din acelea plastice, grîul rozaliu, bozul întins cît o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ofițeri pe care îi simpatizează și el era în top. Avea un fluier pe care îl ținea la gât pe tot timpul serviciului. Când se dădea deșteptarea, fiecare voia să mai stea măcar două minute în pat. După ce se oprea soneria, de regulă, ofițerii veneau imediat prin dormitoare să vadă cine mai lenevește, să prindă pe cineva asupra faptului. Or, David pleca din Comandament suflând într-una în fluier, ca să nu ajungă în situația neplăcută de a găsi pe cineva într-
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
era cu neputință să mai aștept. În timp ce mă întorceam agale către Capul Shruff, îmi spuneam: „Trebuie să-l văd pe domnul Fitch încă azi. O să le fac o vizită azi, la ora șase seara!“. Numai în clipa când apăsam butonul soneriei de la Nibletts am început să mă întreb dac\, în toți acești ani, Hartley i-o fi pomenit vreun cuvânt despre mine. Nibletts este un bungalov mic, pătrat, construit din cărămidă roșie, care, din fericire, a fost parțial văruit. Pur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica lui Hartley, scoase un clinchet dulce, pătrunzător, ca acela al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Într-adevăr, imposibilitatea de a o atinge făcea ca tot trupul meu să fie înfiorat parcă de un fel de electricitate negativă. În același timp, eram înnebunitor de conștient de prezența soțului invizibil. Înainte de sosire și de apăsarea butonului de sonerie, îmi imaginasem și-mi reimaginasem cu intensitate întâlnirea cu domnul Fitch, și aceasta îmi apăruse, cu anticipație, ca un salt în necunoscut, în irevocabil. Numai că acum aveam senzația unei scufundări chinuitor de lente, de parcă apa spre care mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la subțiori și vopseaua îmi pătase cămașa. Am început să analizez o sumedenie de aspecte, unele foarte imediate, altele extrem de îndepărtate [i metafizice. În primul rând venea întrebarea pe care mi-o pusesem cu atâta întârziere, când apăsasem pe butonul soneriei. Fără îndoială, Hartley îi spusese soțului ei că mă cunoaște, dar când, și cum, și de ce îi spusese? Oare cu ani și ani în urmă, când îl întâlnise prima oară? Sau după ce s-au căsătorit? Ori când m-au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sat, mi se făcuse aproape rău din cauza senzației pline de dor și de îngrijorare a vecinătății lui Hartley. Acum, magnetismul apropierii ei îmi insufla un curaj disperat; eram conștient că-mi pierdusem controlul, mă simțeam greoi, primejdios. Am apăsat butonul soneriei cu sunet dulce și clinchetul ei angelic a produs o teribilă vibrație în interiorul casei. După aceea a urmat un ușor zgomot târșit, dar glasuri nu s-au făcut auzite. Mi-am dat seama că, prin sticla mată a geamului, capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ci faptul că, ajuns la punctul care mă presa la acțiune, nu mai vedeam cum aș putea acționa, ori detaliile erau de o extremă importanță. Nibletts, cu trandafirii săi, cu oribilele sale covoare noi, ornamentele de alamă, perdelele sinistre, clopoțelul soneriei, nu mă impresionau deloc, toate erau imateriale, imaginare. Prefăcătorii, după cum spusese el. Ce mă impresionase pe mine era o anume calitate a acelei groaznice conversații în sine, amprenta multor, multor ani care trecuseră, simțul forței și trăinicie coliviei. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mari, precauți, porțiunea de iarbă cea mai apropiată, apoi, dintr-un salt, am ieșit în drum și, de acolo, am intrat pe poartă și, ]u[t, pe alee către ușa din față. Nu am sunat. Ding-dongul melodios și dulceag al soneriei s-ar fi putut reverbera în aerul serii. Am ciocănit în ușă cu încheieturile degetelor, folosind vechiul cod din copilăria noastră, când ne băteam ușurel unul altuia în ușă. După un moment, Hartley mi-a deschis ușa. Reflexul la ciocănitura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o duce la Capul Shruff, unde ar fi fost un semn de rău augur și ar fi colectat excrementele demonilor. Abia mai târziu mi-am dat seama că aș fi putut s-o las pe treptele casei. Am apăsat pe soneria cu ding-dong și am așteptat. Lătratul sălbatic se porni din nou. L-am auzit pe Ben strigând: „Taci dracului, diavol împelițat!“. După o clipă îmi deschise ușa. Masca inexpresivă se evaporase. Se strâmbă la mine de ură. Simțeam că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]