1,465 matches
-
în jos pe pantele dealului, s-a uitat către vest după Meșikov. În loc de comandantul său, pe dealul alăturat a zărit caschetele în trei colțuri cu pene albe ale ofițerilor britanici de stat major, care urmăreau imperturbabili bătălia de pe un pinten stâncos. Lord Raglan dorise să afle o mai bună poziție din care să urmărească luptele și, însoțit de ofițerii de stat major, trecuse călare prin flancul stâng al rândurile rare ale francezilor și rușilor care erau în fața lor. După ce s-a
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
în întregime de culoare albă, dar ochii sunt negri și nu roșiatici ca la albinoși. Aceasta specie este răspândită în pădurile tropicale, liziere și pășunile adiacente, în mlaștini de apă dulce sau în apropierea lor, râuri, lacuri, peșteri sau zone stâncoase. Este găsită adesea în apropierea apei, fiind un excelent înotător. Acesta a fost, de asemenea observat în mare departe de mal, fiind capabil să colonizeze o serie de insule mici. Până la sfârșitul secolului al XIX pitonul reticulat era considerat comun
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
a acestei păsări. Pinguinul mare își petrecea o mare parte a anului în larg, în special în nordul Oceanului Atlantic. Populații numeroase trăiau și în apele puțin adânci din Grand Bank aflat lângă coastele South Newfoundland, precum și pe insulele si pe stâncoase din jurul Islandei, unde erau efective mari de pești. Deși nu putea să zboare, nu era o pasăre statornică veritabilă. Fosile ale speciei au fost găsite și mult mai departe de aria de răspândire: Florida, Gibraltar și Italia. Deoarece își petrecea
Marele pinguin nordic () [Corola-website/Science/328945_a_330274]
-
la două mile de casă, se află celebra cădere de apă, o cascadă ale cărei ape cad necontenit într-o groapă săpată în piatră, iar groapa este înconjurată de capetele ieșite din apă ale trunchiurilor de copaci căzuți de pe povârnișul stâncos al cascadei”. Cascada a devenit mai cunoscută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu mișcarea romantică, ai cărei simpatizanți și promotori erau în căutarea unor locuri sublime. Călătoriile în regiune ale aristocrației din Marea Britanie și din Irlanda
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]
-
Ninsutu, Ninkasi, Nanshe, Azimua, Ninti, Enshag și Martu, iar lui Enlil i-a născut pe Nanna, Ninurta și Nergal. În religia mesopotamiană, Ninhursag este zeița orașelor Adab și Kiș. Venerată în special de către păstorii din nordul Mesopotamiei, era zeița ținuturilor stâncoase și avea puterea de a crea viață pe colinele de la poalele munților și în deșert. Imagine maternă, era considerată zeița nașterii. Deoarece a creat oamenii alături de Enki, era considerată și zeița fertilității. Sumerienii îi atribuiau multe nume, printre care Ninmah
Ninhursag () [Corola-website/Science/336109_a_337438]
-
sau midia comună, este specia de midie întâlnită în special în regiunile de nord din Europa dar și la Marea Mediterană. Specia "" face parte din încrengătura "Mollusca", clasa "Bivalvia" ("Lamellibranchia"), subclasa "Eulamellibranchiata". Specia trăiește în zonele stâncoase de coastă. Deoarece în aceste zone forța valurilor care lovesc stâncile este deosebit de mare, scoica prezintă o adaptare interesantă care îi permite fixarea de stânci. Este vorba de prezența unei glande localizate în masa piciorului. Această glandă secretă o substanță
Mytilus edulis () [Corola-website/Science/322135_a_323464]
-
lățime, liniile fiind realizate pe 450 km. Condițiile au fost prielnice pentru conservarea lor în timp datorită climei (este una dintre cele mai aride ținuturi de pe Pământ, aversele durând doar 20 de minute pe an) și a geomorfologiei (teren drept, stâncos ce minimalizează erodarea sa de către vânt). Acești factori combinați cu existența unui sol de culoare deschisă au făcut posibilă păstrarea geoglifelor pe parcursul anilor. Silexul ce se află la suprafața liniilor conține oxid de fier, motiv pentru care au o nuanță
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
Motto-ul statului este Esto Perpetua, ceea ce semnifică în limba latină "Să fie perpetuu". Zona de sud a statului Idaho (Southern Idaho), incluzând Zona metropolitană Boise, Idaho Falls, Pocatello și Twin Falls se găsesc în zona fusului orar al munților Stâncoși (Mountain Time Zone). Zonele la nord de Râul Salmon, incluzând Coeur d'Alene și Lewiston, se găsesc în zona fusului orar al Pacificului (Pacific Time Zone). Idaho are un nume foarte neobișnuit. Este probabil singurul stat al Statelor Unite care a
Idaho () [Corola-website/Science/302806_a_304135]
-
calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)", "Fânețe montane", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița", la baza desemnării acestuia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Peșteri închise accesului public", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase". Parcul natural se suprapune sitului Natură 2000 - "Buila-Vânturarița", la baza desemnării acestuia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești si Țigănești. Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500-900 m) și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600-2400 m și o înclinare de la nord către sud). Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț carpatic
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
propriu-zis se întâlnesc cele mai interesante asociații din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum și cele mai multe endemisme și rarității floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna caprelor, garofița
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
ascuțit, uneori curbat în sus. Culoarea penajului este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul sexual este puțin pregnant, femelele având un colorit mat în comparație cu masculii. Habitatul acestor păsări sunt de obicei pădurile și locurile stâncoase. Ele aleargă pe sol sau se cațără pe trunchiuri arbori în căutarea de insecte care sunt hrana lor principală. Sunt păsări periclitate de dispariție, deoarece rozătoarele aduse de corăbieri în Noua Zeelandă, consuma aceeași hrană , ocupând aceași nișă ecologică. Păsările sunt
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
dându-i o culoare închisă caracteristică, ducând însă și la formarea a numeroase polinii. Datorită ghețurilor, adâncimii reduse și diferențelor mari între maree, zona bazinului Foxe este în general evitată de navele în drum spre zona arctică. . Coastele sudice sunt stâncoase și mai înalte, în timp ce zonele nordice sunt mai joase. Pe malul vestic al bazinului Foxe există două așezări umane: Igloolik (cu 1538 locuitori în 2006) pe o insulă din apropierea peninsulei Melville și Hall Beach (numită în inuktitut "Sanirajak", cu 654
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
predat. Japonia formează Statele Pacifice ale Americii, o marionetă care cuprinde Alaska, California, Hawaii, Oregon, părți din Nevada și Washington, ca parte a Alianței Co-Prosperității Pacifice. Restul munților, marilor câmpii și a statelor din sud-vest devin parte a Statelor Munților Stâncoși, o zonă tampon între SPA și restul SUA, care acum este o marionetă în mâinile naziștilor. După înfrângerea Aliaților în Al Doilea Război Mondial și cucerirea lumea, Al treilea Reich și Japonia Imperială, actualele superputeri, poartă un continuu Război Rece
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
În vestul țării se află o parte din sudul deșertului Namib. După el se întinde de-a lungul coastei (60 km) o câmpie litorală. Malurile - de la granița cu Mozambic din est, până la fluviul Orange din vest - sunt în majoritate înalte, stâncoase și abrupte, presărate din când în când cu golfuri (Sf. Elena) și cu peninsule (Capul Bunei Speranțe, Capul Acelor). Clima în interior este caldă și umedă vara, dar secetoasă și blândă iarna. Precipitațiile scad spre vest, iar podișul este semiarid
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
până în etajele montan și alpin, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
drumul spre Voroneț, mai întâi pe acesta și apoi după traversarea râului Moldova spre stânga pe un drum parțial asfaltat care urmărește îndeaproape albia râului. La câteva sute de metri în amonte de Piatră Pinului este situată o altă formațiune stâncoasa spectaculoasă, Piatra Șoimului. Rezervatia forestiera “Pădurea de smarald”, face parte din Parcul Natural Vânători Neamț și este așezată între valea pârâului Ozana și cea a pârâului Nemțișor. Arboretul este interesant prin dimensiunile și aspectul exemplarelor de stejar, prin particularitățile subarboretului
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 3.864,80 ha. Aceasta este inclusă în Parcul National Domogled - Valea Cernei, parc suprapus sitului de importanță comunitară omonim. Aria protejată reprezintă un relief diversificat (peșteri, abrupturi stâncoase, avene, pereți calcaroși, lapiezuri, cascade, zone de chei), pajiști și păduri; cu o deosebită importantă floristica, faunistica și geologică (cu roci constituite din calcare, gresii și granițe). Rezervatia naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
de Fier II se afla Barajul Porțile de Fier II care a fost dat în folosință în 1984 fiind de tip „Baraj de greutate și de pământ” , tip „etanșare nucleu intern de argilă”, fiind construit pe un teren de roci stâncoase și nestâncoase, având o înălțime de 34 m, iar lungimea coronamentului fiind de 512 m, volumul lacului fiind de 600 mil. m, având o suprafață de 5200 ha, debit deversor 11700 m/s, suprafață bazin 579.200 km, tip deversor
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
generale alterate, iar iritația apare simultan cu defervescența. Diagnosticul diferențial al sindromului rujeolei atipice este similar cu cel al rujeolei tipice; cu toate acestea pleiomorfismul iritației și semnele generale severe care se constată uneori pot sugera febra pătată a Munților Stîncoși, leptospiroza, varicela hemoragică sau infecție meningococică; alte diagnostice diferențiale includ anumite pneumonii bacteriene sau virale, colagenoze, cum ar fi AR juvenilă, și sindromul Kawasaki (sindrom ganglionar cutaneomucos). Antecedentele de expunere la rujeolă și administrarea anterioară a vaccinului cu virus inactivat
Rujeolă () [Corola-website/Science/304543_a_305872]
-
și Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Mediolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele mediolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixează prin firele cu bissus). Aici intră unele specii de alge și scoici. Li se
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Mediolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele mediolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixează prin firele cu bissus). Aici intră unele specii de alge și scoici. Li se adaugă viețuitoare care vin
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
fermă cu cai de rasă. Zamfir Arbore, renumit istoric și geograf, caracterizează acestă așezare într-o formă telegrafică: "Lalova, sat în județul Orhei, volostea Izvoara, așezat pe malul Nistrului, ceva mai sus de satul Stodolna, pe un mal abrupt și stâncos. Are 155 de case, cu o populație de 1210 suflete, țărani români". "Stodolna, sat din județul Orhei, volostea Izvoara, așezat pe malul Nistrului. Trecătoare peste râu cu ajutorul plutei. Are 96 de case cu o poplație de 876 de suflete, țărani
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]