10,656 matches
-
socială. Andrei s-a transformat dintr-un Don Juan care propavaduia rațiunea practică într-o persoană singuratica și preocupată de adevărurile esențiale ale vieții, pe care i se pare că le-a descoperit în pasiunea pentru munte și cățărarea pe stâncă. Cu toate aceste deosebiri, între ei ia naștere o nouă pasiune - care însă se sfârșește atunci cand Mara decide să se căsătorească totuși cu colegul de serviciu, alegând siguranță materială. Andrei, furios și îndrăgostit, o răpește de la nuntă, iar cei doi
Avanpremiera ''S-a furat mireasa" @ Godot Cafe Teatru [Corola-blog/BlogPost/97784_a_99076]
-
diformi semănați.... Cuvintele au capete de balauri ce urlă Ascunzișul lugubru are colț de fildeș în gură Tăcerea are ochi de ciclop și-i plină de ură Răsăritu-i negru și-apare mereu spre-apus Ploaia-i prefăcută în bucăți roșii de stânci În cădere lasă pământului răni atât de-adânci Fulgii albi au ascuțișuri zimțate și crestează....... Carnea pământului ce balansează-ntre doi poli Ce-s plini de aere date în putrefacție fără culori O bucată de cer s-a răsturnat într-
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
Versuri > Cuvinte > DESTINE PARALELE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului DESTINE PARALELE Periplul liniștii catre-o neliniste-n uitare Se trece-n sine că o lebădă pe ape, Un început de stâncă într-un sfârșit de mare, Ne tine-ngenunchiati, ne tine-atat de- aproape. Eu curg, tu zbori, pe două ceruri paralele, Suntem destine într-o veșnică plutire, Îngemănarea dulce și suava dintre ele Ne-nchide-n labirintul care duce-n nemurire
DESTINE PARALELE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383659_a_384988]
-
ca și plopii și sălciile de pe malul râului își ascundeau umilința plecându-și dureros crengile dezgolite cu brutalitate. Nemilosul și prea zănaticul venetic, ce se dezlănțuise în vârtejuri amețitoare, pornit tocmai din lăcașul lui ascuns în apele mării printre colțurile stâncilor de la Trieste, le smulgea, fără milă podoabele și demnitățile, în ciuda încrâncenării ramurilor zbuciumate de cruzimea ,,zgripțorului” luptând în zadar a i se-mpotrivi. El se distra făcându-le să sufere, văzând cum frumoasele lor mantii se așterneau pe jos troienind
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
vorovim fără să spunem nimic. Musai e să-ți spun...?! - Dacă dorești... - Iacă... mă duc în Oltenia să-mi găsesc norocul! - Dar dumneata? - Mă duc în Ardeal să-mi caut sorocul! - Spune așa, omule. Hai să ne hodinim oleacă pe stânca asta că timp avem... - Se spune că vremurile schimbă lucrurile. Dar...realitățile ne spun că noi trebuie s-o facem! - Musai, este cum zici... Dar... drumețule, vorovim, vorovim, cum îi stă bine drumețului, dar nu ne-am cunoscut! Pe mine
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
culcate pe niște smocuri de iarbă, cu bota ce o avea în mână. Încet, cu mica turmă după el, a luat drumul Munteniei. Amândoi coborau pe căi diferite, având în suflet speranța. În urma lor tricolorul arborat pe cea mai înaltă stâncă flutura pe cerul înalbăstrit de senin. --------------------- Al Florin ȚENE Cluj-Napoca august 2014 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - ION ȘI IOAN - ÎNȚELEPȚII DIN TRANSALPINA / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din zona obiectivelor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PEISAJ Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Tufișuri verzui... Umbrele negre-ale stâncilor cad pe pământ... Câmpuri cu miriști rostogolite Reflexe de apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură de visător... La picioare
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Tufișuri verzui... Umbrele negre-ale stâncilor cad pe pământ... Câmpuri cu miriști rostogolite Reflexe de apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură de visător... La picioare, supărat, un torent... Se-aude plânsetul muntelui... Și eu, rătăcind printre toate... ................................................................................... http://cugetdeciexis.blogspot.ro/2014/10/peisaj-versuri-montaj-rodica-elena-lupu.html Din volumul ARBITRAJ de Rodica Elena LUPU Editura
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
muncesc, câștigă bani, pe care-i risipesc la birt. Piesa nu are conflict, este constatativă, reflectă o stare de fapt, o realitate a zilelor noastre care se regăsește pretutindeni. O piesă de cu totul altă factură este “Lumina uitată din stâncă”, tot într-un act, ale cărei personaje, destul de stranii și ele sunt: Sfinx, Piatră și Păpădie. Par trei sportivi pregătiți să escaladeze un munte. Personajele se definesc singure. Sfinx e un personaj enigmatic, sibilinic, înclinat spre meditație filozofică, Păpădie, e
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
înălțimile. Și iarăși, regnurile conlucrează. Regnul mineral, regnul animal, regnul vegetal, împreună alcătuind universul. Din cei trei, doar Sfinx atinge vârful muntelui, culegând floarea de colț, atât de prețioasă: “Floarea și lumina e secretul. Floarea de colț e lumina din stânca vieții fiecăruia. Când atingi vârful muntelui răsare și înflorește. Toți avem undeva uitată o floare sălbatică ce așteaptă răbdătoare să-i recunoști zâmbetul.După ce străbați cărări întortocheate spre vârfuri de piatră, floarea desăvârșirii tale răsare ca o lumină, purtându-te
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
am găsit calea spre absolut. (Tace.) Calea? (Plânge.) Sunt pierdut fără ele. Sunt prizonier la fel ca toți oamenii”. Totul e un simbol, o metaforă a libertății de sine. Pe măsura monologului, Vicu ia chip de copac, de piatră, de stâncă întunecată. La masa de scris, înveșmântat în plapumă spune: “Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
-ar revărsa Ce culori am pus pe stele, Să se facă un ocean De-ochii tăi, cu albăstrele, Mi-aș uita pe dată gânduri În adânc m-aș arunca Să m-amestec printre rânduri, Nufăr alb, în apa ta... Dacă stâncile din munte, Flori sălbatice de colț Și-ar porni -pârâu la vale- Câți pulsari am plâns pe bolți, Cale pentru noi să fie Orice-ar fi, unde-am umbla, În ocean de floare albă Lumea noastră...s-ar picta ; Sunt
DOAR POEZII de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383795_a_385124]
-
luat loc de la Primărie un mormânt de veci pentru el, e ceva mai în fund la dreapta de la tata. Din întâmplare, un mare copac de tei e în apropiere. Pentru grilaj și o piatră de mormânt - eu cred o mare stâncă brută de marmora cenușie, cu o singura parte netezita, pe care să fie inscripția Mihai Eminescu și poate 4 versuri ale lui, si un tei înlăuntrul grilajului se vor face subscripții. Părerea mea e de 50 de bani, pentru că toți
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
salvate... Eu, Îl urmam către liman pe Sfântul. Poate-mi vorbea, dar nu Îl auzeam Că se-ntețise dinspre mare vântul; Eram bătrân de griji și îmi doream Să-mi dea puterea să salvez pământul. Simțeam prin ceață clipociri de stânci, Cântau pe valuri cuiele de lemn... Cu ochii minții L-am zărit, atunci, Pe mal, pe Dumnezeu, făcându-mi semn. M-a luminat semnul făcut de El Și m-am învrednicit în consecință: I-am dat de veste printr-un
POTOPUL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380144_a_381473]
-
Autorului Zori de mai Vreau s-alerg printre jocuri de umbre și lumini, s-ating nemărginitul razelor de soare în zori de mai, când cerul deasupră-mi se deschide într-un tremur dulce de nori. Clipa fericită o încrustez pe-o stâncă și valurile o dezmiardă într-un leagăn al amintirilor din noi, când totul e poveste - de scris în stele - și mireasma vecilor cutremură ființa, în magica-i tăcere din lumea de apoi... Viv Referință Bibliografică: Zori de mai / Viviana Milivoievici
ZORI DE MAI de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380171_a_381500]
-
străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul Boboiești, trecând prin Popeni, Pîțîligeni, Stânca, Leghin și apoi prin comuna Vânători - Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul Moldova. Ozana era nepăsătoare la tot ce se întâmpla în acea zi dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
presărate sub măști grotești sunt chipuri fără viață ridică între noi uriași de gheață. Perdele de nori în valuri se revarsă, umbra durerii de lacrimi este ștearsă, să înălțăm un pod peste prăpastia adâncă să-ți mângâi chipul sculptat în stâncă. Ecoul vibrează, un țipăt înalță, îngerii stau pe lespezi de piatră dimineața îmbracă strai argintiu cu trenă, în valuri de furtună cade biata sirenă. Valuri roșii se varsă peste-ntinsele amurguri, însetate dorințe îmbobocesc din muguri privirea ta mă-nvlăuie în
CÂMPUL DE ALBĂSTRELE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380245_a_381574]
-
lui vânat. In plus, culegerea unor fructe sau plante trebuia selecționată, deoarece unele erau otrăvitoare. In acest fel, procurarea unor alimente, a mâncării era riscantă, dificilă... prilej de a chema un ajutor divin. Mărturie sunt desenele rupestre din peșteri și stânci, cât și multe legende de pretutindeni prin care zeitățile imaginate hrăneau pe cei credincioși și îi fereau de pericole. Desigur această asociere Religie - Mâncare este reversibilă, căci și zeitățile se hrăneau sau erau îmbunate, implorate prin ...sacrificii, care la început
MÂNCAREA ȘI RELIGIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380250_a_381579]
-
zbor și nu să latru ca un câine. Nu-mi pasă că-n neant alunec cu cei care roiesc în jur. Mă simt lumină și azur așa că n-am cum să mă-ntunec. Nu-mi pasă că-mi cioplește-n stâncă statuia, crudul meu destin. Cât timp acum mă simt deplin de ce să jinduiesc la încă ? Nu-mi pasă că e iarnă și că înnămețit în dânsa sunt, căci orice viscol îl înfrunt, de-o vreme,fără nicio frică. Numai tristețea
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNȚELEPTUL Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNȚELEPTUL Prin glezne-obosite curg ore spre-amiază, Mai am de-nfruntat un perete de stâncă Și-o mare-albăstrie de liniște-adâncă Ce-n ochi și-n străfunduri de cer priveghează. Potecile parcă-s mai lungi și răbdarea Mă pune-ndelung și cu sârg la-ncercare, Căci vreau să n-ajung prea târziu la ponoare, Pe crestele-albite
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
A fost rece. Tăioasă. Pusă pe harță. Cu mine? Cu lumea din jur? Cu șuvoaiele de ploaie din el? Avea grindină în el și a uitat să-și deschidă umbrela. Și eu, deasupra mea, auzeam țipătul pescărușului zdrobindu-se de stânci. Mă ascund în spatele unui zâmbet și plec. Zâmbet reflex. Aș vrea să plâng (...) Mi-e frig...”; ,, Tu,Dorul meu, să nu fugi în povestea altcuiva!” Doctor (nu numai în științe - chimie analitică, dar și în alchimia sufletelor cititoarelor și cititorilor
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
bărbat în sensul moral al cuvântului. [...] Taximetria a fost cea mai importantă Academie a Vieții, [...] unde, din mers, printre lacrimi cu sânge și atâtea dureri fizice, am citit biblioteci întregi, [...] o sfântă nebunie, o alchimie care a transformat umbra în stâncă, fără ea aș fi fost probabil mort, sigur infinit mai sărac, așa sunt, sufletește, peste toți miliardarii lumii!” ZENO FODOR membru UZPR *Mircea M. Ionescu, TAXIMETRIST DE NOAPTE LA NEW YORK, Teatru, Editura pentru Sport, Giurgiu, 2015
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
Autonome Maghiare, pentru ruperea României, stat național unitar? Sau asta nu contează? Asta pe el nu-l privește?! Din nou mă întreb, împreună cu românii: oare în ce țară trăim? Într-o Românie a vânduților cai troieni, împingând țara - corabie spre stânci, prin ura unor inși care nu au nimic comun cu acest popor, cu această Românie! Că așa vor niște neromâni? Niște alogeni? Păcat! Mare păcat! LAZĂR LĂDARIU P.S. Autorul acestui editorial mulțumește preacucernicului părinte protopop onorific, Ilie Bucur Sărmășanul, și
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
și nevinovată, Cobori înspre lume să mângâi tăceri Cu blânda-ți dojană din ochii de mamă Ce-adulmecă rana-necată-n dureri Și-n suflet, tăcerea, ușor, se destramă. Cu tălpile goale, prin spini alergând Cu brațele-ntinse spre dulcea povară Tu, stânca o-nvii și-ntre ceruri plângând Din iarnă ne faci, când ne-atingi, primăvară. E-atâta lumină și-n mine pătrunzi Cu ruga pictată-n icoane de sare; Așteaptă-n genunchi, în altar, muribunzi Cu-n ort să îi treci peste
MARIE CU MAREA DURERE-N VEŞMÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378237_a_379566]