1,623 matches
-
punctată de biografiile inventate ale pasagerilor de pe vasul Pisces, un simbol al emigrației evreiești din nordul Marocului. Am optat la un moment dat, în text, pentru formula ușor arhaică ieșeau din casa lor, ca semnal al începerii exilului, tocmai pentru sonoritatea veterotestamentară la care evident face trimitere. (L.M.) Isaac închise telefonul. Ea rămase uitîndu-se la el. Aparatul alb părea că ocupă un spațiu imens pe un petec mic de perete. Reina se așeză lîngă el. Lipită de el, tata! De cînd
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
debordantă dintr-o sumă de vise din cea mai fantastică pledoarie pentru forța cuvîntului, în absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești, din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care se pun ingredientele cunoscute
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
lui Stephen Dedalus, artistul cu nume menit deopotrivă înaripării și căderii. De la jocurile copilăriei la aquinienele integritas, consonantia, claritas explicate prietenului Lynch (cu a sa hăzoasă, permanentă exclamație „bull’s eye” - tradusă prin „apă de ploaie” - a se observă menținerea sonorităților!), și până la „clipă de inspirație” captata în toată ardenta ei, calea e presărată de echivalări hermeneutice, dar fără prea multe încărcări explicative, ruperi de ritm sau de timp. Voi cita, drept exemplu, momentul compunerii poemului din final, de la strălucirea flacării
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
gândul ei, ce cruntă/ mă-mprejmuia, ce-adâncă și stufoasă./ Nici moartea în durerea ei n-o-nfruntă/ dar până-a spune ce mi-a fost spre bine, / de celelalte, amintire, cântă” În traducerea lui Marian Papahagi este evidentă păstrarea sonorității aspre - oscura /dura/ paura, chiar dacă, prin imposibilitatea menținerii în română a cuvântului duro, rolul asprimii îl preia cuvântul „pădure” (conținând sonoritatea dure), și este evidentă dorința sa ca textul italian să transpară prin toate sonoritățile românești, astfel încât cunoscătorul originalului să
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
spune ce mi-a fost spre bine, / de celelalte, amintire, cântă” În traducerea lui Marian Papahagi este evidentă păstrarea sonorității aspre - oscura /dura/ paura, chiar dacă, prin imposibilitatea menținerii în română a cuvântului duro, rolul asprimii îl preia cuvântul „pădure” (conținând sonoritatea dure), și este evidentă dorința sa ca textul italian să transpară prin toate sonoritățile românești, astfel încât cunoscătorul originalului să nu fie frustrat. În timp ce traducerea Etei Boeriu, fluentă și foșnitoare, „cântă” plăcut auzului, dar - pentru cine compară - e un fel de
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Marian Papahagi este evidentă păstrarea sonorității aspre - oscura /dura/ paura, chiar dacă, prin imposibilitatea menținerii în română a cuvântului duro, rolul asprimii îl preia cuvântul „pădure” (conținând sonoritatea dure), și este evidentă dorința sa ca textul italian să transpară prin toate sonoritățile românești, astfel încât cunoscătorul originalului să nu fie frustrat. În timp ce traducerea Etei Boeriu, fluentă și foșnitoare, „cântă” plăcut auzului, dar - pentru cine compară - e un fel de „feminizare” a originalului. Introducerea italienistei Mira Mocan, un studiu substanțial și extrem de interesant prin
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
esențial păstrarea sau pierderea unor elemente, și că Marian Papahagi, adresându-se în primul rând specialiștilor, a păstrat, pe lângă monumentalitatea operei dantești, aspecte stilistice și registre ale limbii care trădează reacția teoreticianului: „caz interesant de traducere-ecou care încearcă să recreeze sonoritățile și de rescriere într-o română transparentă sub care se regăsește italiana” (idee confirmată de înseși cuvintele lui Marian Papahagi: „traducerea pe care o propun încearcă să mențină la locul lor obscurităț ile și reține în vers absolut toate trimiterile
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
von Eichendorff, contemporanul lui Goethe, citat de G. Călinescu în eseul lui despre poezie din Principii de estetică: dacă nimerești cuvântul magic, universul începe să cânte. Cuvântul poetului e magic pentru că este, ca într-un fel de unitate primordială, o sonoritate care trezește alte sonorități, un înțeles care evocă alte înțelesuri, un semnal simplu și o expresie complexă, un lucru în sine și un lucru în relație, o identitate și o alteritate, un fapt natural și un fapt cultural, și toate
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
Goethe, citat de G. Călinescu în eseul lui despre poezie din Principii de estetică: dacă nimerești cuvântul magic, universul începe să cânte. Cuvântul poetului e magic pentru că este, ca într-un fel de unitate primordială, o sonoritate care trezește alte sonorități, un înțeles care evocă alte înțelesuri, un semnal simplu și o expresie complexă, un lucru în sine și un lucru în relație, o identitate și o alteritate, un fapt natural și un fapt cultural, și toate în același timp, ca
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
respingerea anihilatoare erau ecoul trezit de o operă a dualităților (caracter cult și popular, registru sublim și burlesc, frumusețe și urâțenie, lumină și întuneric etc.), în forme insolite. Ea ilustra o artă a Frumuseții absolute, bogată în imagini senzoriale, cu sonorități inedite și cu un lexic somptuos, cu îndrăzneli poetice nemaiîntâlnite, mai cu seamă în cele trei mari poeme, Fábula de Polifemo y Galatea (1612), Soledades (1613), Panegírico al duque de Lerma (1617). Cerebralul și imaginativul Góngora țintea absolutul, prin detașarea
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
Poetul s-a născut la 5 septembrie 1914, în satul San Fabián de Alico, lângă Chillán, într-o familie cu înclinații și preocupări muzicale (sora sa Violeta avea să devină o cunoscută cantautoare), ceea ce îi favorizează cunoașterea unor ritmuri și sonorități ale muzicii populare valorificate apoi în opera sa poetică. Obține licența în Științe Exacte și Fizică la Universitatea din Chile, se specializează în Mecanică Avansată în Statele Unite și la Oxford. În paralel cu activitatea didactică (profesor de mecanică și de
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
vraja de oracol a expresiilor lui Heidegger. Scopul autorului a fost de a reda „conștiinței de sine” demnitatea speculativă, analizînd-o din unghi psihologic, gnoseologic, etic, estetic și pragmatic. Intenția e augustă, dar rezultatul e din categoria clișeelor care exasperează prin sonorități de pahar spart. Cartea e un model de creștere fractalică prin repetarea pînă la repudiu a poncifelor savante, căci oriunde deschizi cartea, frazeologia care te întîmpină e placidă și inexpresivă: „Prin, contrast, la nivelul praxisului, abundența replierii pe sine vădește
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
să-și desfășoare întregul său talent abia după 1840 și atinge maxima dezvoltare în a doua parte a vieții. În peisajul lingvistic încă incert al epocii pașoptiste, autorul Zburătorului a observat că vocabulele neolatine posedă o aură poetică proprie, o sonoritate stranie, care poate fi valorificată poetic. Nu ne învățase Heliade însuși, încă de la primul său studiu din 1831 (Regulile sau gramatica poeziei), că poezia posedă o limbă proprie, superioară limbii vulgului, și că poezia întreprinde în societate o operațiune de
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
culorile timbrale ale ansamblului, valori prețioase de înnobilare a muzicii, se constituiau în ecouri ale unei lumi interioare pe care Marin Constantin a știut a și-o clădi de-a lungul multor ani. Prin meditație, prin cultură, prin căutări ale sonorităților potrivite muzicii. Din nefericire - o știu doar cei care au fost apropiați evenimentului - întregul tiraj discografic a fost destinat exportului. Trebuia demonstrat lumii libere, occidentale, că în interior, în țară, se petrecea o deschidere, un așa-numit „dezgheț”; ...în plan
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
fi putut număra printre cei care l-au turnat la Securitate probabil că ar fi renunțat la demersurile pentru accesul la dosarul său. Găsirea lui Mihai Botez în dosarul său, chiar dacă sub o identitate deocamdată echivocă, l-a răscolit. Doar sonoritatea numelui bunului său prieten este asurzitoare. Impactul resimțit în urma lecturii dosarului a trecut dincolo de afecte pentru că Mihai Botez reprezentase un etalon aproape organic al înseși existenței lui Tudoran în momentele de cumpănă ale acestuia. Solidaritatea temeinică a lui Botez, sfaturile
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
său The Passions of Christ, alegerea avea în vedere expresivitatea ca valoare estetică a limbilor întrebuințate. Limba este un fapt de conținut și nu unul de suprafață, cu atât mai mult cu cât în cadrul unei limbi există dialecte, graiuri cu sonorități specifice, și acest fapt devine sesizabil într-un film britanic, unul irlandez sau unul italian. Mai precis, un personaj se recomandă uneori prin aceste accente particulare, prin modulări specifice, sau chiar prin pronunție defectuoasă. Și aici ajungem la vocea actorului
O idee bizară by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5566_a_6891]
-
extrem de interesante și azi, după aproape un secol de la „descoperirea” sa de literații greci și, apoi, de cei europeni, este, înainte de tematică, arta lor - beneficiară, în această ediție, a unei reușite transpuneri în limba română. Poezia lui Kavafis are o sonoritate ușor stranie, deopotrivă înaltă și cotidiană, și asta nu pentru că poemele sale acoperă, grosso modo, două direcții, istorică și erotică - homoerotică, de fapt. Versatilitatea artei sale vine în bună măsură din faptul că, oricare ar fi tema poemelor, Kavafis o
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
publicul și, mai cu seamă, muzica reprezintă alte spații conexe regiei, pe care Oltița Cîntec le explorează cu emoție și rigurozitate; în Purcărete- Șirli și Muzicalitatea organică, criticul analizează coloana sonoră, ca pe un personaj integrat în distribuție, dar și sonoritățile (rîsul, jucăriile, microfonul, instrumentele muzicale neobișnuite, clopoțelul, țăcănitul mașinii de cusut „Singer” etc.), căutînd în sala de spectacole un alt univers, departe de cenușiul cotidianului rămas afară, în lumina adesea bolnavă a zilelor. Dincolo de interesul pe care îl poate avea
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
o dezvoltă Simonov este determinată de o plastică eficientă a gestului. Indiscutabil, melosul slav îi este apropiat și cunoaște o cuprindere expresivă de o profunzime ce atinge limitele greu imaginabile ale paroxismului; ...de asemenea, în ce privește ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităților devine covârșitoare. Este ceea ce poți observa audiind sub conducerea sa Simfonia a 9-a, în mi minor, de Antonin Dvorak. Sentimentul romantic, atât de pregnant exprimat, evită sentimentalismul; se situează în zona consistenței expresive autentice. Pe o direcție apropiată se
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
cu muzicienii orchestrei. Cum notam, Orchestra Filarmonicii din Moscova nu se află pentru prima oară în România. Am admirat de această dată temeinicia structurării ansamblului, consistența verticalelor acordice, unitatea de acțiune a compartimentelor orchestrei, claritatea sunetului corzilor, aspectul compact al sonorității alămurilor, diversitatea rafinată a timbrelor atât de atent omogenizate în cazul suflătorilor de lemn. S-a ajuns aici printr-o muncă stăruitoare; se lucrează în ansamblu un număr de patru ore zilnic, timp căruia i se adaugă cele trei ore
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea complicate, de slujbă și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici o demonstrație subtilă care merită urmărită până la capăt. Având în spate „o concepție, etică, umanistă străveche”, Creangă se îndepărtează de valorile etice ale basmului popular și introduce în poveștile
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
a dezmințit acustica legendară, care favorizează în mod deosebit cântăreții: deși de această dată orchestra a urcat pe scenă, în loc să fie ascunsă în fossa acoperită, care dă acestei săli rezonanța ei specială ( în care simți muzica inclusiv prin vibrațiile podelei), sonoritatea ei nu a acoperit vocile, Thielemann (care dirijează cu gesturi spectaculos ironice) având grijă ca acestea să fie puse în valoare. În prima parte a concertului (actul întâi din Walkyria), vocea lui Botha a cutremurat sala, mai ales în cuvântul
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
instrumentează un șir de „vieți paralele”. Personajele au nume dintre cele mai fanteziste (Cordilio, Geronax, Pampilis, Dacones, Bibina, Sifonax, Termoplantina etc.), de o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de Mușina? Cu nimic. Își exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
Simona Vasilache Un poet cântând la chitară, în buna tradiț ie a trubadurilor, poate fi o imagine comună. Unul, însă, exersând la ukulele, o chitară mai mică, având parfum de pribegie și de insule exotice, stârnește curiozitatea. Este instrumentul, cu sonorități metalic-neprelucrate, modulate, dar puternice, pe care Ștefan Baciu și-l alege ca titlu al unui volum, apărut în 1967, la Madrid. Povestea vieții unui poet globe-trotter, care s-a mutat de la Rio în Hawaii merită, în sine, un comentariu. Mă
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
spirituel"5. Scriind în franceză, Panait Istrati n-a abandonat limba maternă, ci a glisat ceea ce îi era mai specific și intraductibil în noua limbă și a atras eticheta de exotism lingvistic istratian. Nerenunțarea la fondul ancestral lexical și la sonoritățile pe care le vehiculau cuvintele românești seamănă cu o marcă originală, inimitabilă. Autoarea tezei de doctorat consideră "vocea maternă" de două ori pierdută: "par la mort et par toute l'infranchissable barričre de la langue autre, męme l'orsque celle-ci a
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]