KorAP: Find »[drukola/base=spahiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 25 >

617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

o poziție mai Înaltă?... Riscă să piardă totul, din nou... - Cosmin... spuse Erina, nedezlipindu-și privirile de un punct din depărtare. Ceața se ridică... Dacă eu văd bine, atunci câmpia dinspre Suceava e plină de cadavre... Văd uniforme de ieniceri și spahii, dar nimeni nu mișcă... Oană o privi uluit. - Cum adică... nu mai Înțeleg nimic. Ștefan n-are nici un detașament de cavalerie care să angajeze lupta În ariergarda lui Mahomed. Cu toate astea, mi s-a părut că aud zgomotele unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ei, ținuseră pe loc peste zece mii de ieniceri pe ambele flancuri, ca să le dea lor șansa de a se regrupa fără pierderi. Acum așteptau cu nerăbdare ordinul de atac. Se dezlănțuiseră o dată În ziua aceea și măturaseră Întreaga avangardă a spahiilor. Dar acum urma adevărata Înfruntare. * - Se ridică ceața! strigă Mahomed, punând mâna streașină la ochi. Soarele se ivea deasupra pădurii, parcă mai strălucitor decât Înainte de coborârea ceții. Sultanul Își dădu seama, ușor tulburat, că oamenii lui aveau de urcat spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge acolo... Pietro Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite pentru un atac decisiv pe centru. Grupul războinicilor mongoli a luat poziție pe culmea Șuriei. Opt sute de pasi. - Opt sute de pași? Întrebă Ștefan. Adică? - Deja intrăm În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
porunci. Pietro pornește, singur, spre locul Încleștării. Alexandru luptă. Deocamdată e În picioare. Ceilalți vânători se adună În jurul lui. O parte a achingiilor menține Încercuirea. Altă parte a pornit În sus, spre voievod. Din spate apare o linie deasă de spahii. De pe culmea Șuriei un grup de războinici au pornit la galop. - Direcția... - Spre Alexandru. Unul din ei s-a desprins de grup. Calul lui e foarte rapid. Parcă mănâncă pământul. E prea departe. Nu văd decât un călăreț pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor. Călărețul se ridică În șa. Scoate arcul și trage. Am mai văzut undeva mișcarea asta... - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor. Călărețul se ridică În șa. Scoate arcul și trage. Am mai văzut undeva mișcarea asta... - Ce mișcare? - Ambele mâini peste umeri, arcul și săgeata scoase deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cine e În partea cealaltă? - Îl văd pe Pietro. Are tolba de săgeți pusă jos. A descălecat, stă În picioare și ochește. O săgeată... A doua... Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de săgeți Îl caută. - Ceilalți mongoli? - Între ei și Amir se află deja un grup de spahii. Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de săgeți Îl caută. - Ceilalți mongoli? - Între ei și Amir se află deja un grup de spahii. Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă să tragă. Se lasă pe o parte a șeii. Trage de jos. Se ridică. Se lasă pe partea cealaltă. Ieniceri din pădure Îl ochesc din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă să tragă. Se lasă pe o parte a șeii. Trage de jos. Se ridică. Se lasă pe partea cealaltă. Ieniceri din pădure Îl ochesc din nou. Spahii pornesc spre el. - Pietro? - Continuă să tragă. - Precizia? - Aproape egală cu a lui Amir. O săgeată, un om. Dar nu ajunge. Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are copilul ăsta o forță În brațe... absolut inexplicabilă... - Poate de la pictură... Încercă să glumească Erina. - Da... așa spunea și el... - Un grup de câteva zeci de spahii Îi taie drumul lui Amir. Calul face un salt. Trece peste câțiva. Ceilalți Îl urmăresc... Nu... calul lui Amir e mai rapid... Dumnezeule! O suliță zboară spre el... Îl lovește În umărul drept... cel care a aruncat-o e lovit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
galopează... aplecat pe coama calului... E rănit... Un grup de achingii... nu știu câți... poate zece, cincisprezece... Îl Înconjoară... unul Îi pune lui Alexandru sulița În piept... altul iataganul la gât... Lasă jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate... Se ridică... scoate iataganul... Încearcă să-l elibereze pe Alexandru... Nu... Nu... Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate... Se ridică... scoate iataganul... Încearcă să-l elibereze pe Alexandru... Nu... Nu... Nu se poate... Din spate, un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care Îl prin seseră și aruncându-se lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai Înainteze. Vântul bătea exact din fața turcilor, ajutând În schimb cavalerii Ordinului scutului și spadei În șarja lor nebună de salvare a lui Alexandru. În urma lor porniră și călăreții din centrul armatei moldovene, cu poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin. Nu venea furtuna. Dar văzduhul parcă Înnebunise. Ștefănel se ridică. Forța magică pe care o deprinsese la nivelul de Ninja jonin Își făcea efectul. Mișcase straturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ceva cu sens... - Off... cum mă ceartă... nu-ți mai spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Alexandru nu poate păți nimic. Că o energie necunoscută, venită de departe, schimbă soarta acestui război. Că eu sunt parte din această minune. Numai că nu știu cum. - Vei afla... murmură Erina, uluită. - Călărețul acela... spune-mi ce face... - A trecut printre spahii. Sfidează vântul. - Cum arată? - Nu știu. E departe. Uniformă, turban. Nu... Își desface turbanul... o mătase lungă, albă se ridică și zboară pe aripile vântului... - Ce frumos ai spus... - Mă rog, poate va fi cândva fi un titlu de carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pasiunea pentru cai. Spune-mi despre oameni. - Ridică brațul. Indică direcția spre dreapta. Nu știu de ce. - Privește spre mongoli. - Ai dreptate. Mongolii sunt În urma lui. Ciudat. Credeam că nimeni nu mai stă În picioare pe furtuna asta. Galopează spre Amir. Spahii Încearcă să se ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii ajung la trupul lui Amir. Descalecă. Și mai jos, În dreapta mea... Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc... un fel de seceră, cu un lanț... O rotește cu o iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În jurul lui nu mai era decât moarte. Simți că vântul slăbește, Încet, În intensitate și auzi tropote de cal. Mai sus, la peste cinci sute de pași, văzu mantiile albe ale Apărătorilor care Își croiau cu săbiile drum spre el. Spahiii se ridicaseră În șei și porneau spre el. Alexandru nu Înțelese decât că sultanul poruncise să fie prins și, dacă nu putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe drum. Achingiii Încercaseră să Îndeplinească porunca, dar În ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o forță necunoscută. Sau poate de Umbră. Ienicerii din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar o așteptase dintotdeauna. Și atunci mă vei vedea... . Umbra zbură din nou, venind de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire În aer, o formă care putea fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cailor, iar caii se prăbușiră, cu un nechezat dureros. Apoi scoase o armă lungă, poate o suliță sau o halebardă, se aruncă la pământ și se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest. Nici unul nu apucă să ridice iataganul. Umbra scoase de la spate o sabie care nu semăna cu nimic din ceea ce exista În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din când În când. Alexandru construia, din fragmente, portretul. Părul lung, căzut până la umeri, desfăcut poate dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului, dispărea, reapărea, despica spahiii cu lovituri mai repezi decât privirea putea să Înregistreze, se rotea, făcea salturi neașteptate, nu para nici o lovitură. Dar ochiul exersat al pictorului remarcă un alt lucru ciudat. Stilul de luptă al Umbrei era făcut din linii drepte și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Trecuseră, poate, cinci secunde. Poate zece secunde. Umbra zbura printre cei care voiau moartea lui Alexandru. Zeci de oameni și de cai zăceau În sânge. Ideograme... Învățase cât putuse din limba chineză În bibliotecă... se concentră... o linie verticală, un spahiu despicat din creștetul capului până la brâu, două linii oblice, doi spahii prăbușiți cu piepturile tăiate prin platoșele de piele, o linie orizontală sus, capul comandantului spahiilor zburând pe iarbă, răsucire, salt, altă răsucire, două linii verticale, una orizontală... era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]