774 matches
-
lămâie. La sfârșit, se servește cu garnitură de chifteluțe din cartofi. PURCEL DE LAPTE LA TAVĂ Un purcel de lapte, 2 lămâi, sare și ulei. Purcelul se opărește cu apă clocotită și se curăță imediat după ce a fost curățat, se spintecă pe burtă, se scot măruntaiele, se spală bine cu apă rece, apoi se lasă atârnat cu capul în jos timp de douăzeci și patru de ore. Se șterge cu un prosop curat, apoi se unge pe dinafară și pe dinăuntru cu zeama
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încîlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblînzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu un singur pumn. ― Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu glasul ceva mai slab
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
șobolani?" L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunîndu-mă: "N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără". "A înnebunit sculptorul", a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. "A înnebunit", țopăia Filip lângă Dominic. "A înnebunit?", a întrebat profesional Anton. Da, a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deplasat la locul faptei gășind cadavrul unei fete de circa 14 ani, îmbrăcată sumar, a fost identificată după etate, îmbrăcăminte și dantură în persoana Bari Ioana. La autopșie s-a stabilit că moartea a fost violentă, fata fiind violată și spintecată în abdomen, cu un corp tăios, apoi aruncată în mărăcini. S-a stabilit că autorul ar putea fi Păduraru Ionița Gheorghe, fiind arestat acesta a fost pus în fața probelor, recunoscând fapta declarând că s-a întâlnit întâmplător cu fata pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
marginea pădurii. Văzând-o frumușică și durdulie, i-a încolțit în minte un gând animalic, a violat-o, iar fata l-a amenințat că mama ei îl va reclama la Miliție. Atunci a scos cuțitul de vânătoare și i-a spintecat abdomenul, deși fata se zbătea și țipa strigând-o pe mama ei, A aruncat-o în mărăcinii din pădure unde a fost găsită. Trebuie menționat că la cercetarea locului unde a fost găsit cadavrul a apărut și pădurarul și chiar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aș spune, deși la un moment dat mi s-a părut că mă aud răcnind atonal în fața unei mulțimi pe care n-o vedeam din pricina luminilor puternice. Simțeam mulțimea respirând, oftând, vânând greșeli. O mulțime furioasă și disprețuitoare, gata să spintece la cea mai mică ezitare. Când am crezut că s-a termi nat, venită de nicăieri, Mili a apărut pe scenă și cu un gest na tu ral, i-a făcut semn băiatului de la sunet să dea drumul la muzică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură mișcare, fără să dea greș niciodată. Marcu trăgea și măselele. Trăgea, zic, căci nu le scotea totdeauna. La spărgea și până să nimerească pe cea cu pricina, scotea câteodată și două. Mi-aduc aminte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul ogrăzii. Nimeni nu se mai arătă cu gamela la cazanul plin cu bunătăți. Se frigeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ții gura? se răsti supărat polițistul. — Cad în genunchi în fiecare seară și-i mulțumesc lui Dumnezeu că suntem păziți, spuse doamna Reilly către oamenii din jur. Fără poliție, ne-ar curăța pe toți. Am zace-n paturi cu beregata spintecată de la o ureche la alta. — Ăsta-i adevăru’, fato, îi întări spusele o femeie din mulțime. Toți spunem rugăciuni pentru cei din poliție. Doamna Reilly se adresa acum mulțimii. Ignatius o mângâia aprig pe umăr, șoptind cuvinte de încurajare. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fâșie de plastic peste podeaua mișcătoare de gunoi. Traseră din morman sacul din care ieșea piciorul și Îl așezară jos. În tot acest timp, Billy continuă să facă fotografii cu blițul. Isobel se lăsă pe vine lângă sac și Îl spintecă dintr-o singură tăietură dibace cu bisturiul. Gunoiul se revărsă afară,. Trupul dezbrăcat stătea ghemuit, fiind ținut În această poziție de fetus cu ajutorul unei benzi adezive maro. Logan zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
durere. — Era singurul mod de a-l face să se oprească. Scoase din buzunar un plicl de plastic transparent și-l trânti pe biroul lui Insch cu o mână tremurândă. Înăuntru era un cuțit Stanley. Avea de gând să mă spintece cu acesta. Insch luă cuțitul, răsucindu-l, examinându-l prin plastic. — Mă bucur să văd că metodele vechi nu mor, spuse el În cele din urmă, Înainte să-l privească pe Logan drept În ochi. Probabil că o să fii suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-și cere iertare de la familia sa. Firea lui dintr-o bucată n-o să-i dea voie să se gândească la altceva. O să-și ia viața cerându-și astfel iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mea”. Voi merge cu voi până la capăt. — Senior Velasco, nu v-ați dat seama? Dacă la Roma cumva toate visurile noastre se vor nărui, se avântă Hasekura dând drumul la tot ce adunase în suflet, atunci senior Tanaka... o să-și spintece vintrele! Ca să nu mai fie nevoit să spună acest lucru încă o dată își mută privirea către marea cenușie și tăcu. — Unui creștin, am răspuns eu cu glas tremurat, nu-i este îngăduit să-și ia viața dată de Dumnezeu. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu ne-am făcut creștini decât de dragul însărcinării și a Stăpânului, călcându-ne pe inimă. Hasekura arăta pentru prima oară o răceală de care nu o cunoscusem până atunci. Era ca și cum s-ar fi răzbunat pe mine. — De ce să-și spintece pântecul? E în zadar! Dacă n-ar face acest lucru, senior Tanaka s-ar face de rușine pentru că și-ar pierde onoarea și n-ar mai putea să dea ochii cu rudele și cu apropiații săi. — Ce înseamnă rușinea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipe nu-mi mai păsa de asemenea precepte bisericești. Știam cât se chinuise Tanaka în timpul călătoriei. Știam și cu ce fel de gânduri în suflet rătăciseră până acum Tanaka, Hasekura și Nishi. Știam și de ce fusese nevoit Tanaka să-și spintece vintrele cu sabia mică. Așa cum n-am putut să nu mă îngrijesc de moartea acelui tânăr indian, nu puteam să nu mă îngrijesc de moartea lui Tanaka. — Requiescat in pace. Am închis ochii larg deschiși ai lui Tanaka de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un foc intens de mitraliere, ucigând cca. 2.000 de persoane fără ca vreodată să se știe o cifră reală a celor uciși. Apoi, pentru a desăvârși masacrul, cei rămași în viață, erau urmăriți de o unitate călare care i-a spintecat cu săbii. Morții și cei răniți (fiind încă în viață), erau aruncați în gropi comune, din timp pregătite. Unele mărturii demne de încredere povesteau că două zile și două nopți, pământul care acoperea gropile comune s-a mișcat. Abia după
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
în primul rând pentru neamul meu și apoi, prin acesta, pentru umanitate.” O. Ghibu 608. „Vistierie doldora de vise, Fermecată ladă a Pandorii, Unde toate duhurile-nchise Schimbă-n aur plumbul închisorii. Cât de veche, galbenă și roasă Tu ne spinteci bezna suferinței, Când te-avem în mâini, misterioasa Teacă pentru săbiile minții. Stup în care slove-naripate Cu polenul lumii încărcate Sucul nemuririi ne-au trecut. Roi de buchi, semințe-ale ideii, Magic cosmos strâns în scoarțe; zeii Au pierit că nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
acestea, așa decapitate cum sunt, invadează la rândul lor trupul delicat al poetei. Iată însă că nici poeta nu se lasă mai prejos și, în legitimă apărare, lovește fără milă: „Îmi fac din cuvinte / ce colcăie-n mine / cuțite / și spintec cu ele / închisoarea de întuneric/ și de tăcere.“ (idem) Din nefericire, parcurgând volumul, ne dăm seama, în scurtă vreme, că totul este dramatizat în acest stil, că până și inofensiva iarbă sau binefăcătoarea ploaie apar angajate în activități suspecte: „Iarba
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lipsa lui de curaj, nimeni n-ar fi putut bănui că tocmai bătrânul vornic, leneș și ușor de speriat, avea imensa Îndrăzneală de a-l Înfrunta pe Ștefan În culisele serviciilor secrete. La auzul acestei vești, domnitorul voise să-l spintece pe loc, cum Îl spintecase pe Petru Aron. Dar Oană Îl convinsese să aibă răbdare până când se ivea prilejul de a anihila Întreaga rețea. Căci nu era vorba doar de vornicul Isaia, care avea moșii În Țara de Jos, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n-ar fi putut bănui că tocmai bătrânul vornic, leneș și ușor de speriat, avea imensa Îndrăzneală de a-l Înfrunta pe Ștefan În culisele serviciilor secrete. La auzul acestei vești, domnitorul voise să-l spintece pe loc, cum Îl spintecase pe Petru Aron. Dar Oană Îl convinsese să aibă răbdare până când se ivea prilejul de a anihila Întreaga rețea. Căci nu era vorba doar de vornicul Isaia, care avea moșii În Țara de Jos, ci și de slujitori ai palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși, Între noi fie vorba, domnitorul nu este obiectivul nostru. Iar căpitanul nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]