1,895 matches
-
lui Ion pentru Mioriță i-a dat puteri să se lupte pentru vindecare. Eu și astăzi cred că numai dragostea lui Ion a vindecat-o, în cele din urmă. Trecând zilele, bucuria și dragostea de viață a cuprins iar întrega stână. La toamnă, când va fi nunta lui Ion cu Ana, vom merge și noi acolo și vom petrece, și ne vom bucura împreună cu toate oițele, dar mai ales cu Miorița lui cea dragă. - Buni, a întrebat Mara după un timp
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
unsprezecea poruncă” - Editura „Rafet”, Rm. Sărat, 2012 „Scrisori netrimise” - Editura Fundației Culturale „Antares”, Galați, 2011 „Aceeași lună peste sat” - Editura „Remus”, Cluj Napoca, 2010 „Și copiii se îndrăgostesc” - Editura „Clubul Saeculum”, Beclean, 2008 Volume în pregătire: „Înainte de magnolii” - roman „Cronică de Stână” -proză scurtă „Tot un fel de șezătoare”- proză scurtă umoristică „Păpuși din linguri de lemn” - poezie „Domnișoara Nimeni” - poezie S-a născut în București, la 29 martie 1968. Locuiește în Slobozia, județul Ialomița, România ... Citește mai mult Volume de proză
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
A unsprezecea poruncă” - Editura „Rafet”, Rm. Sărat, 2012„Scrisori netrimise” - Editura Fundației Culturale „Antares”, Galați, 2011„Aceeași lună peste sat” - Editura „Remus”, Cluj Napoca, 2010„Și copiii se îndrăgostesc” - Editura „Clubul Saeculum”, Beclean, 2008Volume în pregătire:„Înainte de magnolii” - roman„Cronică de Stână” -proză scurtă„Tot un fel de șezătoare”- proză scurtă umoristică„Păpuși din linguri de lemn” - poezie„Domnișoara Nimeni” - poezieS-a născut în București, la 29 martie 1968. Locuiește în Slobozia, județul Ialomița, România... Abonare la articolele scrise de florentina loredana dalian
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
Se moare de jalea ce mușcă și doare, Se moare de soarta ce-o ai și o am... Se moare de jale cu Biblia-n mână, Se moare cu țara de gât în exod, Se moare cu bacii plecați de la stână, Se moare cu maica-n basmaua cu nod, Se moare-n cătune, se moare la țară, Se moare-n orașe, se moare la stat, Se moare-n privat, se moare în gară, Se moare-n tamvai, se moare pe blat
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350887_a_352216]
-
când mergeau spre locul de detenție. Băimăreanul Mihai Pavel rămâne în istoria locală și ca un foarte bun gospodar, de el legându-se multe edificări și renovări în dieceza de Oradea; el fiind și cel care „a descoperit și aranjat Stâna de Vale (unde se afla în momentul devastărilor șovine de la Oradea - n.n.), ca loc de odihnă peste vară și minunată stațiune climaterică de munte“ (Monografia-almanah a Crișanei, p.342), devenită mai apoi principala stațiune montană a Bihorului. Iosif Vulcan face
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
fi fost, scris să mă doară Mi-ar fi fost, scriind umil Despre-a țării grea povară... Despre neamul ce se curmă Precum palid scade ceara Aș fi scris murind din urmă Cum se curmă-n lacrimi țara Ca o stână fără turmă, Ca o turmă fără baci, Ca mireasa fără zestre, Ca o gloată de săraci După gratii, la ferestre Cerșind morților colaci... Și-al poeților mic fiu De-aș fi fost, poet eu însumi, Să nu văd și să
EMINESCU SAU NICHITA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351706_a_353035]
-
Autorului Căluțul Desagii așezați în cumpănire, Copita fină exersând baletul, Și cale își alege cu încetul Pe drumul de Golgotă în suire. Alai de-ntâmpinare e brădetul- Rășini cădelnițează de sosire, Vin flori cu-armonioasele potire, Fânețele schițează menuetul. La stână se va tăvăli prin iarbă, Va aspira aroma ei strivită, Va scutura fărâmele din barbă, Va colinda fâneața înflorită, Dintr-un izvor tot cerul o să-l soarbă, Va bate mulțumire din copită. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Căluțul / George Nicolae Podișor
CĂLUŢUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351024_a_352353]
-
recunoască gîndurile? Ordinea interioară a fost nimicită, nimic nu mai e la locul lui, iar unele dintre gînduri par de-a dreptul smintite. Un singur cuvînt, cu jocul său de sensuri, mută fapta vîntului în cutia craniană, la granița necuviinței. stâna pustie - doar ceața mai umple donițele Cezar Florin Ciobîcă Poemul de față se așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
dreptul smintite. Un singur cuvînt, cu jocul său de sensuri, mută fapta vîntului în cutia craniană, la granița necuviinței. stâna pustie - doar ceața mai umple donițele Cezar Florin Ciobîcă Poemul de față se așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e firesc ca stihiile să fi preluat sarcinile celor plecați și ceața să umple donițele. Doar și în sensul, mai personalizat, că
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
gemeni./ Oricând la mine vino, te aștept,/ Să construim în doi alte palate;/ Și contopiți în flăcări ce se-aprind,/ Un sacru foc să fim, o torță vie !/ Ion Cărășel însoțește într-un pelerinaj imaginar ciobanii care adună turmele la stână, urmând, adulmecând ...lumina, urcarea lor pe muntele Găina, unde se vor simți în siguranță fiind înconjurați de Iancu și că- pitanii lui - moții din Apuseni . În continuare poetul idolatrizează în poemul Eminescu pe „Zeul tutelar al Neamului Românesc”astfel : Emi-
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
unsprezecea poruncă” - Editura „Rafet”, Rm. Sărat, 2012 „Scrisori netrimise” - Editura Fundației Culturale „Antares”, Galați, 2011 „Aceeași lună peste sat” - Editura „Remus”, Cluj Napoca, 2010 „Și copiii se îndrăgostesc” - Editura „Clubul Saeculum”, Beclean, 2008 Volume în pregătire: „Înainte de magnolii” - roman „Cronică de Stână” -proză scurtă „Tot un fel de șezătoare”- proză scurtă umoristică „Păpuși din linguri de lemn” - poezie „Domnișoara Nimeni” - poezie S-a născut în București, la 29 martie 1968. Locuiește în Slobozia, județul Ialomița, România Referință Bibliografică: Florentina Loredana Dalian / Florentina
FLORENTINA LOREDANA DALIAN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345627_a_346956]
-
leac de dragă. Și împăratul din Apus, Să-și capete iubita, Fiică de rege nesupus, Cu Lupii toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
în seamă au încercat să se răzbune pe el și i-au pus foc la conac. Atunci au pierit nevasta Mariana și băiatul Ionel. El a rătăcit mulți ani prin păzind oile. Într-o zi au apărut doi oameni la stâna unde se afla. Unul era înalt, de parcă îi uitase Dumnezeu măsura, iar altul scund, atât de scund încât abia îi ajungea primului până umăr. Aceștia auziseră de Ivan, despre renumitul căpitan de oști, care după necazul avut a devenit cioban
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
am rămas cu fiul meu Ion. - Nu te-i mai recăsătorit? - Nu, au iubit prea mult pe Eufrosina mea și nu mi-a trebuit altă femeie. Mi-am petrecut viața păscând oile vara pe munte, unde mi-am făcut o stână renumită. Iarna am împletit coșuri, am cioplit fluiere și linguri. Astfel toată viața mi-am petrecut-o îngrijind-mi gospodăria. Mergeam pe la târguri de sărbători, unde vindeam brânză, caș, oi, sau coșuri și fluiere. Fiul meu a crescut pe lângă mie
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
sfârșitul. Am venit să-ți spun ceva înainte de a închide ochii pentru totdeauna.” L-am poftit în casă, l-am ospătat, apoi i-am zis: „ Te ascult unchiule Badea”. „ Tatăl tău ne-a fost amic. Noi ascundeam la el la stână prăzile. Mama ta a murit când tu aveai trei ani, dar tatăl tău nu s-a mai căsătorit niciodată. Era legat de noi cu un jurământ și se temea să nu-l calce. Astfel a preferat să aibă câte o
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
-i uluit... Ce-a văzut și-a auzit; La vecina s-a oprit, Și cum era bâlbâit, Îi vorbi puțin răstit: - Tu mă știi că-s om cinstit? Am oii multe, și-un măgar, Am căruță, am și car.... La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică în ibric, Să o fierbi când m-am trezit, Să am poftă de muncit. Fata a strâmbat din nas, Că mi-l lăsă
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
aruncă scâteii: - Ce te uiți așa mirată? Ești smintită, dragă fată?! Fecioara cum o aude, Nici o vorbă nu-i răspunde. Cumătra, vădana Stanca... Începu să dea cu fleanca: - Ce crezi că nu-s mamă bună? Merg cu Ion acum la stână, Stau de probă,-un an și-o lună; Trimit măgaru’ să-ți spună. - Daică Stanca, ai dreptate, Le gândiși cum nu se poate... - Așa-i, spune-un proverb bizar: „La fata mare rage și-un măgar”. * * * * * Vreți să știți ce
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
spun că: “Nu e de la noi, e de la oile americane...” că doar ei au făcut Uniunea Europeană și ne-au omorât toți ciobanii din Europa... Nu în strungă de oi ne-au omorât ciobanii noștri “, zice Becali, și nici în dosul stânii, ca să nu-I mai audă câinii - care latră la Lună după Caravana care nu mai vine să ne-o ia odată pe Minunata doamnă a lunii arginți, pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate. - I-au îngropat pe toți ciobanii într-un
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMIC ŞI ALŢI MORŢI ELECTRICI, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355294_a_356623]
-
o fi prima dată. Are la el o sticlă di rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii la sanie ... Aș ajunge mai repede la stână, își dă cu părerea copilul cel răsărit, aproape un flăcău. -Ți-o rămas gându' la omăt, Ioane! Mai bine ia sama să nu te tragă boii-n șanț, îi strigă mamă-sa, cu oarece îngrijorare. Și, domol, în pasul dobitoacelor, carul
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
Nică Ionașcu, tatăl băiatului cu boii de funie, se îndărătnicise să iese cu oile-n câmp mult prea devreme în primăvara aceea. Și asta-i cam supărase pe ceilalți ciobani din sat. “Bădie Nică, îl necăjeau sătenii, ai iernat la stână?. Pesemne că ai de-acum leasa plină di caș ... Și ca mâine-poimâine tunzi oile ... Nică nu era prea vorbăreț dar avea pentru fiecare vorbă scurtă și apăsată: “Măi flecarule, La vorba ta o să-ți răspundă bâta mea ... ”. Și, cu capul
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
de când l-au adus soldații în sicriu, de la Mărășești, pe fiu-său cel mare. O mândrețe de flăcău ... Și-a smuls părul din cap mamă-sa, de jale. Cu chiu cu vai, Ion a' lui Nică Ionașcu se apropia de stâna lui tată-său. Așezat pe brațul de paie din coșul căruței, stropit din cap până-n picioare de glodul copitelor celor care-l scuteau de mersul pe jos, mai plesnea cu biciul din când în când boul cel din brazdă, mai
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
cu biciul din când în când boul cel din brazdă, mai leneș decât celălalt, mai fâșcâia cu degetele-n gură ca să-i răspundă ecoul cel țâșnit din coastele de deal... Și drumul se scurta, parcă înghițit de gurile boilor. Aproape de stână, Ion puse mâna streașină la ochi spre ocolul oilor, de unde s-aștepta să-l întâmpine câinii, mai întâi porniți ca asupra unui străin, apoi gudurându-se spre cel recunoscut ca fiind stăpânul cel fără mustață. Acum însă nu se mai
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
stăpânul cel fără mustață. Acum însă nu se mai întâmpla întocmai. Nu se depărtau de târlă și mai degrabă schelălăiau decât lătrau. Băiatul era destul de deprins în ale vieții ca să nu-nțeleagă că ceva nu-i la locul lui la stâna tatălui său. Sare din car și, suspicios, insistă să-și cheme cânii: - Chioru! Costachi! Aici, dulăilor! Titișor, vin-la tată-tău!...Ce-aveți, proștilor!? Ați băut rachiu' tatei?. Apropiindu-se, începe să înțeleagă că la stână s-a întâmplat ceva. Ceva
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
-i la locul lui la stâna tatălui său. Sare din car și, suspicios, insistă să-și cheme cânii: - Chioru! Costachi! Aici, dulăilor! Titișor, vin-la tată-tău!...Ce-aveți, proștilor!? Ați băut rachiu' tatei?. Apropiindu-se, începe să înțeleagă că la stână s-a întâmplat ceva. Ceva rău, căci câinii păreau amețiți, iar tată-său întârzia să se-arate în ușa șopronului ... Începe să strige, mai întâi aproape în gând, apoi din toată inima: - Tată! Tată!...Tatăăă!... Vocea băiatului era gâtuită. Îi
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]