941 matches
-
O scurtă slujbă religioasă, în cercul familiei, închide cazul. Și ce ar mai fi de zis? Din acel moment, Povestitorul începe o anchetă pe cont propriu, pas cu pas, din deducție în deducție, narațiunea evoluează pe un făgaș detectivistic, dezvăluind sordidele angrenaje ale unei societăți închise, deasupra legii, unde nu crima contează, ci ecoul ei, impactul informației. Va trece în neant acea crimă care riscă a clătina mecanismul de ceasornic al regimului, care poate scoate un bloc din piramidă. Răspunsul la
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
cu atît mai puțin în dragoste, seduce o fată lipsită de experiență etc.; se sinucide apoi din plictiseală, într-o anticipare a "actului gratuit" din secolul următor. Epilogul nu e nici dramatic, nici sentimental - totul se termină într-o atmosferă sordidă, de lovituri sub centură pe care personajele și le administrează reciproc. O realitate mai degrabă tristă, banală, fără nimic înălțător. Pe acest fond, Hasdeu compune însă o suită inspirată de tablouri în registru exclusiv comic: nuvela este de fapt o
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
care descuamează în foițe de mică, cu o cruzime care brizează retina aduce cu verismul contondent, abraziv al scenelor similare din celebrul Mondo Cane (1962) al lui Paolo Cavara în care se strecoară o nuanță de pitoresc. Numai că pitorescul sordidului explodează într-o cromatică hipertrofiată de vernisaj, în timp ce muzica cu accente locale pompează adrenalină în ritmul alert al rapului East Coast, care toarnă gaz pe focul legendei (sub)urbane cu un băiat devenit peste noapte superstar, adică milionar. Fotorama aproape
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
al identităților. Peste ani de zile, odată comunismul instaurat, doctorul Gurameto descoperă în timpul unei anchete că cel mai probabil invitatul său la cină fusese un mort, și nici măcar propria identitate nu-i mai este clară. „Cina blestemată ridică cea mai sordidă realitate contemporană - Albania sub jugul comunist, interogatoriile sângeroase, execuțiile - la nivelul mitului. Tonul lui Kadare trece natural de cruzimea plină de răceală la poezia pură, pe măsură ce acesta leagă firele povestirii de cele ale legendelor balcanice străvechi.“ Le Figaro „În această
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
despre dinamicul primar Traian Băsescu în război cu buticurile improvizate și cîinii vagabonzi, despre Hagi, “Maradona al românilor”, ori amănunte despre cuplul Ceaușescu, “ctitorul” Bucureștiului desfigurat. Remarcabilă este capacitatea lui Lionel Bourg de a reuni toate aspectele unei realități mizere, sordide, descompuse, nu pentru a întocmi un rechizitoriu, ci pentru a se situa față de o lume parcă suprareală cu un punct de vedere intens nonconformist. Cenușiul, vidul, ruina, sărăcia, mizeria, oboseala, infirmitatea, boala, resemnarea, singurătatea sînt aspectele care dau coerența unei
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
scări, are niște oribili părinți vitregi în persoanele unchiului și mătușii sale (voilà Mark Twain, dar cu accentul modificat) și află, din senin, că de fapt e vrăjitor. Ceea ce pentru el echivalează nu cu primirea vreunei puteri supranaturale, ci cu sordida obligație de a merge la școala de magie, unde devine inevitabil victima unui profesor răutăcios, își face prieteni, se îndrăgostește nițel, și în principiu duce o viață de copil ca oricare altul. Harry Potter, cu numele lui de om mare
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
de catran" e chiar aceea a îndrăgostitului lui Baudelaire, de "țări și țărmi himerici". Un poet. În 1937 apare Spre țara închisă în diamant, la fel de coaptă întru suprarealism și pozele lui de-o gentilețe neînțeleasă. Diafană, vis pur de crîșmă sordidă, e fata din aburi de rachiu, Galateea crîșmarului, limpede, neștiutoare, din furtuna dedicată lui Tașcu Gheorghiu. După șapte ani de tăcere, tăcerea războiului, iese la iveală Femeia de aer, o demonstrație de iluzionism și un cîntec de dragoste. O rețetă
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu coarne. Sculptorul și un medic vînează cerbi, dar partidele de vînătoare se reduc la
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
presupus a fi elegante, sexy, la modă. Amalgamul e sufocant și devine încă un strat de înlăturat pentru a ajunge la adevăr. Lumina - de la lanternă, de la niște becuri chioare - e puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de sordid. În spectacolul lui Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului, dar și ocheanul întors prin care privitorul se identifică cu imaginea celuilalt. Ironia și compasiunea, uimirea și tandrețea compun
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
ireală, ori cea a cerului, adevărat Canaan, promițându-le țiganilor nomazi un belșug cât se poate de concret („Pe cer scânteiau stele de mei și orz” - Convoiul). Aici, în aceste răscumpărări (nici ele definitive, fiindcă în destule episoade un detaliu sordid, aruncat ca poantă, împrăștie vraja abia țesută) stă, cred, diferența semnificativă față de modelul adesea citat, acela al Florilor răului. Frumusețea pe care, dintr-o lume diformă și îndrăcită, o culege Baudelaire, stă, într-adevăr, în felul de a privi. La
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
senină înțelegere a unui univers în care se află laolaltă enorme resurse de fericire și nefericire. Oricît de simplu ar părea, oricît de naivă realizarea, lumea lui Thomas Mann este bulversant complexă pentru că în ea orice e posibil, miraculosul și sordidul, suavul și grotescul. E, cu siguranță, mai curînd o lume a dezamăgirilor, a înșelăciunii, a neputinței, dar tocmai prin faptul că acestea sînt asumate întotdeauna de o instanță superioară, care le pricepe un rost adînc, uneori explicat cu poate insistent
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
Ion Simuț Nu știu cât este de consolator să afli că mizerie morală și socială există nu numai la noi. Există, din păcate, și la alții. Dar e, fără îndoială, deprimant să descoperi că mare parte din mizeria existentă la alții (sărăcia sordidă, corupția inventivă, hoția, pedofilia) vine, de fapt, tot de la noi, printr-un export ocult sau printr-o contaminare ce nu ține cont de granițe. Traficul de mașini și traficul de minori, pe seama cărora s-a dezvoltat în anii de după Revoluție
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
premisele. Radu Aldulescu vine, după părerea mea, foarte bine în prelungirea prozatorului Eugen Barbu din Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături supranaționale și
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
silă să dea pe aici. Umbla prin Franța și Germania și prin toată Europa cu afacerile lui, dar România o ocolea" (p. 28). Acestea sunt premisele sociologice ale romanului, dezvoltate epic în două direcții: pe de o parte, prezentarea lumii sordide din România prin eșantionul vieții de cartier în București (viața la bloc, cârciumile, locuri de muncă provizorii și chinuitoare, familii instabile, certuri, amantlâcuri etc.) și eșantionul vieții la țară a rudelor Magdalenei (fiertul țuicii în cazane improvizate, alcoolismul, traiul mizer
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
vâscos și greu", constituind o amprentă stilistică specifică: Această dubioasă pastă lingvistică va fi stilizată de prozator într-un mod cu totul personal". Mihai Zamfir plasează originalitatea lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
constituind o amprentă stilistică specifică: Această dubioasă pastă lingvistică va fi stilizată de prozator într-un mod cu totul personal". Mihai Zamfir plasează originalitatea lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
de la universități de mare prestigiu. Pervertirea valorilor, iresponsabilitatea și incompetența s-au impus, ce e drept, cu binecuvântarea, directă sau indirectă, a multora dintre români. Și nu mă gândesc doar la semi-analfabetul pentru care forma supremă de socializare e crâșma sordidă de cartier și rafinamentul în materie de băutură tescovina. Mă refer la așa-numita elită culturală, la artiștii și creatorii ce constituie mândria oricărei națiuni. Or, bătălia respingătoare pentru ordine și medalii, înghesuiala jenantă la finanțări acordate de ciocoimea de
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
cu el. I-am refăcut, într-un fel, și eu chipul de-a lungul timpului din multe povești depănate de Tompa Gabor, unul dintre ucenicii și "frații" săi întru creație, dar și din cele povestite de Doina Levința în compartimentul sordid al unui tren de noapte de la Piatra-Neamț. Regret că din nenumăratele cărți publicate în limba maghiară, unele special pentru acest eveniment, pe nici una nu am regăsit-o tradusă și în românește pentru ca și oamenii noștri de teatru să aibă acces
Frunze de toamnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16617_a_17942]
-
dintre întrebările pe care și le pune orice creator, romanul Mut readuce în atenție (firesc, aș spune) principalele obsesii literare ale lui Dan Stanca. Manelizarea societății, limbajul trivial, sexul devenit principala unitate de măsură (a valorii) în viața publică, existența sordidă, animalică, decerebrarea, vulgaritatea și pornografia care au inundat mass-media, violența scăpată de sub control sunt, încă o dată, admirabil surprinse de autor. Și pentru că tot este vorba despre un jurnalist la un cotidian central, nu putea să lipsească nici spectacolul corupției generalizate
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
intervalulul de timp precizat anterior. Nu știu dacă ați remarcat, dar, de ceva timp (eu una aș spune cam din anii '80 și aș da vina pe Tavernier), filmele despre Evul Mediu - cele europene, de obicei - au fost invadate de sordid și grotesc. Asta în timp ce cele despre Antichitate și-au păstrat curățenia pe care le-a conferit-o vechiul Hollywood. Trist, mi-am duc aminte de un film de Eisenstein din 1938, Alexandr Nevski, în care cavalerii teutoni erau albi ca
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
cu atît mai bine, astfel că ai impresia că personajul se apropie uneori la o lungime de braț. Mai nou, filmul lui Mungiu a fost anatemizat de către Vatican prin organul lui de presă, ziarul l' Osservatore Romano, ca o operă "sordidă", care tratează fetușii "ca pe niște obiecte aruncate la gunoi". Nu mă surprinde că filmul lui Mungiu este dificil de înțeles, mă întreb, însă, cît poate fi înțeleasă lumea în care am trăit sau mai precis am supraviețuit, nu în
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
în sfârșit, una din Christian Crăciun: "Ca mai toți scriitorii generației sale, Dan Lungu este obsedat de copilărie, primele două proze putând intra în orice antologie a temei. Firește, fără nimic din seninul tradițional, ci cu o adevărată furie a sordidului, care însă nu exclude ludicul [...] Esențial rămâne personajul, tipurile umane sunt de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
prostie. Pe de altă parte însă observațiile autoarei despre lumea politică din România sînt atît de pertinente, încît e greu să nu accepți că pentru o parte însemnată dintre români, incluzînd aici și diverși lideri politici, Europa nu e decît sordidul angro de dincolo de București. Încît Cronicarul se întreabă dacă nu cumva în exagerarea Kathrinei Lauer nu se ascunde speranța că acest "candidat haotic" care este România și-ar putea depăși condiția.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
în spectacolul erotic extraordinar imaginat de autor, desenează un veritabil roman al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]