3,952 matches
-
creația lui prodigioasa menționam câteva titluri: Crepuscular (1923), Douăzeci de poeme de iubire și un cânt de deznădejde (1924), Reședință pe pamant (1933), Spania în inima (1937), Versurile căpitanului (1952), Strugurii și vântul (1954), Ode elementare (1954), O sută de sonete de dragoste (1959), Memorii din Insula Neagră (1964), Pietrele cerului (1970). Printre ultimele sale creații se numără și volumul de memorii Mărturisesc că am trăit, ce prezintă cititorului întreaga viață a poetului, din copilărie până la ultimele lui clipe. Iată un
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
o puternică influență asupra sa a fost Lamartine, înlocuit mai târziu de Byron. Critica literară polonă a subliniat în numeroase rânduri elementele byroniene din creația tânărului poet2. Versurile timpurii sunt marcate de o anumită tristețe și pesimism (vezi ciclul de Sonete), publicate la Varșovia, în anul 1829. În spiritul epocii, SÓowacki, în afară de literatură, este preocupat în mare măsură de evenimentele istorice în contextul pierderii independenței Poloniei. Pentru majoritatea intelectualilor polonezi problema națională devine prioritară. La vârsta de 20 de ani, SÓowacki
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
tine. - Să nu credeți, am umblat destul prin lume. Am și scris. Trebuia să-i fi spus c-am umblat prin lume din satul meu până la Havana, că aici mi s-a sfârșit elanul, că am scris un volum de sonete și niște povestiri. Dar nu i-am spus toate astea; nu mă lăsa foamea; o suportasem până în clipa aceea, uitată la ceasul prânzului ce devenea tot mai fierbinte în camera închisă. M-am uitat iarăși la înger și foamea s-
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta e îndoielnică. Și totuși, conform criteriilor estetice, orice bîrlog poate fi subiect de roman și oricărei zvîrcoliri șerpești i se poate însăila un sonet de ireproșabilă înlănțuire prozodică. Atîta doar că înrîurirea formei asupra sufletului cititorului aduce cu o adiere superficială. O deguști fără să te miște, și o admiri fără să te frămînte. E o simplă virtuozitate tehnică ivită din ușurința unui intelect
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
Ucide din prostie și din plictis, cînd trece, / Cu o privire-opacă sub prea îngusta-i frunte. Dă-ți răutatea-n gesturi și-n vorbe aurii, / Fă-mi ora o grămadă de firmituri mărunte, / Gîndacilor din baligi stăpînă să le fii" (Sonet misogin, 1). Dacă e să încadrăm istoric atari texte, le-am găsi un loc în descendența acelor carnavaluri medievale numite charivari, în care dezmățul limbajului nu mai avea limite, batjocorind inclusiv lucrurile sfinte, blasfemiind bezmetic în sensul unei răsturnări a
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
alta-n gură, / S-o sugi, și încă una, cu-asupra de măsură, / În pizda-ți mlăștinoasă să-și verse-n valuri spuma.; / Și poate cu trei pule în tine-o să-nțelegi / ŤCă vis al morți-eterne e viața lumi-ntregiť" (Sonet 37). Sătul de înscenarea angelică, artificială ca un joc de salon, poetul are aerul a se răzbuna pe constrîngerea la care l-a silit, încercînd încă o eliberare de sine, la fel de "făcătură" (din punctul de vedere al coeziunii psihologice), prin
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
-l calomniase pe Winston Churchill susținând că făcuse parte dintr-o „conspirație evreiască" pentru asasinarea ministrului de război, lordul Kitchener, mort în 1916 la bordul unei nave militare torpilată de germani. In 1941, același Bosie avea să scrie însă un sonet omagial dedicat aceluiași Churchill. Atitudinea lui față de fostul lui iubit și protector a fost la fel de inconsecventă, oscilând în anii care au urmat morții lui Wilde (intervenită în 1900), între elogii superlative și ponegrire abjectă. Thomas Mallon se ocupă doar de
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
nobil de a publica o nouă serie de autor „Shakespeare", adaptată vremurilor noastre și cerințelor ei: o ediție nouă, cu traduceri noi, într-o limbă română modernă, accesibilă cititorilor și spectatorilor de azi. Primele două volume cuprind versiuni noi ale Sonetelor și ale pieselor Furtuna și Hamlet. Ele sunt rodul eforturilor depuse de o echipă de traducători și exegeți universitari ai operei shakespeariene. Noua serie își propune evitarea arhaizărilor forțate din versiunile mai vechi, se dorește o ediție sută la sută
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Regele văd că se ridică. REGINA: S-a întâmplat ceva, stăpâne? POLONIUS: Opriți piesa! REGELE: Faceți-mi lumină: să mergem de-aici! TOȚI: Aduceți lumini, lumini, lumini! Ies cu toții în afară de Hamlet și Horațio.) Traducere de Violeta Popa și George Volceanov SONETE XVIII ShaRI compare thee... Cu ce să te compar, c-o zi de vară? Ești mai încântător și ești mai blând: Bobocii-n mai, vântoasele-i doboară Și-ncheie-arenda vara prea curând: Când prea fierbinte ochiu-aprins în cer e, Când chipul
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
duminică de țară, cu bucurii copilărești, îi ia locul Paștele omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E nișa pe care o ocupă Arghezi și Voiculescu, preferându-i chinul patimilor celui, mult mai greu, al seninătății mărinimoase. Abia un sonet al lui Voiculescu va întrezări, ambiguu, printre rânduri, finalitatea chinului dintâi: „Frumoasă, tăinuită în straie de solie/ Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie." La această experiență completă, a tristeții fulgerată de fericirea pe care-o promite și-o răscumpără
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
și Kalligram din Ungaria, ca și două romane, devenite bestsellers. (Vanda eternă este unul, al doilea, Trupul molatic al nopții, fiind în curs de apariție și la noi.) Publicului nostru îi este cunoscut prin placheta de versuri O sumă de sonete (Ed. Brumar, 2006), tălmăcite de Ildiko Gâbos & Șerban Foarță. Căută din priviri următorul obiectiv când, pe raftul de jos al noptierei, zări un caiet. „Cum de nu l-am văzut până acum?" - se întrebă, aplecându-se după el. Îl deschise
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
facultate!" În optica acelui moment, Dumas era un simplu autor pentru adolescenți. Nu se declanșase încă taifunul studiilor post-coloniale, „canonul occidental" nu fusese încă zgâlțâit de asalturile corectitudinii politice, nu se ajunsese încă la dezinvoltura afirmațiilor conform cărora între un sonet de Shakespeare și melodia simplistă la fluier a unui locuitor din jungla Amazonului nu e, estetic, vorbind, nici o diferență: dacă ar fi beneficiat de condițiile de viață ale lui Shakespeare, și indigenul Baniwa, Makuna sau Wanana ar fi avut toate
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
din jungla Amazonului nu e, estetic, vorbind, nici o diferență: dacă ar fi beneficiat de condițiile de viață ale lui Shakespeare, și indigenul Baniwa, Makuna sau Wanana ar fi avut toate șansele să compună nu doar 154 (mai nou, 155) de sonete, ci poate mii. Firește că n-ai cum să răspunzi în chip logic unor astfel de aberații născute dintr-o ideologie sinucigașă. Dacă lucrurile ar fi atât de simple, dacă totul ar ține doar de performanțele unui incubator socio-cultural, de ce
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
însuși. Trei lucruri sunt izbitoare în versurile lui Horea. Primul este o ureche muzicală absolută. Cum, iarăși, ardelenii n-au avut decât rareori. Al doilea este simțul formei, nici el ținut la mare cinste de către ardeleni, care au scris rareori sonete sau rondeluri. Singura „concesie" pe care Horea o face tradiției de dincolo de munți constă într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de sugestii decât de preciziuni. Stilizat
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
ortografiază numele poetului în toate formele îngăduite de limba franceză „Bien que trop seul et mal armé/ À vous conduire en autre langue/Parmi l'inavouable tangue/Et tel oiseau qui (ma larme est/ Le témoignage)m'allarmait(...)" Fiecare poem, sonet, cântec, omagiu etc. a fost supus unei examinări atotcuprinzătoare ale cărei etape sunt împărtășite cititorului, pentru ca acesta să afle cu ce intenții mărturisite sau ascunse a fost compus, dacă are sau nu implicații oculte, ce mijloace și trucuri a folosit
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
de versuri, numărul de silabe în fiecare vers, ritmul, accentele, sunt aidoma și spun aproape fără rabaturi și în orice caz fără distorsionări ceea ce ținuse Mallarmé să spună. Nu doar o dată, Șerban Foarță păstrează până și rimele mallarmiene. In primul sonet, Salut (titlul este, desigur, același, în ambele limbi), cuvintele care încheie primele opt versuri sunt, în franceză, „vers, la coupe, une troupe, à l'envers, divers, la poupe, qui coupe, d'hivers", iar pe românește „vers, o cupă, după, s-
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
vers, la coupe, une troupe, à l'envers, divers, la poupe, qui coupe, d'hivers", iar pe românește „vers, o cupă, după, s-au șters, în mers, la pupă, să rupă, submers". Și mai frapantă este această potrivire în celebrul sonet care începe cu „Sespurs ongles(...)' și în care unele cuvinte - după cum aflăm din Glose - au semnificații și materiale și morale (de exemplu mobilele credenza și console pot trimite la credință și la verbul a consola), iar inițiatul traducător distinge încifrări
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
spirit, specific citadină, cea a emoției provocate de o frumoasă fată întîlnită întîmplător pe stradă ori în călătorie, ca baudelairiană și iluzorie promisiune de fericire (Â une passante), reprezintă o cucerire a anului petrecut în orașul lui Baudelaire. Schițată în sonetul La Luvru, emoția devine explicită în poezia În treacăt: „Pe țărm, acolo, mică și curată,/ O casă cu ferești strălucitoare.../ In glastre rîde floare lîngă floare,/ Iar printre flori un alb profil s-arată... Stau trist la geam... Departe-n
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Michel Carassou - un număr de fotografii din volumul Benjamin Fondane. Poète, essayste, cinéaste et philosophe (Paris, 2009); a fost, apoi, adăugat în sumar textul Biblie din 1918, considerat pînă acum o variantă a poemului Paradă din deschiderea Priveliștilor, iar trei sonete mai vechi au fost incluse sub un titlu comun (Sonete biblice) folosit în revista Hatikvah din 1916. Nu-mi propun să comentez însă editarea în sine, ci semnificațiile unui proiect și statutul poeziei lui Fundoianu la „bursa de valori” a
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Poète, essayste, cinéaste et philosophe (Paris, 2009); a fost, apoi, adăugat în sumar textul Biblie din 1918, considerat pînă acum o variantă a poemului Paradă din deschiderea Priveliștilor, iar trei sonete mai vechi au fost incluse sub un titlu comun (Sonete biblice) folosit în revista Hatikvah din 1916. Nu-mi propun să comentez însă editarea în sine, ci semnificațiile unui proiect și statutul poeziei lui Fundoianu la „bursa de valori” a criticii autohtone de azi. Putem vorbi, în cazul acestei uverturi
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
căruia i se îngăduie (indulget genio), orice neobrăzare, chiar și aceea a imitației. Scenariul e cunoscut din Huxley. O maimuță dresată să bată la mașină și lăsată îndeajuns de mult, miliarde de ani, va reuși până la urmă să dactilografieze un sonet de Shakespeare. E o speculație statistică. Poemul O seară la operă, însă, o și pune în aplicare. Maimuțoiul lui Cărtărescu bea cuba libre și fumează țigări Mărășești luându-și tot soiul de libertăți. Se-ndrăgostește de o apariție drapată-n
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
Se-ndrăgostește de o apariție drapată-n plexiglas și, în consecință, se dezlănțuie. Scrie ca Văcăreștii, scrie ca Eminescu, ca Bacovia, ca Blaga, ca Arghezi. Într-un final (chiar în final, de fapt), cu pași mici, ajunge și la visatul sonet: „Pentru artist, femeia nu-i femeie/ ci mai curând ea seamă- nă-a bărbat/ căci harul lui abia atunci scânteie/ când de-un surâs se lasă fecundat./ Abia atunci gândirea sa adâncă/ Rămâne grea, și plină e de rod/ Când mintea
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
Horea: „Trei lucruri sunt izbitoare în versurile lui Horea. Primul este o ureche muzicală absolută. Cum, iarăși, ardelenii n-au avut decât rareori. Al doilea este simțul formei, nici el ținut la mare cinste de către ardeleni, care au scris rareori sonete sau rondeluri. Singura «concesie» pe care Horea o face tradiției de dincolo de munți constă într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de sugestii decât de preciziuni. Stilizat
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
întregului volum constă tocmai în revelarea modului în care funcționează, în literatură, un „pantraducționism” apt să creeze o simfonie. Socialmente, traducerea, „loc privilegiat al comunicării”, poate dobândi valențe strategic-regeneratoare, după cum reiese din exemplul tălmăcirii, de către Ștefan Aug. Doinaș, a unui sonet de Mallarmé. În plin comunism, arta traducerii a însemnat, astfel, o reconectare la firesc, reamintind publicului relația privilegiată a literaturii românești cu cea franceză, în contrast cu „autohtonismul delirant, de nuanță fascistoidă, extrem de ostil oricăror contacte cu restul lumii” (p. 64) practicat
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
alta, subliniază cu mai multă pregnanță amplitudinea unei opere românești create într-un interval de timp relativ scurt, până la exilul voluntar în Franța. Scriind, conform propriei mărturisiri, încă de la vârsta de 8 ani, B. Fundoianu a publicat, între debutul cu sonetul Dorm florile (1914) și plecarea din România, survenită în decembrie 1923, poeziile cuprinse în acest masiv prim volum al seriei de Opere literare, lăsând și o bogată arhivă de inedite. O operă românească amplă, care îndeamnă la relectură și re-evaluare
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]