922 matches
-
-o cu o irepresibilă tandrețe? Romanul iese, în felul acesta, de sub tirania simbolului morții, al „somnului de veci”. Adevărata încheiere ne trimite într-o neașteptată lume a dorinței neîmplinite, a pasiunii născute enigmatic într-o seară ploioasă, într-o casă sordidă: În drum spre centru, m-am oprit la un bar și-am băut câteva whisky-uri. Nu m-au ajutat deloc. M-au făcut doar să mă gândesc la Perucă Argintie, pe care n-am mai văzut-o niciodată. A
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să-i găsească, dintr-un irepresibil spirit de fairplay, câteva circumstanțe atenuante. Ele n-au însă de-a face nici cu justiția și nici cu căutarea neabătută a adevărului. În discuția cu locotenentul Randall, Marlowe întoarce pe toate fețele istoria sordidă a unei femei care n-a vrut, de fapt, decât să scape din lumea mizerabilă în care se născuse. Accentele melodramatice nu alterează fondul dramei, nu diminuează culpele și nu scapă vinovații de justiție. Helen Grayle decide să-și fie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este de folos în ideea de a trece drept Crystal Kingsley. Ea îi trimisese, prin urmare, telegrama din El Paso lui Kingsley și, într-un fel, tot ea declanșase ancheta la capătul căreia Marlowe avea să dezlege firele unui scenariu sordid. În fine, într-un acces de ură animalică, Degarmo o ucide pe Muriel, cea care-i distrusese viața. Totodată, viciosul polițist aranjează lucrurile în așa fel încât asasinul sadic al lui Muriel să pară a fi Marlowe. Elementul de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un semieșec. Cred cu tărie că ne aflăm în fața uneia dintre cele mai bune cărți ale sale, o veritabilă capodoperă camuflată nedrept în raftul al doilea. Organic legată de creațiile anterioare, The Little Sister reprezintă o spirală superioară în cartografierea sordidei lumi californiene a anilor ’40. Ca și în cărțile anterioare, femeile ocupă un rol privilegiat. Și tot ca în The High Window, Farewell, My Lovely sau The Lady in the Lake, femeile sunt distribuite în partituri negative - ceea ce nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tot mai subțiri, cele mai recente fiind acoperite de cele mai vechi, precum o cochilie întoarsă din interior spre exterior. The Little Sister debutează în forță, la cel mai înalt nivel al prozei chandleriene, cu o înșurubare fermă în solul sordid al universului unde, uitat de lume, Philip Marlowe pare supraviețuitorul unei civilizații dispărute: Pe ușa cu geam jivrat e o placă scrisă cu litere negre, scorojite: Philip Marlowe... Birou de cercetări. O ușă destul de jalnică, la capătul unui coridor la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
favorizat - după cum se știe - pătrunderea în zona centrală a unor forme considerate până atunci marginale. În opinia lui Jacques Barzun, „înnobilarea” operei de divertisment este consecința silogismului potrivit căruia literatura se ocupă de realitate, iar marca realității este oroarea și sordidul, și, drept urmare, o povestire îmbibată de aceste miasme este - sau echivalează cu - literatură (Barzun, 1977, p. 160). Am ales acest citat pentru că el își găsește un ecou perfect în demersul ambițios soldat cu scrierea romanului The Long Goodbye. Realitatea sordidă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sordidul, și, drept urmare, o povestire îmbibată de aceste miasme este - sau echivalează cu - literatură (Barzun, 1977, p. 160). Am ales acest citat pentru că el își găsește un ecou perfect în demersul ambițios soldat cu scrierea romanului The Long Goodbye. Realitatea sordidă din Idle Valley, țesătura încurcată de relații sociale, pasiuni perverse, gelozii și violență sunt, toate, „semne ale realității” - și încă ale uneia în care vechiul concept dickensian al „abjecției” este ilustrat cu asupra de măsură. În aceeași linie, ipoteza lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a valma, eroi și victime, asasini și păcătoși, ratați și lacomi, bețivi și abstinenți. Contradicția majoră a lui Marlowe provine din conflictul ireconciliabil între înaltul model moral profesat și precaritatea - aproape mizeria - în care-și duce existența. „E o viață sordidă, dar m-am obișnuit cu ea”, îi replică, pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să-l iubească. Dar, cum ar zice un poet-filozof, există sordid și sordid. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
E o viață sordidă, dar m-am obișnuit cu ea”, îi replică, pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să-l iubească. Dar, cum ar zice un poet-filozof, există sordid și sordid. Pentru Marlowe, mizerabilă nu e sărăcia, ci starea de nepăsare, aroganță, abrutizare și violență la care conduce automat posesia marilor sume de bani. Este o viziune, firește, limitativ-resentimentară - dar e singura la care un personaj cu datele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
viață sordidă, dar m-am obișnuit cu ea”, îi replică, pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să-l iubească. Dar, cum ar zice un poet-filozof, există sordid și sordid. Pentru Marlowe, mizerabilă nu e sărăcia, ci starea de nepăsare, aroganță, abrutizare și violență la care conduce automat posesia marilor sume de bani. Este o viziune, firește, limitativ-resentimentară - dar e singura la care un personaj cu datele sale caracteriale poate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nemuri sub numele Esmeralda. El readucea acțiunea sub propriile priviri, dintr-un Los Angeles isteric și incontrolabil, mizând pe forța artistică a reflectării inspirate de proximitatea plină de sugestii a orașului. De data aceasta, nu mai e vorba de componentele sordide, abjecte ale realismului, ci de un tronson idilic până la naivitate: Locul are o climă pe cinste. Trebuie să treci printr-o iarnă englezească pentru a o aprecia. Arareori cald și arareori rece, orașul e construit pe o limbă de pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să am de dat socoteală, sentimental sau altcumva, nimănui. Teribil...”. De asemenea, putem raționaliza o formațiune reacțională, care nu este decât exagerarea unor trăsături de caracter normale: astfel, o curățenie excesivă va fi justificată prin grija pentru igienă, o avariție sordidă prin prudența necesară unei bune gestionări a banilor, o minuțiozitate exagerată prin conștiința profesională. Freud (1909b/1979) semnalează faptul că bolnavul cu tulburări obsesive care utilizează anularea retroactivă se înșală asupra semnificației a două gesturi contradictorii care se succedă: acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cele contra mea - m-au făcut să râd. N-am să uit o seară acasă la profesorul Virgil Nemoianu. Eram mai mulți acolo - Dorin Tudoran și, În vizită la Washington, Gabriela Adameșteanu. Într-un text la frontiera dintre macabru și sordid, un scurt poem, Vadim Tudor combina două personalități absolut respectabile ale culturii politice și române În general: Zigu Ornea și Doina Cornea. Textul era grotesc. Nu vreau să vorbesc pentru Dorin, poate va spune că el nu a râs, dar
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și Mateiu I. Caragiale, al cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
carne, Cartea despre vin, Cartea despre suflet), romanul Pensiunea doamnei Pipersberg întregește transcrierea sensibilității ciudatului personaj. Eșecul în căsnicie, o sexualitate „cravașantă”, simțită ca grea povară moștenită, îl împing în vârtejul autodistrugerii: bestialele acuplări de care sunt burdușite romanele, decorul sordid, impregnat de moarte, paralelismul om-animal, țicneala generală exprimă exasperarea în fața deriziunii existenței. Intenția se vede clar doar prin întreg. Izolate, secvențele, în ciuda suculenței lor plastice, nu pot decât să șocheze. Metoda narativă e aceea de a prinde pe un fir
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
imagini deosebite alăturând cuvinte și concepte provenite din domenii foarte variate și lipsite, la prima vedere, de un numitor comun; și totuși, acesta există: sufletul poetului este un „music-hall”, dar nu unul din cartierele selecte, ci dintr-o mahala; mediul sordid este trecut în revistă, făcându-se aluzie la „viața” care, ea însăși, nu-i decât o mahala (Solilocul dintâi); aceeași imagine a monotoniei triste din cartierele sărace se conturează din „ganguri mucede și reci”, „cu mirosuri grele de grăsime arsă
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
fanfara În fața chioșcului, privind În gol. Toate astea Îl derutau. În cursul carierei, cunoscuse ființe, bărbați sau femei, ținînd cu Îndîrjire la libertatea lor. Întîlnise maniaci care, retrași din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide. Dar chiar și aceștia păstrau Întotdeauna o legătură oarecare cu viața exterioară. De exemplu, În cazul bătrînelor, o bancă În parc, unde Întîlneau altă bătrînă, sau biserica, confesionalul, preotul. Bătrînii se atașau de o cafenea, unde toți Îi recunoșteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să continue, nu cred că vreau să aud mai multe, nu mai vreau să aud despre ei doi îndrăgostiți. Vreau doar să aud răspunsurile la întrebările la care nu mi s-a răspuns. În cele din urmă toată chestia asta sordidă începe să se scufunde, și vocea mea iese în șoaptă: ― Și atunci de ce sunt eu aici? Vocea lui Jenny se înăsprește din nou. ― Crezi că e ușor să arăți cum arăt eu, într-un oraș ca ăsta? spune ea. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
galopantă, pentru Bessie, siguranța, sub orice formă, prezenta o atracție fatală. Oricum, în primăvara anului 1925, la terminarea unei stagiuni așa-și-așa la Albee, în Brooklyn, cu cinci copii la pat cu pojar în cele trei camere și jumătate, sordide, din vechiul hotel Alamac din Manhattan, și cu spaima că e din nou însărcinată (care s-a dovedit a fi o alarmă falsă; mezinii familiei, Zooey și Franny, nu s-au născut decât, respectiv, în 1930 și 1935), Bessie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ar fi putut ajunge la nivelul înregistrat în zilele noastre. Concluziile rezultate din documentele și investigațiile făcute de către organizațiile respective, general împărtășite de către statele membre ale O.N.U., pun, în mod categoric, în evidență constatarea că toate aceste crime sordide sunt posibile deoarece, în cea mai mare parte, făptuitorii lor beneficiază de tăcerea, lipsa de reacție, complicitatea sau dezinteresul celor însărcinați și remunerați să le prevină și să le combată. Prin acceptarea coruperii lor, cei în cauză devin adevărați complici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a confruntat în epocă cu o serie de prejudecăți, atât artistice, cât și ideologice. A fost dur criticat atunci pentru naturalismul prozelor sale (psihologie morbidă, instinctualitate tulbure, compasiune, studiu de moravuri, tezism), considerându-se că este preocupat îndeosebi de teme sordide precum beția, adulterul și „violența până la criminalitate“, cum a formulat H. Sanielevici, cel mai consecvent critic al lui Sadoveanu. Chiar Călinescu vorbește în Istoria sa despre o „monografie a sufletului redus“, tema „durerii înăbușite“ determinând numeroși comentatori să pună accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
despre Mitch; ar putea să-și închipuie că era un soi de idilă, ceea ce era cu totul neadevărat. — Și-a pierdut soția. Noi doar... —Vă consolați reciproc. Știu. A spus-o în așa fel încât a sunat de-a dreptul sordid. Singura consolare pe care mi-o oferea Mitch era aceea că înțelegea cum mă simt. M-a năpădit un val de furie și îmi stătea pe limbă să-i spun vreo două. Am zbierat la Ornesto, dar într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rămas aproape șase săptămâni în acel han, până când hangiul însuși ne-a găsit, nu departe de piața de flori, într-o fundătură, o casă îngustă, jumătate din ce aveam la Granada, a cărei ușă de intrare era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât nu puteai ajunge până acolo fără să lipăi printr-o băltoacă de noroi. Când ne-a propus casa asta, el ne-a explicat că era locuită de un negustor andaluz care se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și având alături niște bucle despletite. Eu l-am văzut, Harun cu siguranță l-a recunoscut. Oare el ne-a zărit? Nu cred. De atunci, mi s-a întâmplat de mai multe ori să merg prin taverne și cartiere mai sordide decât el-Mers. Numai că în ziua aceea, pământul mi-a fugit de sub picioare. Parcă ar fi venit ziua Judecății de Apoi. Mi-era rușine, mi-era rău. Nu conteneam să fug, cu lacrimile șiroaie pe obraji, cu ochii aproape închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căldura. — Păi tocmai aici e frumusețea, am spus eu. Corect. Martin păstrase ideile principale din scenariul lui Doris Arthur. Cu excepția câtorva transformări de structură, totul rămăsese neschimbat. Personajele nu erau cu nimic mai puțin meschine și venale, acțiunea rămăsese la fel de sordidă și compromițătoare. Martin reușise însă să întrețeasă prin intermediul rotației lungi monologuri, în care fiecare din cele patru stele era lăudată după toate rigorile artei, scuzată și explicată ca atare de celelalte trei. Astfel, după ce batjocoritul Lorne a fost alungat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]