2,618 matches
-
de pe meleagul natal, sunt înscrise în genealogia Spiritualității românești. Cântecele și dansurile Munteniei, învăluite în cântecul melodios al fluierului și cel duios al cavalului, exprimă bucuria de a trăi și dorul iubirii de viață... Purănenii sunt oameni pătimași ce iubesc spicul grâului, câmpia mănoasă, statornicia, brâul de argint al Glavaciocului, liniștea bătrânei păduri, deopotrivă fiii și fiicele. Devotați familiei, iubesc zâmbetul pruncului din leagăn, speranța zilei de mai bine, dar iubesc cu patimă și zâmbetul femeii ce le dăruiește prunci, femeia
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358059_a_359388]
-
stufăriilor. La dreapta și la stânga drumului se întind nemărginite pășuni, pe cari pasc cirezi de vite și turme de oi. Iar acolo unde se isprăvesc pășunele încep lanuri de bucate: grâul se înalță ca un zid de amândouă părțile drumului, spicul e aplecat spre pământ, de plin ce este; ceva mai departe se întind fânețele. Pâlcuri de flori presară întreaga câmpie, unele mai înalte, altele mai îndesate. Fiecare floare pare că ascultă și șoptește cu vântulețul care adie printre mii și
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
Zaharia Publicat în: Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului - De când desenezi stele, femeie? Întrebarea îmi fusese adresată printr-un susur violet, într-o zi de duminică. - De când eram bob de grâu în hambarul cerului și coboram spic peste câmpii purtând în mână o cană cu albăstrele! Am privit în jur. Fluturi trandafirii făceau cerc în jurul meu, desenând o copertă pe urme de timp. Simțeam o stare de beatitudine cu gust puternic. Vocea îmi era cunoscută. Venea pe
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
expresie ziditoare a Chipului Atotcreatorului său, trebuie să se reflecte ca experiență a vieții sale ortodoxe în icoana inimii, în lumina cuvântului odrăslit din Adevăr, Credință, Libertate și Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului. Viețuirea Luptătorului creștin în această lume
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
activități la Casa de cultură, la care de voie, de nevoie trebuia să particip, ca să ascult inepte cuvântări, pe aceste vitralii îmi poposea privirea. Mai cu seamă contemplam frumoasa vară, cu straiul mult decoltat, purtând pe cap o cunună de spice pârguite, amintindu-mi de înfățișarea tinerei noastre profesoare de franceză, căci din clasa a VIII-a începând studiam și franceza, pe lângă limba rusă. În holul spațios al Casei de cultură, catafalcul înalt și sicriul acoperit cu o imensă horbotă albă
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
imaginea acelui Bucșan care, la ședința cenaclului de care amintisem, aștepta, după lectura piesei sale, reacția auditorilor, cei mai mulți contrariați de maniera neconvențională a textului dramatic. Ușor panicat de insolitul situației, căutasem cu privirea chipul senin al zeiței mele încununată cu spice de aur, dar vitraliile fuseseră drapate cu pânză neagră. De altfel, observasem când privirea mi s-a mai obișnuit cu lumina scăzută, toate tablourile ori alte obiecte decorative fuseseră îndepărtate, rămăsese însă la locul său afișul, aidoma unui semn de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească spicul scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
vadă când i se va face dor. Secera hârșia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
condei, De fluturi albi fardați cu maci din anotimpuri fără chei. N-aș vrea că timpul hoț, viclean, secundele să ni le-mpartă, Să rătăcim spre nicăieri, înspre cândva sau niciodată. Mi-e dor de vals dansat de luna, cu spic de grâu pe trup de ram, De pescăruși perechi nostalgici, de ce-am fi fost, de ce eram. Din doruri ce-au rămas nespuse și-au ațipit prin vers pierdute, Îți voi pictă un vis pastel să-ți înflorească pe tăcute
DIN DORURI NESPUSE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344668_a_345997]
-
Articolele Autorului La mine plouă și-i furtună, Cad fulgere dinspre Apus, La tine, știu, e vreme bună Și soarele e încă sus. La mine pâinea e pe vatră Și aburește în cuvânt, La tine holda nu e coaptă Și spicele ce crude sunt! La tine nu pândește bruma Și frunza-i tânără în vii, La mine e târziu de-acuma Și plec mereu, tu- mereu vii... Odată, cine știe unde, Odată, cine știe când, Tot amândoi ne vom ascunde Flămândă tu și
LA MINE, LA TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344675_a_346004]
-
ce ne rugăm Ție”. Astfel se creează un arc peste timp, a sentimentului și certitudinii că în acest moment al sfințirii, noi devenim contemporani cu apostolii, așa cum și ei devin contemporanii noștri. Potrivit tradiției, la Rusalii, se aduc la biserică spice de grâu proaspete, încă verzi, care sunt binecuvântate la sfârșitul Sfintei Liturghii și cu care vom pleca la casele noastre spre a le așeza la icoane, în semn de mulțumire. Învierea Domnului, Înălțarea și Cincizecimea sunt trei acte mântuitoare distincte
RUSALIILE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344670_a_345999]
-
Articolele Autorului „O călătorie de mii de mile începe cu un pas” Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este DRAGOSTEA. Socrate i-a răspuns: „Du-te pe câmpul din apropiere și adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ține cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare”. Platon l-a ascultat fără să crâcnească și s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]
-
Platon l-a ascultat fără să crâcnească și s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: „Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt și frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul și mai maiestos, așa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, așa că nu ți-
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]
-
intrat în lanuri am zărit un spic înalt și frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul și mai maiestos, așa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, așa că nu ți-am mai adus vreunul”. Socrate i-a spus: „Aceasta este dragostea!”. Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este CĂSATORIA. Socrate i-a zis: „Mergi până la pădure și taie-mi
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]
-
îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns: „Am văzut niște brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, așa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deși nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]
-
Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CÂNTEC DE LEAGĂN Puiule de borangic, Ochi de mac, și degețele Ca zăbranicul de stele, Să rămâi, și mare, mic - Cât un ghem de pâinișoară, O azimă respirând Spicul ei, întâia oară, Mare, să rămâi plăpând - Cu obraji de foc, ca macii, Și cu gene de cărbune, De crești mare, cât copacii, Fă, ca ei, și fapte bune - Ca la umbra ta, să-nvie Fragi ca tine, de plăpânzi
CÂNTEC DE LEAGĂN de JIANU LIVIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358966_a_360295]
-
fără ca aceștia să-și dea seama că de fapt își construiau singuri lagărul de concentrare a așa zisului egalitarism. Cu toate că exterminați până la unul, chiaburii ce ar fi putut sabota nu mai existau, în urma mașinilor de secerat o bună parte din spice fuseseră culcate la pământ. Ingenioasa modalitate a fraților noștri de la răsărit de a le recupera, fusese nu aceia de a aduna spic cu spic, ci de a duce mai degrabă cârdul de gâște hulpave, adăpostite prin saivanele colectivului, direct pe
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
unul, chiaburii ce ar fi putut sabota nu mai existau, în urma mașinilor de secerat o bună parte din spice fuseseră culcate la pământ. Ingenioasa modalitate a fraților noștri de la răsărit de a le recupera, fusese nu aceia de a aduna spic cu spic, ci de a duce mai degrabă cârdul de gâște hulpave, adăpostite prin saivanele colectivului, direct pe câmp, adunând în gușile lor până la ultimul bob, modalitate pe care, iată, între timp, aveau să ne-o împrumute și nouă. Orice
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
ce ar fi putut sabota nu mai existau, în urma mașinilor de secerat o bună parte din spice fuseseră culcate la pământ. Ingenioasa modalitate a fraților noștri de la răsărit de a le recupera, fusese nu aceia de a aduna spic cu spic, ci de a duce mai degrabă cârdul de gâște hulpave, adăpostite prin saivanele colectivului, direct pe câmp, adunând în gușile lor până la ultimul bob, modalitate pe care, iată, între timp, aveau să ne-o împrumute și nouă. Orice risipă fusese
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
pânză din care se compune mânecă. Pe langă chee se întinde ciurătura, o cusătura pe fire trase în genul șabacului, de asemenea cu alb. Volanul este încrețit printr-o tehnică de încrețire, numită creț de trei ace, în formă de spic. P e pieptul cămășii sunt cusute de asemenea două rânduri de chei paralele. Decorul de chei și ciurătură, alb, perforat da o deosebită prețiozitate cămășii.''(Ibidem, p.162) Referință Bibliografica: EXPOZIȚIE DE PORT POPULAR.Ciupagul din Clisura Dunării / Varvară Magdalena
EXPOZIŢIE DE PORT POPULAR.CIUPAGUL DIN CLISURA DUNĂRII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360285_a_361614]
-
că e al lui: „Și lui tata îi plăcea să privească lanul. Îl vedeai cum stă la capul lanului și nu se mai satură privind. Era o plăcere de-a lui, dar și un ritual. Parcă discuta cu ogorul, cu spicele de grâu, cu soarele care se căznea să iasă de după dunga orizontului. Asta era, de fapt, munca lui.” Toate capitolele intitulate „Poiana lui Iocan” conțin mărturii autentice ale unor persoane care au cunoscut familia lui Tudor Călărașu sau scrisori de-
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Articolele Autorului Nu pot căra gândurile lumii, căci multe sunt dintr-un început adunate și-s ude cărările vieții, de lacrimi, iar marginile sunt acoperite de secetă. Nu mă pot ridica din colbul arșiței zilei de ieri, ca să pot aduna spicele de mâine, când ploaia va cădea fără să mai fie cer. Un nor a mai rămas singuratic acolo unde a fost cerul, și ca o ultimă speranță, în puful lui s-a ascuns un singur viitor. Voi găsi oare ultimul
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
La temelii de piatră. E pasul mai adânc, Mergând un măr mănânc Și umbră mea ești iară, Ieșind din călimara. Copiii-mi ies în prag, Petale-mi strâng cu drag Din macul scuturat În lanul ondulat. Cununa-mi fac, de spice, Pe frunte să-mi ridice; E grea, de rod bogat, E macul scuturat. Cherchez la femme Un barbat își poate permite să calce peste coastele Evelor, să le frângă că pe niște vreascuri uscate, așteptând să fie aprinse, de multe
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
mai decisă în atitudini civice tranșante. Civismul pătrunde chiar și în poemele extincției, străbătându-le ca o lumină a misiunii împlinite: „Și când o lume ce-i viață numită/ Grea de-nțelesuri, durere și har/ Precum gravidă-i sămânța de spice/ Mi-a fost primit să rostesc, să trăiesc și să cânt/ Tot ce scenariul din ghindă-mi dădu/ Grea, purpurie, pe scena de flori/ Atuncea doară cortina căzu” („Atuncea doară cortina să cadă”). Par a fi concepute ca niște poeme
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]