3,995 matches
-
seara luaseră drumul întoarcerii. Doamna Teodora ținea cu o mână singurul ei bagaj un mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă își ascundea mereu capul îmbrobodit într-o basma albastră în fustele mamei. În afară de băsmăluță, Atanasie își amintea doar de picioarele subțirele ca și pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
timp, aveau și ei dreptatea lor. Sifilisul și alte boli venerice ca și păduchii, râia și boli de piele din cele mai oribile, făceau ravagii printre deținuți. Când am trecut pe lângă grupul de copii, tunși și ei chilug, privirile mele speriate nu au găsit-o pe Minodora, de la care nu îmi puteam lua gândul. Am avut îngăduința să o caut în grupul de copii abia peste două zile. Abia am recunoscut-o, minunata ei podoabă de păr auriu buclat nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile de apă limpede și încălzită de soare înotau cohorte de peștișori. Ne-am umflat pântecele cu zmeură dulce și parfumată, iar copiilor le-am dat și câte o felioară din pâinea pe care știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la ea. A mai adăugat: Tu nu știi nimic! Culcă-te imediat, omule! Mâine vei avea o zi grea... Ai de reparat atâtea stricăciuni! Și a plecat pentru ultima oră de program la CTC. Rămas de unul singur, obosit și speriat, în mijlocul unui deranj cât casa, Ghiță a mai meditat o vreme, după care chiar că s-a culcat, lăsând dormitorul vraiște până mâine după orele de program, a hotărât el. * * * Sărut măna, prea cucernice! i-au răspuns la binețea matinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de prapaganda lor. Taci, Vovenka-mamă! Că ne mai aude careva! Ei, și?! Dalnii Vostok! Vorba ambasadorului! Dar și acela-i tot pământ rusesc! Iar depărtările, pe noi, tinerii pionieri, nu ne vor înspăimânta vreodată! Să-i fi văzut cât de speriați erau burduhoșii când se înghesuiau printre oameni și le ciripeau în surdină că întrebările nu mai sunt tocmai potrivite și să aștepte că vor primi altele, reformulate, la care tocmai ce lucrează tovarășii de la Secția de prapagandă, mai mare veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas disperat: "Z, numai tu poți să..." M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod. Chiar încercam să caut o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al vieții mele, dar îmi amâna cu niște amărâte clipe aruncarea de pe piedestal... Atunci, în așteptarea aceea încremenită de cocor cu ghearele pregătite de o luptă pe care n-aș fi putut-o angaja, am auzit de lângă fiorosul Scarface vocea speriată a unui locotenent de-al său: "E Marele Alb!" Surprins, am rămas tot de teamă, în aceeași poziție amenințătoare. Deodată, ca prin minune, mafioții rivali, în frunte cu marele Scarface, au tulit-o atât de repede, încât chiar am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu o lumină în ochii ce sticleau, ne zâmbeam, era o taină știută numai de noi doi. Vraja dintre noi era atât de puternică încât nici nu auzisem când veni cineva. Însă când se apropie foarte tare de noi, tresărirăm speriați, vinovați. Era tocmai această stare neplăcerea pe care am fi dorit s-o evităm. Însă acum că o trăiam, țineam la ea căci era a noastră. Și mai știam că, vinovați fără vină, eram în același timp puri și fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și nu contează ce ai tu de zis. Asta nu înseamnă că nu-mi va face plăcere să te aud implorând. Mai taci! zic cu sictir. Însă când se repede la mine, tot așa de dragul distracției și al experienței, tresar speriată. El începe să râdă. Hai că-mi placi. Uite, îți dau șansa să te salvezi. Vom face în felul următor: eu te las să pleci, însă numai dacă reușești să treci de mine. Și o vom ține tot așa multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sărut? Poate pentru că e atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată ochii e un miros de parfum bărbătesc. Îl văd pentru clipă pe individul pe care îl urmăresc, și el mă și ia în brațe. Nici nu am observat când mi-a pus niște cătușe. Ia un loc, spune el ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
împing spre pat. O.K. Deci e plăcut să fii cu cineva, dacă-ți pică. Să vedem ce ți-a picat! Ce-ți veni? Te simiți bine? întrebă puțin îngrijorat. Sigur. Îmi scot colții de vampir. Oau! sare în spate, speriat și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El chiar e puțin încurcat, căci e vorba de cineva mult mai puternic decât dânsul. Ne privim des, imaginile se văd sacadat, ca o provocare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata, însă am îndoieli din ce în ce mai mari. În urma unui anunț pe post cu privire la articolul ăsta, mă răzgândesc. Chiar acum, la sfârșit. Îi zic chestia asta prin telefon unei prietene, și probabil el asculta. Căci, când coboram cu liftul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văzut unde s-a dus? Gândindu-se că nu avea unde să fie decât la restaurant, s-a îndreptat într-acolo. A intrat și observând-o, a mers tiptil, tiptil și i-a pus mâinile la ochi. Ah! Ce mai speriat, Matei! De unde ai știut că sunt eu? a întrebat-o sărutându-i obrajii. — Cine putea fi altul? — De ce ai plecat? Ca să beau o cafea. De ce nu mi-ai spus, că te însoțeam. Ca s-o fac geloasă pe Georgeta ta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiind, era gata, gata să lovească un bătrân care traversa strada neregulamentar. Scrâșnește din dinți ca să nu-l înjure în timp ce frânează brusc, dar răbdarea ajungându-i la limită îl întreabă: Ce faci taică? Ți s-a urât cu viața? Bătrânul speriat, se dă repede la o parte și Matei își continuă drumul. Ajungând acasă, ai lui îl observă că nu este în toate apele. —Ai avut mult de lucru azi, doctore?îl întreabă Virgil Zamfirescu, tatăl lui. — Am avut o operație
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a întrebat pe cei care se aflau acolo al cui este câinele. În tăcerea care se lăsase, nevoind nimeni s-o demaște pe Elena, se auzea doar Lupaș care lătra la polițai, mirosindu l, că el a fost agresorul. Elena speriată ca nu cumva să sară la polițai, l-a potolit. —Lupaș, taci! Taci, Lupaș, s-a dat Elena de gol. —Al tău e deci. Cum te cheamă? —Elena Sătmăreanu. —A cui ești? —A lui Alexandru Sătmăreanu. —Mâine să vii cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ghiozdanul. Unde-i ghiozdanul meu? Mi l-ați ascuns. — Nu ți l-am luat noi. — Aici l-am lăsat cu ale voastre și-acum nu-i. Ce mă fac? Cum mă duc la școală? A început să plângă în hohote speriat, în timp ce ceilalți căutau să-l potolească, dar fără rezultat. Fiind în bucătărie am auzit larma și am fugit repede să văd ce este. Pe scară m-am împiedicat de ghiozdanul cu pricina. L-am luat să întreb copiii al cui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
despre căsătorie, despre nuntă și câte altele, Natalia călcă pe o creangă putredă; care se rupe, se aude o trosnitură, o fâșâietură printre crengi din vârf până la poale și o zdruncitură puternică sub copac. —Natalițo! Ce-ai pățit? Se îndreaptă speriată Leontina și văzând-o lată la rădăcina cireșului, dă s-o ridice dar se oprește știind că în asemenea situații nu este indicat. Tușico, unchiule, veniți repede! strigă Leontina. —Ce e? Ce s-a întâmplat, aleargă părinții Nataliei. — A căzut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o ridice dar se oprește știind că în asemenea situații nu este indicat. Tușico, unchiule, veniți repede! strigă Leontina. —Ce e? Ce s-a întâmplat, aleargă părinții Nataliei. — A căzut Natalia din cireș. —Au, Doamne apără-ne!, se apropie ei speriați. Natalia zăcea leșinată în poziția în care căzuse. —Trebuie să chemăm salvarea. — Imediat sun eu, că am mobilul la mine, își caută telemobilul Leontina. Până la sosirea salvării, părinții s-au interesat ce s-a întâmplat de a căzut. Leontina le-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îi dă jos prosopul de pe cap lăsându-i liber părul ondulat, o ia în brațe și pornește spre dormitor. —Ce faci Matei? —E timpul să mergem la culcare. La momentul acela a simțit-o pe Cecilia în starea unei vrăbiuțe speriate, strânsă în palma unui băiat rău. Și-a impus să aibă mult tact și multă răbdare.A așezat-o pe pat și văzând-o stânjenită, a mângâiat-o, i-a spus vorbe frumoase, s-a jucat cu buclele ei, cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
zgomotul. Nu poate să țină nimic omul în casă de răul tău. — Nu te necăji, cumpărăm alta. —Era din Germania. —Mare lucru. — Țineam foarte mult la ea, naiba să te ia, striga și mai tare, în timp ce aduna cioburile sub ochii speriați ai copiilor. Era de la vreun iubit, poate? se înfurie și Matei. — Nu vreau să te mai văd în ochii mei. Nici pe tine în starea asta. Pleacă din casa mea! se răstește furioasă. —Zău? —Pleacă, ți-am spus! ridică și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ele caută să ia legătura cu voi, dar numai atât pot, atât știu. Păsările și animalele au creier dar este lipsit de judecată. Apoi ce transmit ele vouă și cum vă transmit, voi oamenii cu greu înțelegeți, de aceea vă speriați gândind că vor să vă facă rău. Asta nu înseamnă să mergeți lipsiți de interes pe drum; nu, să mergeți cu atenție, dar să nu vă fie frică de umbra voastră pentru că din voi este formată și vă urmărește toată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul dat. Norocel, ca ars de ceva, a tras mâna și l-a dojenit. -Ce ai, bre?! Cum te-ai gândit să faci așa ceva? Te văd om în toată firea! Speriat, nu-și găsea cuvintele, cu toate acestea a reușit să zică: „Doamne mare ți-i puterea; auzi, să-mi pupe mâna"... pentru ce? La care omul a împreunat mâinile a făcut o mișcare cu capul în semn de mulțumire și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o femeie însărcinată, care mai avea un copil în brațe și pe altul îl ținea de mână. -Unde sunt bărbații din această parte de lume? Femeia s-a uitat la ea, s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta și speriată i-a răspuns: -Ar trebui să-ți dai seama; am copii de crescut, tocmai pe mine mă întrebi? Crăiasa n-a zis nimic și a început să-și frământe puternic gândurile, fiindcă a priceput că ceva nu este în ordine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Doamne, tati, ce te-am mai așteptat! Pentru el, alegerea era făcută. În primul an Crăița îi chinuise foarte tare, parcă voia dinadins să-i mântuiască de toate păcatele făcute și nefăcute încă, noapte de noapte plângea și era foarte speriată. Fuseseră preveniți, fetița provenea dintr-o familie cu părinți alcoolici și foarte violenți, toate temerile și agresiunile pe care le adunase aveau să irupă spre exterior prin frică, spaime, plânsete. Noapte de noapte, Liviu își ținuse fata în brațe, la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mult prea repede. Abia atunci înțelese că-i e rău, că băuse prea mult. Era însă prea târziu. Leșină. Speriați, colegii ei o urcară într-un taxi și, ca să nu dea ochi cu Arm, o duseră la spital. Și mai speriată că nu-și revenea, colega ei o sună pe Arm și îi explică unde este Crăița. Armanca o lăsase pe Mădă în grija Sabinei, și plecase în trombă spre spital. Nu înțelegea ce s-a întâmplat, știa doar că fata
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]