5,409 matches
-
dat foc. Sigur, văzând cine este, l-am stins imediat, dar... apropo, m-a rugat să vă transmit ca nu poate veni la această ședință, este în spital. Nici săptămâna viitoare nu poate veni, dacă e să ne luăm după spusele doctorului. Mda. Unde rămăsesem? - Frate, a zis maestrul negru de furie, cuvintele pe care tocmai ni le-ai adresat nu pot fi trecute cu vederea. - Da, am răspuns, păi, de-aia am și venit, să-mi dau demisia. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ochii mei. - Ești complet nebun, zise. Complet nebun, repetă. - Nu. Ăsta e adevărul-adevărat. - Ba ești nebun. - Poți să crezi ce vrei, am spus. Dar poți să întrebi pe cine vrei dintre fetele cu care am fost și îți va confirma spusele mele. - Sigur... - Vorbesc foarte serios. Poate că într-adevăr par nebun, dar... Am scos mobilul din buzunar. - Vrei să suni pe cineva? Pe Daniela Manole o știi, nu? Vrei s-o întrebi? - Ce s-o întreb? În ce stadiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
extrem de uimit de răspunsul său, căci mă gândeam într-adevăr la contactul trupurilor fiicei și soției sale, atunci când îi comunicam observațiile mele despre frunze. Domnul Okeda a continuat să vorbească despre senzații tactile cu perfectă naturalețe, de parcă era subînțeles că spusele mele n-ar fi avut alt subiect. Pentru a îndrepta conversația spre alt teren, am încercat să fac o comparație cu lectura unui roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe un ton egal, slujește la scoaterea în evidență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
discutam într-o după-amiază cu Makiko despre locul cel mai potrivit pentru a observa luna printre ramurile copacilor. Eu susțineam că în stratul de flori de lângă ginkgo, pe covorul de frunze căzute, lumina lunii ar fi aruncat o luminozitate deosebită. Spusele mele urmăreau o intenție precisă: să-i propun lui Makiko să ne întâlnim sub ginkgo în noaptea aceea. Fata a replicat că era de preferat micul lac, căci toamna, când e rece și uscat, luna se oglindește în apă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rostogolesc pe șarpe, iar șarpele dă să se apere. Au tratat-o cu ierburile lor. Mai totdeauna dezgroapă rădăcini sau cojesc copaci, dar nimic din leacurile lor nu poate tămădui o mușcătură de lebolobolo - asta trebuie să fi fost. După spusele fetei, mama muri încă înainte ca micuțul să se trezească. Firește, n-au stat mult pe gânduri și s-au pregătit s-o îngroape pe mamă. Însă, așa cum probabil știi, sau poate nu știi, domnule J.L.B. Matekoni, când moare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către public: - Noi nu pentru spectacol am venit aici, cinstită adunare? Hohote. - Hai, luminează-ne, specialistule, să-ți auzim spusele... Pronunță-te! - Am spus ce-aveam de spus... - Nu, dragă Lenin... nu, nu merge chiar așa... Ai spus? Ce-ai spus? Noi vrem învățătura, cum e cu noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării? Hai, dragă Lenin... Face o reverență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli din nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar fi costat și cine ar fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să se culce alături, iar el nu ezită s-o lege de drugii de la pat. - N-am chef de surprize, spuse. Știu că mai devreme sau mai tîrziu o să adorm, și nu voi Îngădui ca voi să-mi faceți de petrecanie ca să vă Întoarceți pe insulă și să așteptați să vină cineva să vă salveze... Așa o să fim mai liniștiți. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de însoțitoare, însă de cîteva ori Radul Popianu a aflat cu precizie că tot ce se cumpăra era comandat de K. F., că Sofie de fapt nu-și dorea nimic și cuvintele ei nu erau decît o repetare mecanică a spuselor lui K.F. O, niciodată K.F. nu s-ar fi adresat negustorului ori vizitatorului, ea stătea de vorbă cu Sofie care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
invidie. Nu suportă un alt aviator în preajmă pînă nu-și asigură superioritatea. Iar pe pămînt singurele lucruri care țin de aer sînt cuvintele." Nu avea de unde să știe, nu era sigur dacă inginerul Corvino auzise și mai ales înțelesese spusele prințului. "Domnul Italo Balbo este un om înzestrat și norocos. Cine și-ar fi închipuit că făcînd ocolul Europei va găsi chiar aici un camarad. Și nu unul oarecare. Se vede limpede că excelența sa și domnul Balbo sînt din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l îmbrățișeze cu o efuziune mai mult slavă decît latină. Leonard Bîlbîie profită de emoție și se strecură iarăși lîngă Pangratty. Cercul se închise, Balbo îi făcu semn lui Corvino să fie atent și începu să vorbească repede-repede, subliniindu-și spusele cu gesturi baroce, cu volute neașteptate, un joc al degetelor și al mîinilor care alcătuia al doilea discurs, poate mai convingător, mai direct. Corvino se înroșise la față de încordare, nu era deloc simplu să traducă ceea ce spunea marele Balbo unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împuști calul pe care îl iubești, ci atunci cînd îi spui adevărul unui ins, oricum te va urî. Dar dacă ești pe capră trebuie să o faci, altfel rămîi înecat în noroi." Basarab Cantacuzino era nu doar cuprins de adevărul spuselor sale, ci și convingător. Trebuia doar să închizi ochii și să-l asculți. Văzîndu-l, uriaș, insensibil, transpirat, în totul urît, aproape monstruos, nu puteai să crezi că era vorba de ceva bun, frumos, chiar în idealitatea sa, de ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
planuri. Realitatea, domnilor, e mult mai simplă și mai nesimțitoare decît credeți, trebuie doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire, să se desprindă de ea!" Era foarte mulțumit de cele spuse, mare parte din cuvinte nu erau ale sale, le auzise din gura prințului cînd au tras ultimul chef, înainte de plecare, nu înțelesese prea bine cîte una, cîte alta, de exemplu chestia cu "urechile realității", de ce de urechi și nu altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și încîlcită în cîrceii viței de vie. "Întîi, domnule adjutant, o să vedem cu cine avem de-a face în Vladia. Altfel spus, o să facem un fel de recensămînt. Dar nu așa cum s-au făcut pînă acum, să ne luăm după spusele unuia sau ale altuia. O să facem un recensământ adevărat, strict, în care tot ce se scrie pe hîrtie trebuie dovedit. Dumneata știi cîte suflete sînt în așezare?" Radul Popianu își frecă încetișor fruntea deja încrețită. Colonelul Stoicescu o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
păstrați funcția, dar nu și demnitatea." Privirea opacă a prințului Basarab Cantacuzino au avea nici o legătură cu incisivitatea cuvintelor lui și acest lucru îl deruta cu totul pe Mihai Mihail, obișnuit să citească mai degrabă în privirea cuiva decît în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care cucul din perete anunța scularea de dimineață, când băiețelul tresărea năuc din somn. Sunt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care‑i condusese până la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își constituise drept țel infirmarea dilemei prin varii exemplificări Încât “Însăși vina trăirii lirice“ trebuia subordonată unei morale viguroase, care, după spusele lui Franckel, se Întemeia pe tradiția iudeo‑creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce era una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întâi În revista Hai, În ebraică, iar la Începutul anului următor să fie tradus În germană sub formă de carte. Cartea a fost primită unanim de exegeți, toți descoperind În ea, după spusele lui Franckel, Plenitudinea. Doar tânărul Bialik (cunoscut mai târziu sub numele de Haim Nahman), analizând riguros cartea, va desluși mâna Maestrului „care Încercase să salveze parabola de găunoșenie“. Această critică a lui Bialik va avea următoarea consecință: În postfața noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la iveală. Cartea pe care „hiene nesătule, cum Îi numește Delevski, au folosit‑o În scopuri mârșave - Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli sau Politica lui Machiavelli În secolul al nouăsprezecelea scrisă de un contemporan - este, fără Îndoială, după spusele lui Rolland, una dintre cele mai pertinente Îndreptare scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când, atunci când nu-l vedea nimeni, scotea limba la el ca să-l întărate și mai mult. Nu-i marinar, căci nu văd nici o stea sau constelație pe care s-o recunosc, concluziona în cele din urmă Miti Matái, sigur de spusele sale. Nu e nici un Om-Întoarcere, căci majoritatea tatuajelor lui sunt foarte vechi, si bănuiesc că se referă mai degrabă la lupte decât la călătorii. De exemplu, cel de aici vorbește, fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nici un tânăr care nu a fost inițiat nu poate fi trimis la război, îi aminti regentul. Iar această lege este chiar mai veche decât cealaltă. — Dar în cazul acesta nu ne trimiteți la război, punctă cu șiretenie băiatul. După spusele Omului-Memorie, legea prevede că un război între insule începe doar după ce s-au încheiat trei luni de negocieri pentru pace. Își arată dinții, într-un zâmbet discret, ca de iepure. Și din câte știu eu, n-a avut loc nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mulat, fustă scurtă... Domnișoară, ai să bagi în boale bărbățimea din întreprindere. Ai grijă, spuse, făcându-i cu ochiul, mai toți sunt însurați. N-o să ne trezim cu nevestele lor pe la poartă, nu-i așa? Interzisă, fata nu știu cum să interpreteze spusele Nuții care, dintr-o dată, se așeză la cafea, se declară admiratoare convinsă a tinerei angajate și dornică de o amiciție cât mai îndelungată. Mă bucur că voi avea cu cine vorbi. Știi, doamnele de pe aici sunt.... cum să mă exprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]