2,695 matches
-
dincolo de care întîlnirea cu cenzura devine nu doar traumatică, dar și eliberatoare. Îți iei crucea și spui ce crezi. Berban își ia crucea și spune ce crede. Urmarea este că, dintr-un colaj de amintiri, de nuanțe, istorie și divagații speculative, autorul obține o carte eclectică și inegală, al cărei principal merit e că sfidează clișeele pe care dresajul mediatic le întreține în mințile naivilor. Deviza sub care Breban își așază efortul e criteriul lui Nietzsche din Ecce homo: „Wieviel Wahrheit
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o proză repetitivă și fatal prolixă, cînd lasă impresia că vrea să înțeleagă o temă chiar în
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o proză repetitivă și fatal prolixă, cînd lasă impresia că vrea să înțeleagă o temă chiar în momentul descrierii ei, situație în care deznodămîntul e unul singur: confuzia întreținută de plăcerea de a crea calambururi gratuite
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
o înșiruire funestă de prețiozități erudite. Așa însă, Ricardei Huch i-a reușit o carte mare, pe care o citești cu conștiința că asiști la o procesiune de intrigi, drame și portrete omenești, pe care autoarea le grupează în laitmotive speculative: ironia și morala epocii, concepția despre om și animal, științele și artele vremii, basmul, moartea și arta simbolică, muzica și religia etc. - în totul 35 de capitole în care tensiunea narațiunii se mișcă în dublu sens: temele sînt cercetate pentru
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
lumea gândirii raționaliste; omul; phainomenon). Aflat la distanță egală între raționalism și gnoza intelectualista, Ibn Șină definește - într-o Epistola asupra izvoarelor înțelepciunii/ Risala fi ’uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice, în măsura posibilităților omenești”. Tot că pe o noutate în epoca pomeneș te Maimonide părerea lui lui Ibn Șină că „sufletul e intelect dobândit”, creat odată cu trupul, dar nedispărând odată cu acestă (linie pe care au mers filozofii medievali
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
în fața gazdelor, să-și ceară iertare pentru ignoranța arătată specificului local, pentru ca apoi să-și dovedească din plin erudiția în privința lui, dacă trecem așadar peste trucul de captatio și mergem la miezul prelegerilor, ceea ce izbește la antropologul francez e nervul speculativ. Departe de a fi un spirit plat, în care Paul Johnson vedea (în Dușmanii societății) un marxist travestit în blană de etnolog, Lévi-Strauss se arată a fi un gînditor aproape organicist. E ca și cum, pășind în țara stampelor, koanelor și a
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Ulise. Ceea ce pentru Ion Mureșan e o referință curentă, pentru Eugen Simion (și nu numai pentru el) e un fapt oarecum exotic. E, probabil, motivul pentru care comentatorii poeziei acestuia au omis de fiecare dată să vorbească despre dimensiunea ei speculativă (folosesc acest termen pentru a evita confuzia cu ceea ce se cheamă dimensiunea filozofică a poeziei), preferând să găsească echivalențe cu autori de facturi dintre cele mai diverse (de la deja citatul Rimbaud până la Benn, Kavafis, Stelaru, Angela Marinescu sau Ileana Mălăncioiu
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
al USR, 2012) propune, în fond, prin acest dialog cu textele sacre, o „nouă stilistică edificatoare”, despre care el însuși vorbea, într-o scrisoare din Epistolar. Tipul de cunoaștere pe care îl ilustrează pildele biblice nu ține de resorturile gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe ale ființei, având drept țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează adevărul parabolelor christice cu o privire proaspătă, cu o percepție mobilizată de interesul metafizic față de
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
a fi luați în seamă sînt cei de la Cambridge, iar Bertrand Russell e decretat drept „cel mai mare filosof al secolului XX” (p. 181), exagerare pe care o punem în seama patosului retoric al autorului, nicidecum în contul intuițiilor lui speculative. Chiar și așa, o carte care te prinde prin fluență și poftă critică.
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și subtilitate asociativă, însă cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate scriiturii sale; cealaltă intens speculativă, identificând legături sau paralelisme între autori, opere și entități imagistice distanțate în timp și spațiu, care nutresc între ele asemănări, afinități, consonanțe sau influențe. De altfel, în cariera sa, Zoe Dumitrescu-Bușulenga va cultiva amândouă aceste coordonate, de folos în valorizarea
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
virtuților matematice. Cine nu respectă granița celor două imperii alunecă în diletantism cu tentă de impostură. Pentru Neculai Andrei, filosofia nu e decît treapta premergătoare de care spiritul a avut nevoie spre a se ridica la tronul științei propriuzise, gîndirea speculativă fiind un fel de pronaos șubred menit a călăuzi pașii omenirii spre altarul invulnerabil al matematicii. Din acest motiv, gînditorul de cuvinte este predecesorul umil al gînditorului de formule, un biet lictor deschizînd drum spre pritaneul cunoașterii. Și deși amîndoi
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
plăcute în dauna răscolirilor stridente, natura lirică împrumutîndu-i evidente porniri histrionice, alături de o nevoie acută de hrană spirituală. Paradoxul firilor lirice e că vibrațiile de care sunt scuturați nu apucă să se manifeste nici în plan practic, nici în plan speculativ. Primul plan ar cere fapta, numai că liricul n-ar apetențe pragmatice, iar al doilea plan ar cere conceptul, atîta doar că liricul fuge de formula inertă a jargonului abstract. Cultul prometeic al faptei i se pare o bazaconie, iar
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
stănesciană, gîndul ne duce la celebrul vers al lui Eminescu „și somnul morții e viața lumii-ntregi.” Desigur, în cazul lui Nichita Stănescu somnul morții are alte conotații. Nu zăbovim asupra lor, tocmai pentru a nu da naștere la interpretări speculative. Să vedem mai degrabă ce se întîmplă cu eul nostru profund în momentul revenirii la starea de veghe. „Dacă te trezești,/ iată pînă unde se poate ajunge:// Deodată ochiul devine gol pe/ dinlăuntru/ ca un tunel, privirea/ se face una
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
cu Lecția de deschidere a cursului de clinică internă la Facultea de Medicină din București (1887), și Nicolae Paulescu cu Definția fiziologiei: Lecția de deschidere a cursului de fiziologie la Facultea de Medicină din București (1900) - două mostre de strălucire speculativă. Și, dacă dăm la o parte textele oficioase și pe cele sanitare, rămîn cele cu miez ideatic, care, vorba lui Victor Babeș, nu „sînt denudate de bază” (p. 303) teoretică, caz în care putem să ne oprim asupra uimitorului curs
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
lor reprezintă tipuri pure ale unei gîndiri care, odată cu Platon, va intra într-un amestec pernicios. Platon e un autor hibrid a cărui operă e antologia ideilor care au existat pînă la el, meritul lui fiind acela culegător de folclor speculativ, un fel de Diogene Laertios mai talentat. Dar, în ciuda talentului, natura corcită, de amalgam al unor distincții, pe care le-a luat de la alții, e evidentă, și din acest motiv rangul lui Platon e sub treapta de valoare a presocraticilor
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
flata preferințele, Wagner se va arăta dezamăgit de text, motivul stînd nu numai în schimbarea tonului polemic după primele pagini, dar pe deasupra în alura de compendiu sobru, cu considerații stricte, la obiect, în care tema muzicii e uitată în favoarea finețurilor speculative. În al treilea rînd, aversiunea lui Nietzsche față de mituri nu intra în vederile lui Wagner, a cărui convingere era că fermentul artei stă în miezul mitic al imaginației germane. Citită azi, cartea impune prin știința de carte a lui Nietzsche
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
a-i cerceta litera întrece exasperarea insuflată de incoerența ei, cărțile lui Nietzsche fiind un șir de digresiuni cărora le lipsește direcția unei idei. Cauți trufele în învălmășeala glodului și treci mai departe. A patra formă cere un unghi precumpănitor speculativ, cînd nu te mai preocupă nici maestrul și nici nebunul, ci doar semnificația catastrofică a personajului. Din acest unghi, Nietzsche e semnul prevestitor al unui declin de proporții, indiciul preliminar al unui cutremur ce a dus la involuția filosofiei. E
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
cu aceleași reflexe cu care atingi o problemă de logică, aduce azi cu un act de candoare teoretică. Mai mult, pentru ochiul cinic al insului abrutizat de massmedia, pînă și intenția de a vedea în iubire o temă cu virtuți speculative e pierdere de vreme. Prefirarea nuanțelor de suflet e un ritual anacronic, care fură din timpul cuvenit actului în sine. De aceea iubirea se face, nu se discută, ceea ce înseamnă că actul surclasează trăirea, comentariile diluînd procedura. Dar în secolul
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu speculativ de a cărui savoare un ins trăitor cu ochii în monitorul calculatorului nu mai are habar. E o fatalitate a textelor antice de a-și pierde tiparul prielnic receptării lor. Tocmai de aceea Despre iubire de Andreas Capellanus e destinată
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
Del Hoyo, Sebastián Mondéjar, Mateo Rello. Am reținut și dialogul lui Ciprian Vălcan cu Antonio Di Gennaro, sub titlul „Eu cred că Cioran este unul dintre cei mai importanți filosofi din secolul al XX-lea, unul dintre cei mai profunzi speculativi”. Credința la români În DILEMA VECHE (nr 502, 26 septembrie-2 octombrie), Vintilă Mihăilescu semnează un articol intitulat Credința, biserica și preoții, în care, pornind de la sondaje și statistici, face o pătrunzătoare analiză privind biserica și credința la români. Câteva dintre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3177_a_4502]
-
cu alții, jurnalul fiind o cavalcadă de gelozii, certuri, scene, domolite de perioade de acalmie, cînd amorezii sînt copleșiți de dezgust. Ce definește homosexualul e că, respingînd criteriile unei etici care îl exclude din lume, mută tribulațiile personale în plan speculativ, așa explicîndu-se impulsul lui Sirin de a înlătura echivocurile, de a separa apele, de a-l face pe celălalt să înțeleagă că ceva i-a scăpat, cînd de fapt efortul de a da lămuriri toarnă gaz pe foc, semănînd cu
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
electoral. Ar putea gândi nu numai sloganuri de efect, dar și strategii de campanie ingenioase. Drept urmare, Mircea Veșmințeanu (așa îl cheamă pe politician) îl curtează prin interpuși și încearcă să-l coopteze în echipa lui. Suntem, deja, în plină ficțiune speculativă. Două sunt, însă, intuițiile prin care Dumitru Popescu își salvează romanul de capcana neverosimilului grosier. Întâi, el nu concepe politicul ca pe un raport de forțe, ci ca pe o proliferare de tactici discursive. E semnificativ, în prelungirea acestei idei
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
unor detalii de un exotism cras cu o dorință de acuratețe ce-l împinge spre ordonarea luxurianței după criterii precise. Impresia pe care o lasă e cea a unui spirit la care puzderia cunoștințelor ascultă de o rigoare de tip speculativ. Înainte de a fi savant, Eliade e filosof înzestrat cu intuiții religioase, de aceea în volumele lui speculația precede așezarea informațiilor. Cauza nu stă în pedanteria unui intelectual pentru care mania fișelor e act cotidian, ci în profunzimea unei minți care
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
dintr-o intenție conștientă a expus-o juridic (dând apă la moară procurorului Ernest Pinard), dar a salvat-o ontologic (și, pe cale de consecință, literar). În rezumat și reduse la stadiul de concluzii, ideile acestea pot da impresia de truisme speculative. Numai a doua parte a sintagmei e însă corectă. Fondane speculează masiv și adeseori proba câte unei alegații e simpla sa intuiție (să-i zicem empatică). Ce contează nu e câtă dreptate are, ci dacă verdictele sale logice sunt plauzibile
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]