990 matches
-
bifat, filosofii (niște tăntălăi nefolositori) - bifat, ziariștii (drăguții de ei, vechii lui găozari) - bifat, parlamentarii - bifat... Pericolul, acum vine din altă parte, fiindcă Băsescu a terminat-o rapid, în mai puțin de un an cu nomenclatorul meseriilor din România și sprinten cum îl știm, a luat la ochi harta lumii? Cu rușii a mai bifat el vreo două runde, însă după cum s-a observat, aceia nici măcar nu l-au luat în seamă, așa că după o matură chibzuință s-a gândit că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai rău de-atât, iată că exact așa mă simt. Pentru că o aud. Vocea inconfundabilă: profundă, guturală, puternică, plină de cruzime. Vocea care a ricoșat de pereții coșmarurilor mele în ultimele unsprezece luni. Iar vocea înfricoșătoare pare să vină foarte sprintenă pe culoar, către mine. — Claire!... Claire! Aici erai! Dac-aș fi o căprioară, vocea asta ar fi farurile de la o mașină. De fiecare dată când o aud, îngheț pe loc. Oare chiar e posibil? Mi se pare mult prea îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Wilt știa că are absolută dreptate, iar cunoașterea acestui fapt îl înarma cu o forță pe care nu crezuse niciodată că o posedă. Pe lângă asta, în mintea lui nu exista nici o îndoială că până la urmă Eva o să apară de undeva, sprintenă, sănătoasă și mai mult decât un pic supusă, mai ales când își va da seama la ce dusese impulsivitatea ei. O merita după ce îi trimisese păpușa aia dezgustătoare! O să regrete gestul ăla câte zile o mai avea ea de trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în neștire, ca și cum am sta pe loc. Aici e un cub, o casă, o treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca în mod repetat, ceva care stârnea, o istețime care săgeta și împungea, făcându-te să dorești să răspunzi bine când începea să își formuleze întrebările piezișe și mult prea personale. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strângere de mână fermă. Coboară dealul cu mașina, să ne ia. După ce se salută cu Al junior și Al senior, ni se prezintă și contribuie la transferul bagajelor din mașina mea în spatele autoturismulului lui Volvo, combi. Observ că se mișcă sprinten, aproape grăbit, în timp ce merge de la un vehicul la altul. Gesturile lui au o eficiență agilă, aproape nervoasă. Stanley nu pierde timpul. Statul degeaba dă naștere la gânduri, iar gândurile pot fi primejdioase, un lucru pe care îl va înțelege ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Christa a pufnit În râs și i-a reamintit bolboroseala despre riturile arhaice din țara lui pe care le luase drept o cerere În căsătorie. Și, Înainte ca el să aibă timp să-și revină din surpriză, s-a cățărat, sprintenă, pe el, strângându-l cu brațele și picioarele Încolăcite În jurul lui, sunt un păianjen și am prins În pânza mea un gândăcel! Sau vrei să fii muscă? I-a cântat: un cântecel de copii necunoscut, Într-o limbă necunoscută, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îl fac pe călăreț? Nu, dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-atâția, mama zace. Din pricina, mai cu seamă a picioarelor. Picioarele ei sprintene de altădată. Acum moarte. Chircite. Deformate. Micite. Poate că de asta: dansul, mereu dansul - de el Îmi aduc aminte. Dar poate că din aceeași pricină, calul - de care nu știu. Nu știam. N-am știut, dar, iată, știu. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc să îmi găsesc salvarea în inerția obiectelor din jur, iată, nimic nu lipsește, nimic nu se schimbă și datorită lor, nici în viața mea nu va fi nici o schimbare. Peste puțin timp se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat vin să te ia, iar el se retrage, întorcându-și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aș mai putea spune ca să te fac să înțelegi, eu neg clătinând din cap, îmi este greu să îi văd buzele mușcând cu atâta poftă vorbele acelea, privirile îmi cad pe podea, puterea mea de înțelegere zburdă asemenea unei veverițe sprintene, o văd apropiindu-se, apoi o văd dispărând deja, numai vârful cozii sale stufoase se mai zărește printre paturi, toată dimineața aceasta am încercat ba să înțeleg, ba să nu înțeleg, ba să mă apropii de el, ba să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care i-l aruncă el, dar eu îl văd imediat. Când ajunge medicul, tânăr, cu un aer de superioritate, de statura unui băiețel, încât aproape că îmi este jenă să îi spun că l-am așteptat cu atâta nerăbdare, sprinten și grăbit, ascultă pe sărite frânturi despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi nu pare să-l plictisească, dar îl plictisește pe doctor, într-o clipă politețea lui se risipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mădularul său adormit, care într-o clipă se întinde și se trezește, asemenea unui copil curios, care nu vrea să piardă nimic din vedere, mă cuprinde o fericire neașteptată, iată un membru al trupului său care a rămas la fel, sprinten și prietenos, pe el te puteai baza, un aliat credincios într-o țară care s-a întors împotriva mea, nu știam că apropierea lui m-ar putea emoționa atât de mult, aveam impresia că îmi aparține, că este o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Am citit o vreme. Puțin înainte de miezul nopții, ușa de la dormitor s-a deschis ușor și Naoko a venit și s-a cuibărit lângă mine. Nu mai era Naoko din seara precedentă, ci Naoko cea adevărată. Privirile erau normale, mișcările sprintene. Mi-a șoptit la ureche: — Nu știu de ce, dar nu pot să adorm. Nici eu, am zis. Am pus cartea la o parte, am stins lanterna, am luat-o în brațe și am sărutat-o. Bezna nopții și sunetul ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puțin oblici, pomeți proeminenți, tătărești și păr castaniu strâns în coadă. Atitudinea lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot dinadinsul, dar e mereu pe fază. Brațele încrucișate pe piept, picioarele ușor depărtate, musculos, dar sprinten. De asemenea, nu pot să nu remarc aceleași riduri și aceleași gropițe în obraji. E îngrozitor să îl văd zâmbind. Mă simțeam foarte mândră de mine când îl făceam pe Patrick să râdă. Dar și mai rău este să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
desfăcea viața pacienților! După masă, Sabina a ținut neapărat să ieșim la plimbare. De fapt nu făcuserăm mai mult de douăzeci de păși, când s-a răzgândit și a luat-o înapoi, spre Hotel Internațional. Noi după ea. A urcat sprintenă scările de la intrare și, împingând ușile de sticlă, a pătruns în recepție. L-a salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În-vă-ță-mânt! În-vă-ță-mânt! La început sună ridicol și îmi zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste cincisprezece mii de participanți. Oficialitățile și forțele de ordine spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru mine și pentru Dănuț, consimte el, spre ușurarea manifestă a lui nenea Sandu. În vreme ce acesta ultimul se apucă de redactare, pedant și conștiincios, adunând literele de pe tastatură și chinuindu-se să păstreze pasul cu agentul mai tânăr, ceva mai sprinten intelectualicește, Avocatul își rotește ochii pe deasupra capetele polițiștilor, rememorând în treacăt, cu nebulos regret, o parte demult apusă din existența sa, pe când, ca magistrat activ cu atribuțiuni de urmărire judiciară, supraveghease îndeaproape și activitățile de cercetare operativă și de instrucțiune
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
altă dată, ș-altă dată... Să cântăm! îi chibițează Iulică. Ce ne facem noi, cei mici, Dimineața la servici? Ce ne-om face noi, cu toții, Când ne vor cădea chiloții? pornește Dănuț un ritm nou, mai horit. Și se ridică sprinten în picioare, urmat și de vivacele Buletin, prinzând să se bâțâie amândoi, energici, într-o mixtură învârtită de samba, twist și cha-cha-cha, combinată și cu atingerea alternantă a dosurilor! Luați de val și de tăria holercii, Apostatul, Boss și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și în geamuri într-adevăr râdeau niște mușcate însîngerate. Deschise portița. Un dulău șchiop și zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vânturile, pe când Domnica poate că n-ar apuca să facă nici copil și, într-un caz de primejdie, ar rămânea nici fată și nici nevastă, să ție de urât celor dornici de alte muieri. Pantelimon, căruia inima îi juca mai sprinten decât mintea, nu umbla cu astfel de socoteli. El se gândea numai că va pleca și nu va mai vedea ochii ei căprui și șăgalnici în care i se părea că s-au adunat toate tainele lumii și nici gurița
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de însemnată. El și Trifon erau buni la sfadă, unde trebuie numai gură și obrăznicie. Acum trebuiau oameni așezați, gospodari și cuminți, care știu să cântărească și să judece înțelept. Dacă popa Nicodim ar fi fost mai tânăr și mai sprinten, el ar fi fost chemat să facă dreptate, sau și mai bun învățătorul Dragoș, dacă nu I-ar fi închis boierii. ― Văd că nici Petrică n-a mai venit și doar se lăuda aseară că nici de odihnă nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frumos. Un nas mic, sub care se arcuiau sculptate buzele, apoi bărbia mică încă de adolescentă. Nu era prea înaltă, statura potrivită pentru vârsta ei, un corp fragil care se unduia ca spicul grâului dat în pârgă. Mersul îl avea sprinten ca de căprioară. Directorul i-a dat o cameră liberă în pavilionul administrativ, iar eu aveam camera legată de corpul uzinei, unde erau două grupuri electrogene ce produceau curentul electric pentru spital și un liceu agricol din apropiere, fiindcă pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
decât altele, pentru simplul fapt că am parte de liniște. Cerul este înnorat, iar viteza de mers crește. Incep să realizez cât de mult mă limitează la mers căldura toridă. In temperatura aceasta mai joasă, trupul reînvie și devine mai sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste Ronul mic, părăsită, pe care o traversez, continuându-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult printre bălării și buruieni, iar dacă te oprești, te năpădesc țânțarii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]