5,168 matches
-
de Anderson. Poate că asta se explică în parte prin faptul că sunt mult mai bătrână și că ți-am fost un fel de mamă. Nu te-am lăsat să crești. Lucrul ăsta trebuie recunoscut mai curând sau mai târziu. Sorbi din pahar. Nu mai arăta atât de înspăimântată. — Scutește-mă de aiurelile astea medicale, pentru numele lui Dumnezeu, am spus, mi se face silă. Părăsește-mă pentru că ai chef de alt bărbat, hai să spunem lucrurilor pe nume, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un mod rațional și civilizat. Nu, nu te urăsc, am răspuns. — Suntem oameni civilizați, zise Palmer. Trebuie să încercăm să fim cât se poate de lucizi și de cinstiți. Suntem oameni civilizați și inteligenți. Da, am răspuns. Stăteam nemișcat și sorbeam din paharul de cristal pe care Palmer mi-l umpluse din nou cu whisky și apă. În timp ce vorbea se plimba în sus și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi seama de asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
terminat totul, spuse Antonia. — Ce s-a terminat? am întrebat. M-am așezat pe patul de campanie și mi-am mai pus niște whisky în pahar. Acum eu tremuram. — M-ai recâștigat, zise Antonia. — Oare? am întrebat. Grozav spectacol. Am sorbit din pahar. — Ah, Martin, dragul, iubitul meu Martin! rosti Antonia cu glas tremurat. Se apropie și căzu în genunchi în fața mea, îmi cuprinse picioarele și începu să plângă cu lacrimi cristaline. Am mângâiat-o absent pe cap. Îmi doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș. Distrat, am luat cel mai recent volum din Creanga de aur. — Chiar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
foarte mult. Se apropie de mine, încercând să se agațe iar de mâneca mea. I-am oferit un pahar, apoi i-am dat și lui Rosemary unul. — Am să-ți fac cadou de nuntă planșele de Audubon, am spus. Am sorbit din pahar și am râs din nou. Amândouă mă priveau dezaprobator, cu ochii plini de uimire. 29 Copila mea, am sentimentul că suntem ca doi supraviețuitori ai unui naufragiu, doi oameni care au suferit atât de mult împreună încât, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
miopi, dar atenți și constituție viguroasă, pe care o controla cu o delicatețe surprinzătoare. L-am găsit Într-un salon oriental, cu un etaj mai sus, scufundat Într-un scaun voluminos, capitonat cu catifea, picior peste picior, ca un turc, sorbind cafea dintr-o ceașcă aurită. În picioarele mari și goale purta niște pantofi tociți de lac. Lângă el stătea Kurt Gielke, extraordinarul său asistent și, totodată, partener de viață, cum mi s-a spus mai târziu. Cancelarul Sănătății ne Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bătaie repetată. Wickert se ridică. Când s-a Întors, ținea În mână un pahar cu apă. Am dat să mă ridic, mormăind mai mult sau mai puțin credibil. — Domnule Knisch, spuse inspectorul când am dus paharul la gură și am sorbit - mai Întâi o Înghițitură de lichid rece, apoi Încă una. După ce am parcurs dosarele confiscate ieri de la Dvs. , am dat peste niște date interesante. — Uitați. Și mă șterse la gură cu batista lui. — Chestionarul pe care l-am găsit era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul iubitului ei, Maimuța, sărmana noastră Maimuță, trebuia să stea pe canapeaua de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi avut douăzeci și patru-douăzeci și cinci de ani, zic eu - Maimuța a încercat să-și pună nițel capăt zilelor, înfigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
joc deja oprit de către Sokolow, și-i zice lui Biderman: Nu vrei, te rog, să-l trimiți pe meșughenerul ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ninici, un tânăr În uniformă, unul din grăniceri. Amesteca niște cărți de joc și În acel moment ceasul bătu de șapte. Afară, un soare indecis Începea să se aștearnă peste zăpada pe jumătate topită, iar șinele umede luceau. Ninici Își sorbi paharul cu rakia. Băutura tare, din prune, făcu să-i dea lacrimile. Era foarte tânăr. Lukici continuă să amestece cărțile. — Despre ce crezi că poate fi vorba? Întrebă funcționarul de la mesagerie. Lukici clătină din capul lui cu păr Încâlcit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pe scenă, o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu mai mult de cinci ani În urmă. Domnii turci sorbeau cafele, râdeau, trăncăneau și scuturau din capetele lor mici și brunete ca niște păsări de casă gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va Îmbunătăți luna de miere. Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
salon. Luă un prosop dintr-un vraf ordonat aflat pe o masă din nuiele și mi-l Întinse. Doamne, ce plăcut a fost Înotatul ăsta, am spus eu, ștergându-mă cu prosopul. Am luat un pahar cu mojito și am sorbit din el. Era foarte revigorant. —Nu-i așa că e genială piscina? remarcă retoric Lauren. Se ghemui În prosop pe canapeaua din fața lui Tinsley, iar eu, Într-un balansoar vopsit Într-un violent albastru Latino. Am observat că spătarul scaunului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
telefoane În interes personal. Am râs și, În timp ce râdeam, m-a cuprins un sentiment de vină. Uite cum stăteam acolo, 100% amuzată În luna mea de miere care nu era deloc o lună de miere, de fapt. Dumnezeule, mă gândeam, sorbind din mojito, nu ar fi trebuit să mă simt ceva mai tristă În clipa aia? — Ce rău de ea, nu-i așa, Tinsley dragă? făcu Lauren o glumă. Apoi se Întoarse către mine și spuse: —Și? Când o să-l cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a spus atunci când s-a așezat lângă mine. S-a uitat la mâna mea stângă, a zâmbit și a adăugat: -Deși nimic nu e mai bine decât să fii celibatar la o nuntă, nu e așa? Ce texte, zise Lauren, sorbind apă cu esență din flori de portocale, noua băutură favorită a ei. Cât de perfect sună totul. —Așa și era, am oftat eu. M-am simțit atrasă de el imediat. Era cel mai plăcut moment, știam că avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
meu, iar pe celălalt l-a sprijinit de umerii În mișcare ai lui Lauren. Nu a fost prea grozav fără voi două, răspunse Hunter. Luăm ceva de băut? Mi-e o sete de mor. Câteva minute mai târziu, În timp ce ne sorbeam paharele de Saccotini lângă bar, Lauren remarcă: —Ești foarte norocoasă. Se uită la Hunter, după care din nou la mine. E frumos să-l pui În ramă. —Hei, termină! exclamă Hunter jenat. Hai că mi-a venit o idee grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit. Era mai puțină mâncare decât i-ai da unui ștrumf. Este singura mâncare de tip junk food din oraș care nu Îngrașă, spuse Lauren, ciugulind din carne. Super-micșorează-mă. —Mmm, zise Tinsley, sorbind din șampanie. Treaba e că nu vreau să te bag În ceață, Sylvie, dar ar trebui să fii paranoică. Asta nu Înseamnă că există cu adevărat ceva În legătură cu care să fii paranoică. Adevărul este că toate soțiile trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îl lovi ușor pe Hunter pe obraz. „Pa, dragule“, zise, Într-o manieră familiară. Am luat o gură de ceai și am hotărât să nu mă deranjeze asta. Afacerile pe primul plan. Mai târziu În acea seară, eu și Hunter sorbeam ciocolată caldă la barul de la Bristol, când sună mobilul meu. Spre surprinderea mea, la telefon era Nina Chlore, toată numai scuze pentru ora târzie la care suna. Mi-a spus că dorea să poarte ceva făcut de Thack la premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
inimi. —OK, bine, e mișto, până la urmă, spuse Lauren, privind la Giles Monterey când acesta intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-un pahar cu vin fiert, Giles Monterey se Îndreptă În colțul Îndepărtat al cortului, unde se salută voios cu un grup strălucitor de ruși. Pentru cineva de urma căruia era atât de greu de dat, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc. —Lauren a adus-o pe amica aceea Marci cu ea, ceea ce nu e bine deloc, zise Camille, ușor Încruntată. —De ce? am Întrebat-o, sorbind din vin, care te Încălzea și era bun. —Marci nu are o influență bună asupra ei. Nu vrea decât să petreacă, precum o adolescentă. Eu i-am spus lui Lauren că a trecut prin destule. Trebuie să ia decizia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
croasante, așa cum făcea, de obicei, pentru Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun că nu mai era nevoie de câte două porții din orice. În timp ce Îmi sorbeam din cafea și priveam cealaltă ceașcă, mă simțeam de parcă stăteam de vorbă cu o fantomă. Fără prea mult interes, am luat un exemplar din New York Post. Am avut șocul vieții mele. „Ce?“ am explodat eu, neadresându-mă cuiva anume. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el nu a părut surprins. Este atât de greu de citit. —Ai poftă de mille-feuille? Avem un patiser francez la bord, să știi. Cred că Îmi este mult prea cald ca să mănânc produse de patiserie acum, i-am răspuns eu sorbind din paharul rece cu mojito. Rochia ta de mireasă a fost ca dintr-o poveste. Lauren Închise ochii pentru o clipă, ca și cum și-ar fi adus aminte de splendoarea rochiei. —A fost mare păcat că nimeni nu a avut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e decât o părere de roșu. Și Mona zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta o femeie mai de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește cu glas tare Mihai, încă sub impresia privirii cu care l-a înfruntat Teona. Da-da, mormăie Vlad, sorbind ultima înghițitură de cafea am cunoscut mai înainte în birou la mine una înfofolită, gripată, i se vedea doar jumătatea de sus a ochilor și-avea niște picioare... superbe! Dacă nu termin la timp rezervorul, cred că mă-nghite Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]