2,110 matches
-
depus de îndată din treapta preoției, ca nedemn de ea. Să știți că aceasta este rânduiala. Este foarte aspră dar altfel nu se poate, pentru că își pierde încrederea credincioșilor. Este o trădare a lor. Trebuie să conștientizăm cu toții faptul că Spovedania se face ca în fața lui Dumnezeu. Preotul duhovnic nu mai este atunci om ca toți oamenii. În scaunul spovedaniei el este ca și Dumnezeu care ascultă mărturisirea omului. El nu are dreptul prin urmare să facă uz de ceea ce au
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
dar altfel nu se poate, pentru că își pierde încrederea credincioșilor. Este o trădare a lor. Trebuie să conștientizăm cu toții faptul că Spovedania se face ca în fața lui Dumnezeu. Preotul duhovnic nu mai este atunci om ca toți oamenii. În scaunul spovedaniei el este ca și Dumnezeu care ascultă mărturisirea omului. El nu are dreptul prin urmare să facă uz de ceea ce au auzit urechile lui. Nu are dreptul să facă uz în fața nimănui, nici în fața altui preot, nici în fața episcopului, decât
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
grav pe care nu știe cum să-l rezolve. Atunci vine la episcop să-i ceară sfat, dar nu-i spune despre cine este vorba. Nu are voie să dezvăluie numele celui în cauză. Părintele duhovnicesc trebuie să primească numai spovedania aceluia care vine să se spovedească. Aceasta este o altă regulă importantă. Că sunt unii care vin și-i spovedesc pe alții. Pe asemenea oameni duhovnicul nu trebuie să-i spovedească. Fiecare își spovedește păcatele lui proprii, cele pe care
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
își spovedește păcatele lui proprii, cele pe care le-a făcut el. Și, odată spuse, păcatele sunt spuse pentru totdeauna. Penitentul nu le mai spune niciodată nimănui. Odată iertate, sunt iertate pentru totdeauna și nu le mai repetă la altă spovedanie. Iar preotul, odată ce le-a auzit, nu și le mai aduce aminte. Nu le amintește nici măcar celui care i le-a spovedit odată. Acela trebuie să rămână cu convingerea că s-au iertat și s-au uitat. Să nu rămână
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
le-a spovedit odată. Acela trebuie să rămână cu convingerea că s-au iertat și s-au uitat. Să nu rămână cu vreo jenă față de preot. Părintele duhovnic nu trebuie să-și schimba atitudinea față de cel de la care a auzit spovedania. Acela trebuie să-și mențină în fața preotului aceeași demnitate pe care a avut-o mai înainte. Să-și mențină demnitatea și în fața lumii. Preotul nu are voie să se prevaleze de ceea ce a auzit la spovedanie, în nici o împrejurare și
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
de la care a auzit spovedania. Acela trebuie să-și mențină în fața preotului aceeași demnitate pe care a avut-o mai înainte. Să-și mențină demnitatea și în fața lumii. Preotul nu are voie să se prevaleze de ceea ce a auzit la spovedanie, în nici o împrejurare și sub nici o formă. Fiindcă ceea ce s-a spus la spovedanie este lucru de mare taină, este lucru de mare încredere în preot și în Dumnezeu. Preotul nu-ți poate fi decât prieten de încredere. El îți
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
pe care a avut-o mai înainte. Să-și mențină demnitatea și în fața lumii. Preotul nu are voie să se prevaleze de ceea ce a auzit la spovedanie, în nici o împrejurare și sub nici o formă. Fiindcă ceea ce s-a spus la spovedanie este lucru de mare taină, este lucru de mare încredere în preot și în Dumnezeu. Preotul nu-ți poate fi decât prieten de încredere. El îți știe secretele. Dar le știe ca pe secretele încredințate lui Dumnezeu, nu lui. De
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
considerat a fi "îmbunătățit"dacă pentru cincizeci și una de săptămâni nu s-a apropiat de Sfântul Potir din cauza "nevredniciei"sale, iar atunci, în cea de-a cincizeci și doua săptămână, după ce a săvârșit câteva rânduieli, să treacă printr-o spovedanie de patru minute ca apoi să se reîntoarcă imediat după primirea împărtășaniei la "nevrednicia"sa. Este înspăimântător pentru că această situație respinge atât de evident ceea ce constituie adevăratul sens și, de asemenea, Crucea vieții creștine descoperită nouă în Sfânta Euharistie: imposibilitatea
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
și profundă asupra Bisericii. Iar dacă astăzi această renaștere euharistică și sacramentală bate la ușile Bisericii noastre, ar trebui să ne încurajeze, ca semn că această criză fundamentală a "secularizării"se apropie de sfârșit. Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre Spovedanie si Euharistie... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 206, Anul I, 25 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
să fie un prilej de adâncă meditație la regresul nostru duhovnicesc, căruia i se datorează și la progresul nostru spiritual pe care îl poate aduce. Tocmai pentru acest motiv, Părinții filocalici, precum Sfântul Isaac Sirul, vorbesc alături de Sfânta Taină a Spovedaniei de o pocăință permanentă, de fiecare clipă și de o meditare neîncetată la judecată, dublate, însă, de o cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
cât aceste cuvinte rostuite, rămân. De aceea Poetul întotdeauna rostește și scrie deodată! Cuvântul acesta, Cartea aceasta, este o rostire simplă, precum Aerul pe care-l respirăm, o Rugăciune neterminată, înălțată până la buze din glodul acesta amestecat cu stele. O spovedanie necesară... Nu mă-ntreba... Nu mă-ntreba de ce scriu! Nimic nu-i în afara Cuvântului, el, singura dovadă că sunt și Exist. Cuvântul nescris e ca un copil nenăscut! Uite, trupul tău e plin de poeme. La semnul Poetului ele se-
NEVOIA DE-A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367116_a_368445]
-
vulgar și băutura ca mijloc de stimulare a pornirilor imorale. De data aceasta, destinul alege. Femeia hotărăște să se salveze cu orice risc și reușește să declanșeze judecata nescrisă. Cele din urmă clipe ale bărbatului i-au fost împovărate de „spovedania” unui om care, protejându-l din motive de nimeni bănuite, numai de el știute, i-a schimbat firul vieții începând cu moștenirea genetică, implantată prin procesul creației săvârșit în păcat: „Nu muri, băiatu’ tatii. Eu... eu am greșit, băiatule. Că
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
vulgar și băutura ca mijloc de stimulare a pornirilor imorale. De data aceasta, destinul alege. Femeia hotărăște să se salveze cu orice risc și reușește să declanșeze judecata nescrisă. Cele din urmă clipe ale bărbatului i-au fost împovărate de „spovedania” unui om care, protejându-l din motive de nimeni bănuite, numai de el știute, i-a schimbat firul vieții începând cu moștenirea genetică, implantată prin procesul creației săvârșit în păcat: „Nu muri, băiatu’ tatii. Eu... eu am greșit, băiatule. Că
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
Devenită de la prima oră sfredelul mișcării din biserică, după închinăciunile pe la icoane, așezată pe jețul Sf. Anton, se socotește cât se socotește, apoi îmi face o chemare ștrengărească. Obedientă, mă ațin după ea. Ne oploșim la unul din grupurile de spovedanie. Șirul are conformația unei semilune din motive dictate de spațiul de trecere. Ea freamată a nerăbdare ca un copil nestăpânit. La scurtissim interval, răsună repetitiv cel mai anglo-saxon NEXT, urmat de un vivant și milităros MAI CU VIAȚĂ! MAI! Îndemnul
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
Motto: Tatăl meu se credea ateu - ce ironie! Dar îl iubea pe Dumnezeu fără să știe! Tată, ai fost un mare mincinos. Susțineai mereu că nu crezi în Dumnezeu, dar de ce ai ascultat toată viața de El? Îmi spuneai că spovedania n-are sens, dar de ce îi ascultai și-i sfătuiai pe toți cei ce veneau la dumneata? Îmi spuneai că ești bolnav de inimă, dar cum poate fi bolnavă o inimă care bate numai pentru adevăr și dreptate? Îmi spuneai
SCRISOARE CĂTRE TATĂL MEU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368674_a_370003]
-
scaun, într-un avion Boeing 747, pe cursa Qantas QF5 de la Sydney la Singapore. Povestea fetei a fost fascinantă. A fost ca o descărcare pentru ea. Am văzut-o mai ușurată, mai relaxată după terminarea poveștii. Câteodată o confesare, o spovedanie face bine... Am întrebat-o ce o să facă atunci când va ajunge acasă. S-a uitat la mine disperată și mi-a spus: „Vreau să nasc copilul!. Este cadoul Australiei pentru mine! Am să muncesc și am să-l cresc... iar
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
deasă. Aici se ajunge însă la un alt impas: există riscul de a minimaliza importanța Sfintei Euharistii, care devine ceva foarte ușor de obținut. De altfel, în astfel de situații, pregătirea pentru primirea împărtășaniei nu include de fiecare dată taina spovedaniei. Constatând această realitate, ar fi o greșeală se venim cu soluții general valabile, cu soluții șablon, care să fie impuse din afară. În cazul acesta ar greși în egală măsură și cel care va face apologia desei împărtășanii, și cel
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
idee de a-i pune în cârcă Creatorului toate acestea... Am să-mi spun rugăciunile și am să alerg la Dannot, confesorul meu, poarta mea către imuabil, către sfințirea eului și uciderea josniciei umane. * Au trecut luni chinuitoare, aride. Nici spovedaniile către Dannot, nici ruga fierbinte, nici creația nu m-au vindecat. Am început să mă văd ca pe un călău, ca pe un Iuda, am început să mă simt culpabil de toate morțile nevinovate, de toate atrocitățile care aveau loc
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
ați îndepărtat pe Ceaușescu de la putere, a sperat continuu că veți ajunge curând în Basarabia și la noi, la Dubăsari. Dar pe măsură ce trecea timpul devenea tot mai abătută. „Nu mai vin părinte românii la noi, aici” - îmi spunea tristă la spovedanie. „Vin măicuță, să nu te îndoiești - o îmbărbătam eu. Stai să scape de comuniștii de la ei și o să-i vezi curând pe străzile noastre. O să vină că atunci, între războaie, în straie de sărbătoare și o să cânte cu noi în
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
și o să cânte cu noi în biserică”. „Cred, Doamne, ajută necredinței mele! - Repetă ea cuvintele din Biblie, dar adu Doamne niște români mai repede aici, ca să cred și mai mult”. În ultimii ani era tot mai bolnavă și la fiecare spovedanie mă temeam că era ultima dată când o vedeam în viață, dar ea, citindu-mi parcă gândurile, îmi spunea: „Nu mor părinte până nu văd venind români pe ulița noastră”. Alaltăieri la slujba de Înălțare a venit la mine și
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului ULTIMA SPOVEDANIE „Apoi s-a lăsat liniștea”. Toată noaptea a bătut un vânt sălbatic, mișcând fără milă pomii din grădină. Ramurile corcodușului
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului ULTIMA SPOVEDANIE „Apoi s-a lăsat liniștea”. Toată noaptea a bătut un vânt sălbatic, mișcând fără milă pomii din grădină. Ramurile corcodușului care erau plecate peste perdeaua casei răpăiau îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Va urma Referință Bibliografică: ULTIMA SPOVEDANIE (Partea întâia) / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 957, Anul III, 14 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
oară prin scoaterea din inimă și din cap a ideii că sunt cineva, prin smulgerea egoismului din suflet. A doua oară prin smerita și constanta rugăciune - să nu treacă prea multe clipe fără să mă rog. A treia oară prin spovedania sinceră și deasă - duhovnicului trebuia să-i spun toate, să nu mă rușinez și să-i ascund păcatele ori ispitele care nu-mi dădeau pace, oricât de mici și de neînsemnate mi se păreau. A patra oară să muncesc necontenit
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
de suflet rămas să moară încet în existența-i pământeană sufocată la maximum azi cu un morman de deziluzii și de dureri multiple. Faptul că Marcu Botzan a devenit acum parte a eternității divine, ne face să ne amintim de spovedania sa din fața erorilor flagrante ale războiului trăit din plin pe pielea sa: „...am putut constata că o bucățică de război este un mare și unic prilej de a privi mai de aproape omul, această ciudată lighioană, cu neomenia dar și
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]