524,800 matches
-
mare bărbat al scrisului românesc mi le-a acordat, fără preget, și pe care nu știu dacă le-am meritat. Cât privește valoarea și locul pe care îl are în literatura română și universală sunt sigur că timpul își va spune cuvântul, așezându-l, cu dreptate, acolo unde trebuie pe acest „Borges al României” cum a fost supranumit. *** Un interviu Cu toate că și „chestiunile materiale sunt bune”, Mircea Horia Simionescu scrie pentru satisfacția de a fi citit A produce critică pe marginea
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
nu pentru asta scriu eu, ci pentru satisfacția de a fi citit. I.I.V. - Domnule Mircea Horia Simionescu credeți că ați reușit să scrieți cartea aceea pe care fiecare autor o visează, cartea aceea totală sau ea va apare curând? M.H.S. - Spune-mi, m-ai auzit în ultima vreme, prin telepatie nu altfel, m-ai auzit tocmai despre așa ceva? Am repetat în ultima vreme acest lucru și poate e un semn al bătrâneții, când mai reiterez ideile. Am tot repetat în ultimul
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
un semn al bătrâneții, când mai reiterez ideile. Am tot repetat în ultimul timp, că trebuie să scriu în următorii doi ani cartea mea, cu majusculă, cartea mea cea mare, cartea mea am îndrăznit la un moment dat să o spun, lăsând falsa modestie de-o parte, cartea capodoperă. Nu știu cât este de laudativă această exprimare, dar cartea „cea mare” rămâne să fie scrisă. Cele scrise până acum, față de această vor rămâne niște exerciții pregătitoare. Cine oare îmi poate garanta că voi
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Zặpezi de liniște se cern Eu voi ajunge putred de bogat Sau m-oi plimba cu Dante prin infern. Șanț că un vierme roz de traiul bun Prin merele din hala cu de toate Am și mașina, am uitat sặ-ți spun Merg la servici pe patru roate. Mamặ, ĵți scriu cặ știu că mai aștepți Noi vești din viața mea de pribegie Aici că și la noi șanț rặi și drepți Doar Dumnezeu pe fiecare-i știe. Mi te ĵnchipui iarặși
SCRISOARE MAMEI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1466526288.html [Corola-blog/BlogPost/375366_a_376695]
-
merg. A doua zi după orele de curs mi-am anunțat pedagogul de serviciu și am plecat spre adresa dată de doamna Minica. Cu toate că mai fusesem pe acea stradă nu remarcasem prea mult casa unde stătea doamna Minica. Mi-a spus că avea de săpat în grădina vreo câteva zeci de metri patrati și să amenajam straturile de zarzavat și flori. Casă era situată undeva sub pantă dealului, practic muntele Măgulicea cum îi ziceau localnicii. Doamna Minica locuia cu mama dumneaei
CUNOŞTINŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_casa_de_sub_magulice_cunostin_mihai_leonte_1346580842.html [Corola-blog/BlogPost/343900_a_345229]
-
în căutare de așternut și albie din care se așteptau însă să irumpă totul, când va fi vremea și le va veni rândul ... Avea o vorbă „moș” Dâră, Nenea sau Taica cu deosebire, cum îl învățase maică-sa să-i spună, că îi era tare drag și-l mângâia până la lacrimi o atare apelațiune - mai de-a casei - în stare să răscolească și cele mai înghețate inimi, zicea că înțelegerea lucrurilor mici și aparent mărunte ne ajută să ne cunoaștem, că
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
n-ar fi stricat în dotare, dar să aibă ochi cu bătaie mai lungă decât vârful nasului, că doar așa ar fi putut evita ciuda de-acum, „lua-l-ar și duce-l-ar” deveniseră stereotipii care nu-i mai spuneau de multișor mare scofală, nu mai era un vector sigur care să-i spună nici pe cine și nici pe unde, rămânea mereu descoperit, nemulțumit de o imprecizie care în partea bună a „chiriei pe care o plătea ca articulație
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
decât vârful nasului, că doar așa ar fi putut evita ciuda de-acum, „lua-l-ar și duce-l-ar” deveniseră stereotipii care nu-i mai spuneau de multișor mare scofală, nu mai era un vector sigur care să-i spună nici pe cine și nici pe unde, rămânea mereu descoperit, nemulțumit de o imprecizie care în partea bună a „chiriei pe care o plătea ca articulație a firii supusei gazde ce era” îl ocrotea și-l pregătea pentru noi asalturi
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
pentru o clipă să-i revină în fața ochilor dialogul tandru dintre băiat și mama lui și pe care Dâră nu l-a uitat, promițându-i pe patul de suferință surorii sale Vergina că dacă va supraviețui ei să i-l spună băiatului în toată simplitatea și nevinovăția lui. Numai că nu știa dacă acum ar fi fost momentul cel mai potrivit și totuși ... Dâră credea că acest „pâlpâit” de amintire i se trăgea de la stârvurile de păsări mari și cu penaj
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
mod fericit în acțiunea narativă descrierea, dialogul, interogația, povestirea, proverbele, faptele istorice, judecățile de valoare și adecvate figuri de stil pentru a da scrierii nerv și susținere logică, încât în final, romanul își atinge scopul și, urmând firul logicii putem spune că plecând cu succes de la Quod erat demonstrandum (ceea ce era de demonstrat) a ajuns cu succes, prin mijloace literare, la Quod erat demonstratum (ceea ce s-ademonstrat). Mihai Păstrăguș Referință Bibliografică: DESPRE REGASIREA INSTRAINARII - AUTOR MIHAI PASTRAGUS / Mihai Știrbu : Confluențe Literare, ISSN
AUTOR MIHAI PASTRAGUS de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_regasirea_instrainarii_autor_mihai_pastragus.html [Corola-blog/BlogPost/345713_a_347042]
-
a îndepărtat Frumusețea o auzem plângând înăuntrul sufletului meu Drumul în doi are nevoie de altfel de ochi mi-a șoptit Omul Și atunci abia l-am văzut pe Adevăratul Sortit M-a privit, mi-a zâmbit Și mi-a spus fără să stea pe gânduri Tu ești femeia lângă care vreau să mă prindă capătul de drum, Ești sufletul meu pereche. Sufletul a încetat pe loc să mai plângă! Referință Bibliografică: Suflete pereche / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SUFLETE PERECHE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Suflete_pereche.html [Corola-blog/BlogPost/364527_a_365856]
-
bucățica de pâine anafură. Asta a fost ușor de ținut minte, dar ca să nu uit m-am pus pe repetat când mai încet, când mai tare, când în mintea mea. Toată ziua am repetat aceste cuvinte până când mama mi-a spus că nu mă mai ia la biserică dacă repet cuvintele acestea. Noaptea am visat că am fost iar la biserică, eram singură înăuntru și crescusem așa de mare că puteam să mă uit afară pe geamurile înalte. Capul îmi ajungea
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
plec acasă, dar n-am mai putut ieși pe ușa bisericii, care era prea mică. Am început să plâng, în somn. Mama m-a luat în brațe. Eu îi repetam că nu pot să ies din biserică și ea îmi spunea că mă ajută ea să ies, dar să dorm liniștită. Dimineața, m-a întrebat ce am visat, că am plâns în somn. După ce i-am spus, mi-a explicat că am visat așa pentru că am glumit cu lucrurile sfinte, când
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
brațe. Eu îi repetam că nu pot să ies din biserică și ea îmi spunea că mă ajută ea să ies, dar să dorm liniștită. Dimineața, m-a întrebat ce am visat, că am plâns în somn. După ce i-am spus, mi-a explicat că am visat așa pentru că am glumit cu lucrurile sfinte, când am repetat cădelniță și anafură, că l-am hulit pe Dumnezeu și m-a sfătuit să nu mai iau în deșert lucrurile sfinte că e mare
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
clipa nu este har, ci e drum sau hotar! Să vorbesc cu mine însămi, e ca un tratament. O fi un semn al epocii moderne? „Omul arhaic vorbea cu cosmosul, omul medieval vorbea cu Dumnezeu, omul modern cu el însuși”, spunea Heineman, și se confirmă. Te las să răspunzi singur cititorule pentru că eu știu: îmi place să vorbesc cu mine însămi... și am încept să scriu. Și am scris până acum peste cincizeci de cărți. Prima carte „Vacanțe, vacanțe...” și a
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
acum peste cincizeci de cărți. Prima carte „Vacanțe, vacanțe...” și a doua, au aparut la Editura Curtea Veche, apoi celelalte la editura mea, ANAMAROL. De ce în ultima vreme simt nevoia tot mai mult „să călătoresc în propriul meu trecut”, cum spunea Mircea Eliade... sau în trecutul altora? De ce am scris până acum romanele care au la bază fapte reale? Fac asta pentru a lăsa ceva, sincer - altceva decât pe fiica mea după ce nu voi mai fi! Ceea ce scriu este exact viața
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
prezenta interes ceea ce se întâmplă cu un om, ceea ce simte el înainte de... marea și ultima lui aventură aceea a „Morții”. Sau „a doua naștere”, „suprema inițiere”, cum o numește Mircea Eliade: „Trebuie să mori pentru a renaște în eternitate”, a spus el. Vrei să fiu sinceră, eu îl cred. Pentru că pentru a nu ne face din viață un calvar, speranța în renaștere este suficientă. Mai mult a spera înseamnă a te naște a doua oară. Speranța te face puternic și este
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
cărei materii? - A fizicii; de fapt a doamnei profesoare de fizică. - Presupun că are ceva împotriva femeilor frumoase. Am auzit că este un sindrom destul de des întâlnit la profesoare! - Mulțumesc pentru compliment dar nu sunt încă femeie. - Aș vrea să spun doar că la tine natura a lucrat mai repede, te-a îndrăgit și a zăbovit mai mult asupra ta, cu hărnicie și cu tandrețe. - Cred că m-ai făcut să roșesc toată... - Asta înseamnă că pot continua. Ce zici de
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
fapte. - Bine dar nu înțelegi că eu sunt mai mare decât tine? - Și cu asta îmi ești superioară? Încurcătura în care a pus-o l-a făcut să regrete cele spuse: - Recunoaște măcar că ți-a făcut plăcere aceasta plimbare! - Pot spune că mi-a făcut o plăcere deosebită! - Atunci, rămâne să ne mai plimbăm împreună, promițând că voi lăsa deoparte insistențele. - Sunt de acord. * Dacă a fost sau nu furtună în sufletul său, mult nu a durat. S-a declanșat însă
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
făcuse anterior vizau cu totul un alt context. Dacă în primul an de liceu fusese un observator “la rece”, acum începea să înțeleagă ceea ce observa iar ceea ce înțelegea îi crea o stare de lehamite. În ceea ce privește acordare notelor de către profesori, a spune că subiectivismul predomină, este mult prea puțin. Multe din notele din catalog nu reflectau atât cunoștințele elevilor cât toanele profesorilor. Cum de putuse dl. Bâlea să-i pună cele două note? Le pusese de parcă omorâse două muște pe catalog, așezate
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
întâmplase datorită insistențelor sale prostești. Surprinzător, Dinu l-a ghicit cât de tare se implicase sufletește: - Ce zici gașpere, dacă tot nu ai șanse, ne lași să ne încercăm și noi norocul? - Nu aveți decât! Mai mult nu putuse să spună; expresia feței completa însă cu mult acest răspuns evaziv. - Te lăsăm pe tine amice, ești mult mai înfierbântat decât noi; mai mult, vom încerca să te susținem pe cât ne va sta în putință. - Băieți, sunteți mari; șansele mele sunt însă
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
îl aștepta ca pe o tămăduire. Fiecare rămânea, cu o încăpățânare de neclintit, în ale sale. Îl purta până în preajma locurilor unde avea întâlniri numai de ea știute, îl lăsa la câte un colț de stradă după care revenea senină spunându-i: - Să mergem! Dacă era curios și o urmărea pe furiș, o vedea stând de vorba cu vreun băiat de cartier, niciodată același. Nu primea nici un fel de explicații și dealtfel nu explicații dorea de la ea. Să fi fost o
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
s-a albit la față. Își face socotelile șoptit: “De-aș lua măcar un patru, cu șase pe care îl mai am,... trebuie să scot un cinci în teză..” - Am să încep cu cele mai mici note și trebuie să spun, cu părere de rău, am fost nevoită să pun chiar și note de trei. Socotelile lui Florin par să se năruie, a rămas mut, pare să fi renunțat la orice fel de calcule dar de fapt se află ca și
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
terminat totul. Realizează că nu a luat nici cinci, nici șase. Înseamnă că a luat șapte!, poate chiar să ducă lucrarea acasă. Fenomenal! Lucrurile iau însă o întorsătură neașteptată: - Acum să trecem la cele mai bine notate lucrări. Nu pot spune cele mai bune, întrucât nu a existat nici o lucrare care să merite mai mult de opt! “Nu se poate, nu am cum să iau opt; să vezi că lucrarea mea a rămas rătăcită cu mult în urmă. Cine știe ce notă am
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
caietele aflate pe pupitru, părând a încerca să afle care este lecția ce trebuia pregătită pentru astăzi. Se joacă cu răbdarea profesoarei, pândind momentul în care aceasta se metamorfozează în nerăbdare: - Pentru azi, am avut de pregătit.... După oarece timp spune, cu voce tărăgănată, titlul lecției după care, bineînțeles pauză. - Știți,... doamna profesoară,.... eu... nu m-am pregătit pentru astăzi! Florin se simte trădat. La orice numai la asta nu se aștepta. Profesoara însă este întruchiparea răbdării, în plus nu poate
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]