956 matches
-
impune, cu Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, M. Blecher, pentru a-i numi pe cei care au creat stiluri memorabile în discursul epic de orientare analitică. Modelul este inaugurat tot de Liviu Rebreanu, care deschide, cu Pădurea spînzuraților, publicat în 1922, calea narațiunii de investigație interioară. Literatura "subiectivă", a stărilor de criză individuală, preocupată de forul intim, va domina perioada interbelică, fără ca acest fapt să pună în umbră marile creații clasice, datorate lui Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1920. 11. Ibidem, p.23. ROMANUL IMATURITĂȚII Liviu Rebreanu tratează, pentru prima oară în romanul românesc, tema procesului interior. Suferința prelungită, vina difuză și transformarea ei în trăirea concretă, vie, a sentimentului culpabilității "fatale" definesc personajele principale ale romanelor Pădurea spînzuraților și Ciuleandra. Diferită în privința spațiilor ficționale, narațiunea rebreniană opune, în aparență, lumea profund străină, fatal terorizantă, a cîmpului de luptă, denotat și delimitat simbolic de stîlpii terifianți ai supliciului prin spînzurare camerei semipenitenciare a sanatoriului privat, unde personajul se află
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
îmbracă pentru prima dată mantia suferinței din iubire, asaltat însă de o irepersibilă nevoie de demonstrație. Amestecul de naivitate și ostentație cuceritor ca semn al vîrstei fatal indecizionale conservă o componentă infantilă accentuată. Roman "al fiului", ca și Ciuleandra, Pădurea spînzuraților leagă imaturitatea inițială a personajului de o amprentă filială notorie, pe care eroul o manifestă explicit și o exhibă, vorbind despre sine. Ca sursă secundară a conflictului, raportul între fiu și tatăl temut, dominator, excesiv se află de la început dezechilibrat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
înfrunta dureros proba de foc a experienței și a întîlnirii cu moartea. În situații obișnuite, poate că Bologa ar fi fost un "teoretician" redutabil, mizînd inflexibil pe principii demne de stimă. Roman "ideologic" în accepția dată de Philippe Hamon, Pădurea spînzuraților oferă un spațiu extins tocmai acestui discurs cu care personajul se "prezintă" lumii și care îl înfățișează în imaturitatea grea de consecințe. Cele trei direcții esențiale ale exprimării ca ființă a lui Bologa au fost pe rînd marcate de înfrîngere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui Svoboda (neluate în seamă, ori trecute sub tăcere de orice tribunal pe vreme de război, așadar ignorate și de Bologa, la prima sa prezență în juriul Curții Marțiale), eroul va da curs emoției culpabilității. Tatăl lui Svoboda fusese, acasă, spînzurat. Discuția între ofițeri relevă și acest act de injustiție: Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spînzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? Adică tatăl spînzuratului?... întrebă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
acasă, spînzurat. Discuția între ofițeri relevă și acest act de injustiție: Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spînzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? Adică tatăl spînzuratului?... întrebă Bologa cu ochii cît pumnii, întinzînd gîtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? Și dacă ar fi vorbit? zise Gross înăbușit și cu scîrbă. Cel mult o circumstanță agravantă... O, o, dar e...este... bolborosi Bologa
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năpraznice." (s. n.) Manifestare nemediată de nici o reflecție, ca o zguduitoare trezire, reacția lui Apostol este și un răspuns la un subiect sensibil ("Adică tatăl spînzuratului?..."). Momentul se înscrie în linia celorlalte tresăriri puternice, involuntare. Ele pregătesc ieșirea din confuzie, din inerția mecanismului străin, exterior, în care personajul s-a acomodat pînă la adoptarea judecății gata făcute. Romanul lui Liviu Rebreanu apare ca un întreg saturat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dezerteze), din dragostea pentru familie, în numele căreia săvîrșește toate actele dezonorante, trădarea și sperjurul. Ca o reverberație, în povestire, a momentului inițial al execuției prin spînzurare, Klapka emite discursul terifiant axat pe imaginarul barbar al pedepsei, care împînzește gîndul eroului. "Pădurea spînzuraților", reflectată cu spaimă nedisimulată în relatarea cehului, devine laitmotivul romanului. Situarea lui Apostol Bologa între cele patru voci ale ofițerilor, care expun tot atîtea atitudini posibile, dezvăluie forma lui de vulnerabilitate, copleșită de nesiguranță și de o nelămurită tentație: "Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Românească, București, 1991. LIVIU REBREANU (1885-1944) Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în Târlișiua, județul Bistrița-Năsăud. A studiat la Năsăud, Bistrița, Sopron, Budapesta. Opere: Frământări (1912); Golanii (1916); Calvarul (1919); Ițic Ștrul dezertor (1920); Catastrofa (1922); Pădurea spânzuraților (1922); Ion (1920); Adam și Eva (1925); Ciuleandra (1927); Crăișorul (1929); Răscoala (1932); Jar (1934); Gorila (1938); Amândoi (1940); Cadrilul(1919); Plicul (1923); Apostolii(1926). Liviu Rebreanu este un reprezentant de frunte al romanului realist, unul dintre marii creatori de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
creatori de viață în literatura modernă. El pornește de la fapte și de la lucruri care se asociază în mod miraculos în subconștient. O secvență înfățișând un țăran care sărută pământul stă la baza romanului Ion. O altă secvență cu fotografiile soldaților spânzurați va reprezenta punctul de plecare pentru Pădurea spânzuraților. Din ritmurile unui dans argeșean apare Ciuleandra. Romanele au personaje dilematice, aflate în situații de criză, conturate fără note de lirism. Fiind un excepțional observator al concretului, Rebreanu e un constructor de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de la fapte și de la lucruri care se asociază în mod miraculos în subconștient. O secvență înfățișând un țăran care sărută pământul stă la baza romanului Ion. O altă secvență cu fotografiile soldaților spânzurați va reprezenta punctul de plecare pentru Pădurea spânzuraților. Din ritmurile unui dans argeșean apare Ciuleandra. Romanele au personaje dilematice, aflate în situații de criză, conturate fără note de lirism. Fiind un excepțional observator al concretului, Rebreanu e un constructor de edificii monumentale, atent la plan, la construcție, la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
e un constructor de edificii monumentale, atent la plan, la construcție, la episoade și situații, la împărțirea fiecărui capitol în mici diviziuni. El folosește procedeul cercului închis. Romanul Ion se sfârșește așa cum a început, cu descrierea drumului din Pripas; Pădurea spânzuraților se încheie cu execuții prin spânzurare. Răscoala are o rigoare geometrică rar întâlnită: fiecare din cele două părți cuprinde câte șase ramificații cu titluri semnificative, care trimit la paralelisme. În spațiul narativ al lui Rebreanu întâlnim țărani "misterioși", lipsiți de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl iubea pe Ion. Protagonistul părea dezorientat: "ce-ar fi oare dacă aș lua pe Florica și am fugi amândoi în lume să scap de urâțenia asta", după care murmura trist "și să rămân tot calic, pentru o muiere". Pădurea spânzuraților Plecând de la fapte reale, L. Rebreanu a scris romanul Pădurea spânzuraților care înfățișează secvențe din primul război mondial, în special drama intelectualului ardelean, obligat de împrejurări să lupte împotriva românilor. Protagonistul este Apostol Bologa, tânăr cu studii filosofice și juridice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dacă aș lua pe Florica și am fugi amândoi în lume să scap de urâțenia asta", după care murmura trist "și să rămân tot calic, pentru o muiere". Pădurea spânzuraților Plecând de la fapte reale, L. Rebreanu a scris romanul Pădurea spânzuraților care înfățișează secvențe din primul război mondial, în special drama intelectualului ardelean, obligat de împrejurări să lupte împotriva românilor. Protagonistul este Apostol Bologa, tânăr cu studii filosofice și juridice, înzestrat cu o sensibilitate mistico-religioasă, care primește de la tatăl său îndemnul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
locotenentul Varga, adus în fața tribunalului militar și condamnat la moarte prin spânzurare. Apostol Bologa este măcinat de contradicții interioare, trăiește un adevărat coșmar, are halucinații în timp ce se îndreaptă spre spânzurătoare. Aceeași construcție circulară ca în Ion și în romanul Pădurea spânzuraților, care începe și se termină cu execuția prin spânzurare. În timp ce locotenentul Svoboda fusese spânzurat într-un amurg noros, Apostol Bologa murea în zori. Pădurea spânzuraților e un roman psihologic (Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu), cu o analiză psihologică oarecum primară (Șerban
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în timp ce se îndreaptă spre spânzurătoare. Aceeași construcție circulară ca în Ion și în romanul Pădurea spânzuraților, care începe și se termină cu execuția prin spânzurare. În timp ce locotenentul Svoboda fusese spânzurat într-un amurg noros, Apostol Bologa murea în zori. Pădurea spânzuraților e un roman psihologic (Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu), cu o analiză psihologică oarecum primară (Șerban Cioculescu), o monografie a "incertitudinii chinuitoare" (G. Călinescu), roman care prezintă "un caz de obsesie" (Vladimir Streinu), o expresie a intenției autorului de a condamna
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
războiul purtat de Imperiul austro-ungar (Al. Piru), "o confruntare a unor păreri tipice despre sensul vieții cu însăși viața aflată la extrema limită" (Paul Georgescu). Romanul are ca punct de plecare o fotografie care reprezenta o pădure plină de cehi spânzurați. Conceput ca un scenariu înrudit cu tragedia antică, Pădurea spânzuraților prezintă raporturile dintre personaje și funcțiile acestora în maniera teatrului antic. După moartea tatălui, eroul a fost marcat în copilărie de crize mistice, a trecut prin diferite experiențe și într-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unor păreri tipice despre sensul vieții cu însăși viața aflată la extrema limită" (Paul Georgescu). Romanul are ca punct de plecare o fotografie care reprezenta o pădure plină de cehi spânzurați. Conceput ca un scenariu înrudit cu tragedia antică, Pădurea spânzuraților prezintă raporturile dintre personaje și funcțiile acestora în maniera teatrului antic. După moartea tatălui, eroul a fost marcat în copilărie de crize mistice, a trecut prin diferite experiențe și într-o zi când a fost obligat să semneze o sentință
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe care n-a putut-o rezolva". (G. Călinescu). Rebreanu utilizează tehnica reflectărilor; naratorul preia adeseori punctul de vedere al lui Bologa, ceea ce sporește dramatismul romanului (Carmen Matei Mușat). Drama protagonistului este un eșec al adecvării realului la conștiință. Pădurea spânzuraților e un roman al echilibrului simbolic dintre individ și realitatea fenomenală. Pentru Apostol Bologa contează relația între conștiință și datorie și drama sa nu se explică din punct de vedere psihologic, ci este pusă în lumină de un fond metafizic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în lumină de un fond metafizic. În relațiile lui Apostol Bologa cu Marta, apoi cu statul austro-ungar, atunci când apar situații conflictuale, conștiința impune schimbarea formei: Apostol încearcă să treacă la români, adică într-o altă configurație. Sub aspect tehnic, Pădurea spânzuraților se deosebește de Ion printr-o "interiorizare a viziunii". E un altfel de obiectivitate: "Ca într-un sistem de oglinzi, lucrurile se reflectă unele în altele" (N. Manolescu). Caracterizarea lui Apostol Bologa O dată cu apariția romanului Pădurea spânzuraților se modernizează romanul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aspect tehnic, Pădurea spânzuraților se deosebește de Ion printr-o "interiorizare a viziunii". E un altfel de obiectivitate: "Ca într-un sistem de oglinzi, lucrurile se reflectă unele în altele" (N. Manolescu). Caracterizarea lui Apostol Bologa O dată cu apariția romanului Pădurea spânzuraților se modernizează romanul psihologic. Drama lui Apostol Bologa este declanșată de criza psihologică: el trăiește emoții, sentimente, incertitudini pe care mai apoi le supune unor procese de autoanaliză psihologică. Naratorul știe tot atât cât știu personajele sale (viziune "cu", dar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Urluiani suma de 20 de taleri pentru a i judeca o pricină bi sericească a nepoatei sale. Cum popa n-are banii respectivi, protopopul încearcă să-l intimideze. „M-au spânzurat cu picioarele în sus și am șăzut un cias spânzurat și mi-au dat părintele protopop și cinsprezece pari de baston, făcând părintele protopop multe fapte necuvioase, că cere bani de la preoți și dacă nu va să dea îi bate în falangă“, povestește preotul. Protopopul a pretins așadar de cinci
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
a dat gloaba pentru mine și pace bună. După ce-a venit el rușinat de la ispasă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând: Na! satură te de cireșe! De amu să știi că ți-ai mâncat lefteria de la mine, spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ? Însă ca orice copil, și Nică este cuprins de părere de rău: ―mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
afară. Erau înșirați de-a lungul zidului, spânzurați pe niște bârne cu scobituri și găuri prin care erau trecute frânghiile 316. Băiatul cu înghețata, până nu demult factor liniștitor atât în vis, cât și în realitate, va căra cadavrele câinilor spânzurați. Visele naratorului-personaj continuă, explicația fiind simplă, oferită chiar de autorul lor: ,,pentru că ceea ce este tulburător și pasionant este că aspectele cele mai commune capătă în somn (sau chiar în trezire) aspecte inefabile de care nu mă mai pot separa"317
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
realului, considerate de puriștii vremii, vulgare: categorii sociale și profesionale umile, gesturi spontane și goliciuni feminine, amanți îmbrățișându-se fără ocol, scene de sodomie, îndeletniciri casnice, vegetale tomnatice și animale mâncând sau în somn, resturi, figuri în acte fiziologice, bătrâni, spânzurați, profiluri de morți etc. Străbătând de-a lungul și de-a latul Italia, ajungând în Spania, apoi la Paris, în țările de Jos, și chiar la Londra (asemeni artiștilor veacului său), Meaume se va întoarce mereu la terasa lui de la Roma, unde
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]