985 matches
-
de sentimentalism aici). Tot filmul, Spunk a avut o privire tăcută de uimire mută și rezervă, comică, dar demnă, formidabilă. A fost extrem de bun la sfârșit, când extratereștrii (care au monitorizat toată gluma, ajutându-l pe Spunk în momentele de stângăcie) îl aduc înapoi, î.Hr. El știe, mai mult sau mai puțin, ce se va întâmpla, și încearcă să-i explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dobândește acum urâtul, care este infernul frumosului, deoarece el este opusul acestuia, sau este o eroare pe care frumosul o conține. Urâtul natural, urâtul spiritual și urâtul artistic se caracterizează prin lipsa formei, dizarmonie, sluțenie, diformitate, și se traduc în stângăcie, moarte, groaznic, demonic sau satanic. Multe din imaginile urâtului la Rosenkranz se regăsesc în concepția despre nebunie a lui Michel Foucault. În ultimă instanță, formele pe care le îmbracă nebunia nu sunt altele decât forme ale urâtului. În gândirea filosofului
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a le deschide când a sosit liftul, nefiind obișnuită, și l-am simțit lângă cotul meu, încercând să mă ajute. Multe dintre doamnele noastre se plâng în legătură cu liftul, a menționat. Este puțin greoi. Am scos un râset înalt, sperând ca stângăcia mea să nu-l facă să creadă că aceasta era pentru prima dată când mergeam cu liftul ăsta prăpădit. —Charles îmi deschidea ușile mereu, am zis, sperând că nu-și va aminti că am spus că îl vizitam la ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mîna ca să ia notițe sau Își Înălța privirea spre infinit, ca și cînd ar fi cîntărit implicațiile a ceea ce Îi povesteam. De cele mai multe ori, se complăcea Într-un zîmbet sardonic pe care nu puteam evita să-l atribui naivității sau stîngăciei conjecturilor mele. — Auziți, dacă vi se pare o prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește cu atâta zel arată că personajul acceptă fără rezerve concluzia chiar în situații în care nici nu știe despre ce e vorba („curat plastograf”) sau, ignorant, recunoscând în acest
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite cu Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o arestare? - Întrebă el din nou. — Aș zice că mai Întâi o delațiune - zise Zare și răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unui om la fel de terestru ca ea? Poate că se hotărâse mai de demult să-și trăiască În acest fel mica ei dramă, Își zisese Gelu, dar, când descoperise că... de fapt amândoi erau la Început, că totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trecut de șapte. El fusese deja la yoga și Înapoi și era imposibil să fi ajuns la el Înainte de trei dimineața. Am avut o amintire scurtă, dar intensă, cu prima și singura dată când fusesem la yoga. Mă mișcam cu stângăcie de treizeci de minute la primul meu curs când profesoara ne-a explicat că treizeci de secunde În poziția actuală - poziția semilunii, mai exact - erau echivalentul unei nopți de somn de opt ore. Am pufnit fără să vreau și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe care jur că nu-l auzi decât În filme. Îmi ținu galant ușa deschisă și-mi făcu semn să mă așez iar. Bucuroasă că nu mai trebuia să mă bazez pe picioare ca să mă susțină, m-am prăbușit cu stângăcie pe scaun și am rânjit, În timp ce el Închise ușa și se Îndreptă spre casă. 20 Tocmai terminasem de fixat cu sfoară ultimul felinar de hârtie care semăna cu un fel de tocană când mama nu se mai putu abține și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de la o casă bună, azi sufrageria familiei Hallipa ar fi fost de mare preț, dar fusese probabil comandat la cel mai bun timp]ar din Mizil. . . poate cel mult la Ploiești și proporțiile lui uriașe, sculptura complicată, dar proastă, arătau stângăcia meșterului cât și dorința de lux a comenzei. Bufetul Hallipa era un parvenit. Așa fel reflectase Mini. Apoi oftase: De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încît părea una și aceeași rochie și una și aceeași cu ea. Iar "mantourile" de mătase, lux personal rămas din cine știe ce aspirație de fată săracă, pierdeau de la început orice lustru și ostentație și se mototoleau în jurul stăpânei cu modestie și stângăcie. Pentru a-și ilustra opiniile asupra Lenorei, doctorul Rim avu buna idee să-i arate o fotografie. Mini o cercetă cu atenție. Nu-și putea deloc închipui pe Leonora la oraș și în ținută de stradă, departe de un pat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rezultate pe măsura posibilităților ei intelectuale, dezvoltarea voinței și a unui nivel superior de aspirații școlare. În primele luni de școală i-am fost mereu aproape ajutând-o să depășească micile dificultăți create de rigorile scrierii frumoase, când trebuiau învinse stângăciile și nesiguranțele generate de insuficienta dezvoltare a mușchilor mâinii solicitați în această activitate. Însușirea cititului a decurs mai ușor pentru că unele componente ale acestei complicate deprinderi au fost dobândite, din proprie inițiativă, în perioada preșcolară. Desenul și lucrările manuale îi
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din ea rămăsese trează, răsuflând ușurată în secret că nu trebuia să i se mai ofere acum, când încrederea în soțul ei era în declin. Uneori, nu mai putea suporta și-l chema ea, dar întotdeauna se sfârșea rău, cu stângăcii, încordare, scuze. Când erau împreună, era mai rău decât atunci când erau singuri. Câțiva ani, toate acestea au fost îngropate în viața trepidantă a misiunii. Întotdeauna venea lume multă, oamenii așteptau îngrijirile cam stângace, dure, ale lui Andrew, orientate mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu izbuteau să-i vadă. Piața cea mare era plină de civili care alergau de colo-colo haotic, ca niște furnici dintr-un mușuroi distrus, În Încercarea de a se feri de focurile pe care le trăgeau În neștire și cu stângăcie Înfricoșații militari În termen. Stăteau culcați la adăpostul mașinilor de luptă, printre roți și șenile, și trăgeau la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată de vreme, n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea voi să bateți din palme ritmul și să cântați din gură? Muneharu se ridică în bărcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rostit numele. Și am decis să-mi mai amân rondul. M-am mutat discret, poziționându-mă într-un colț, astfel încât Luke stătea cu fața la mine și nici unul dintre cei care contau nu mă putea vedea. —Ce crezi? l-am întrebat cu stângăcie. De ce ne doream niște lucruri așa de ciudate? Să fi fost vorba de o primă explozie a pubertății? Ne-o luaseră razna hormonii? — Se prea poate, a aprobat Luke în timp ce eu îi cercetam chipul în căutarea unui răspuns. Deși poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eram de acord. Pe tot parcursul convorbirii, Brigit stătuse la un metru de mine și cântase frenetic la o chitară imaginară. își rășchirase picioarele și își scuturase sălbatic pletele, dând din cap în sus și-n jos. Pe când refuzam cu stângăcie invitația lui Luke, Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și limba. I-am întors spatele, dar Brigit și-a schimbat și ea poziția, proțăpindu-se din nou în fața mea. Ăăă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke. îBunăăăă! Grozav! Ce mai faaaaci?) L-am văzut pe Chris stând alături de doi oameni care păreau să fie părinții lui. Aveau cam aceeași vârstă ca ai mei și văzându-i pe toți trei strânși la un loc, încercând cu stângăcie să discute, m-am simțit copleșită de o durere stranie. Mi-a fost imposibil să nu observ absența vreunei tipe care să ocupe postul de prietenă. Ceea ce era bine. Stalin m-a târât să fac cunoștință cu Rita lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și amândoi au plecat privirile. îi priveam de la fereastră, incapabilă să mă mișc din cauza durerii care mă cuprinsese. îmi venea s-o omor pe Helen. îmi venea să-mi omor părinții. îmi venea să mă sinucid. Ne-am îmbrățișat cu stângăcie. Era singurul fel în care știam să ne îmbrățișăm. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Helen m-a întâmpinat spunându-mi: —Vai, Doamne, am înghețat. Mama m-a salutat împingând-o pe Helen și zicând: — Nu lua numele Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
problema. O să fie încântat! —De ce ușa de la frigider? Pentru că, în locul unde stau asistenții de zbor atunci când oamenii se dau jos din avion, e întotdeauna frig. înțelegi? — Păi, ăăă, da, a fost o idee excelentă să exersezi, am zis eu cu stângăcie. —Să exerseze! a zis mama care apăruse lângă noi. îi dau eu exerciții! Mi-a dezghețat un frigider întreg de Magnumuri și de clătite crocante tot repetând „Mulțumesclarevederemulțumesc“. Ce mai exercițiu! —Erau Magnumuri cu mentă, s-a apărat Helen. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci l-au adus pe nenorocitul ăla cu care sunt măritată și coșul cu rufe murdare a fost răsturnat în public. M-au amenințat cu o dispoziție judecătorească, iar acum trebuie să stau până la sfârșit. —Ei..., am zis eu cu stângăcie. O să-mi fie dor de tine, am adăugat, dându-mi seama că aia era realitatea. —Și mie o să-mi fie dor de tine, a urlat Chaquie. 52tc "52" în dimineața următoare, am avut parte de obișnuita fugăreală de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de vreo cinci centimetri. între dinții din față avea o gaură prin care puteai să treci cu camionul. Pe față era dată cu un fond de ten ieftin, cu vreo câteva nuanțe prea închis pe care și-l întinsese cu stângăcie. Era mult prea grasă. Tivul fustei roșii și mult prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]