1,757 matches
-
cufundat În divanele de piele, nimeni n-ar mai fi bănuit unde mă aflam. Dar greu să te urci În el, unul dintre paznici stătea drept În față, pe o bancă, cu spatele la bicicluri. Să pun piciorul pe scara mașinii, ușor stânjenit de paltonul cu guler de blană, În timp ce el, cu jambierele strânse pe picior, cu șapca cu vizieră În mână, Îmi deschide respectuos portiera... M-am concentrat o clipă asupra unei Obéissante, 1873, primul vehicul franțuzesc cu tracțiune mecanică, pentru doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câte ceva. În primul moment a chemat pe Ichim, să puie caii și să plece la fața locului. S-a răzgândit. Dacă s-a dus logofătul, se va fi făcut acolo ce se putea. Prezența lui cel mult i-ar fi stânjenit și poate ar fi precipitat alte urmări... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla ceva ce nu se mai poate împiedica. Intervenția prefectului a fost picătura de vitriol într-un pahar plin ochi. O atitudine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și patrafirul, după ce s-a uitat o clipă la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt cărările tale, Doamne, blagoslovit fie numele tău în vecii vecilor, amin! Sosirea preotului nu stânjeni deloc fierberea țăranilor. Câțiva se uitară după el până intră în casă, apoi își continuară sfătuirile. În timp ce unii mai urlau în neștire sau umblau să mai găsească ceva de luat, cei mai mulți, grupuri răzlețe, vorbeau numai despre împărțirea pământurilor, sperând fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bleu, roz, verde etc. Pentru călătorie și concediu, mi-am confecționat pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată. Pantalonii sunt potriviți: nici pre largi nici prea strâmți. O îmbrăcăminte este bine aleasă, atunci când nu o simți că o ai. Nu stânjenește pe nicăieri, nu pare prea ușoară sau prea grea. Totdeauna îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră. În corelație cu îmbrăcămintea trebuie să fie aranjată și coafura. Prima cerință este curățenia, părul să fie proaspăt spălat, ca și întregul corp. Mirosul de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să se bazeze pe respectul partenerului și pe întrajutorare reciprocă. Se impune o cunoaștere cât mai completă, a partenerului, în vederea căsătoriei, pentru a ști dacă poți sau nu, să-i suporți eventualele defecte. Să vezi dacă defectele lui nu te stânjenesc insuportabil. Și arborele genealogic și familia partenerului trebuie cunoscute, pentru a analiza influența viitoare, asupra familiei, pe care dorești să o înființezi, prin căsătorie. Prin căsătorie, cei doi parteneri își unesc corpurile și personalitățile. Trăiesc în comun o parte din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și o evitam cât era posibil. Dar îi vedeam chipul, reflectat uneori în ferestre sau în vitrinele laboratorului de fizică sau chimie. Lili răspândea în jurul ei ceva tulbure. Uneori le povestea fetelor cu care era bună prietenă lucruri care le stânjeneau. Tot ea adusese în clasă diverse cărți, în care, căutând mult, puteai găsi vagi pasaje erotice, și atunci fetele mai îndrăznețe se strângeau și citeau împreună, roșii la față, zâmbind ciudat, reținut, în orice caz fără chicotelile cu care ar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Consiliul te-a acceptat, pe răspunderea noastră. Ai trei zile ca să-ți aranjezi afacerile și să predai Tamlukul... Mă privea cu o imensă bunăvoință, și fața lui urâtă se iluminase de o căldură și o dragoste care aproape mă stânjeneau. Am aflat mai târziu că avusese mult de luptat cu Consiliul, susținîndu-mă pe mine, un alb, căci Societatea era svarajistă și încerca să elimine pe ultimii funcționari străini, înlocuindu-i cu indieni. Postul era și mai important, și mai bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
I-l prezentai pe Harold, care-i spuse obraznic: ― Încântat să vă cunosc, mr. Sen. ― Alln, ai întrecut măsura lucrind. de aceea si căzut bolnav, mă consolă inginerul. Să n-ai nici o grijă, am aranjat eu totul Vedeam că e stânjenit de Harold și că mi-ar fi spus mai multe, dacă am fi rămas singuri. A făgăduit să revină a doua zi, pe seară, după ce va termina lucrul. ― Tipul ăsta e groaznic, reflectă Harold. Mă mir de ce-ți poartă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiu bătrână ca el. Când ești bă-trîn, iubești mai mult și suferi mai puțin. Apoi se rușină de cele spuse și făcu un gest de fugă. Se opri și se controlă, căci mă privise și înțelese probabil cât eram de stânjenit, acolo, rezemat de scară și neștiind cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Europa se servește supă în fiecare seară. La noi n-ați avut niciodată supă, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și vast către orașul nostru. Stau pe o piatră, înconjurat de câțiva copii, care la început îmi strigă într-o engleză stropșită: "Maimuță albă!", apoi, văzând că nu mă supăr, ci îi privesc îngîndurat, cu lacrimi, se apropie de mine, stânjeniți, până încep să vorbesc cu ei în bengali și le împart gologani. Mă conduc cu alai, până la capătul satului. O seară puțin răcorită de ploaie, dar senină și îmbietoare la drum. Curând rămân singur pe șosea. Trec câteodată mașinile spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trecu mâna prin păr și începu să-și șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară. - Nu știai că a rămas în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o lăsă stânjenit pe genunchi. - Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină. Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă. - Mulțumesc, spuse așezând paharul în colțul biroului. - Dar știi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pantazi. Ce mi se pare senzațional este că ai reușit să dezlegi codul datorită pelerinei lui Zevedei! Pentru că, nu e așa? ai mărturisit chiar de la primul interogatoriu că te-au impresionat peticele cusute în dreptul epoleților. Pantelimon începu să se miște stânjenit pe bancă. - Dacă n-ar fi fost peticele, Zevedei nu te-ar fi oprit în fața alimentarei Mătăsari, ca să te întrebe în ce an suntem, și, astăzi, d-ta ți-ai fi văzut liniștit de treabă, în laboratorul d-tale. N-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele, două picioruțe strîmbe și nesigure
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el să se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc, dar nu mai știe cu ce picior trebuie să pornească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă și bată la cap? Dacă nu m-a omorît camionul, o face ea acum. Ce vrei să-ți mai spun? Nu mai e nimic de spus... Se vede bine... Stă pe marginea patului cu un soi de zîmbet stînjenit pe figură, se uită prin salon căutînd un pic de sprijin, se fîțÎie, caută ceva În geantă, apoi se oprește brusc și oftează dramatic. Se preface foarte bine, știu ce vrea... cum aș putea să nu știu? E maică-mea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a dat să-mi trîntească un sărut pe obraz, dar nu știu cum naiba a ieșit că l-a nimerit mai mult pe colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se uita fluierînd, În timp ce eu am intrat În salon stînjenit de povestea asta neașteptată și așa cam ca Într-un film siropos, și chiar a doua zi de Crăciun a aterizat de nicăieri maică-mea care mi-a adus o cutie de plastic plină cu friptură și alta plină cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unui pătrat; cea de-a patra latură era ocupată de o masă lungă, din lemn de stejar. Acea fracțiune a membrilor care cerea să se pună flori pe masă era mereu înfrântă de fracțiunea care simțea că spiritul divin e stânjenit de farmecele materiale. Erau de față Brian, Gabriel și Adam, William Eastcote și Anthea, domnul și doamna Robin Osmore, doamna Percy Bowcock, Nesta Wiggins, Peter Blackett, doamna Roach, soția doctorului, Nicky Roach, fiul lui, actualmente student la spitalul Guy, Rita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau și ele stingherite. Pearl și Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare, probabil că de el. Regreta că acceptase să vină. Nu era adevărat că priveliștea îi amintea de Donegal, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intre, îi trimitea vorbă lui Dragoș că ar vrea să schimbe cu el câteva cuvinte. Dragoș își învingea reținerea și ieșea pe coridor, fără să cunoască numele tinerei colege, și brusc se pomenea invitat la o aniversare la ea acasă. Stânjenit peste măsură, își aprindea o țigară și sufla nervos fumul: Probabil că ți s-a povestit câte ceva despre mine, dar cu siguranță că ți s-a ascuns ce era mai important. Am destule defecte, dragă domnișoară. Primul este că sunt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă cotorosese de ea cât mai repede. Adică, nu, de ce mă mint? Hotărâsem mintal să plecăm altundeva, în altă parte. Aici, in vecinătatea Mihaelei, n-o puteam accepta. Faptul că Mihaela se afla dincolo, la câțiva pași de noi, mă stânjenea, îmi tăia orice avânt, constituia pentru mine ceva inhibitoriu. Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru că, în închipuire, gândeam că voi putea duce până la sfârșit fapta. Dar nu prevăzusem opoziția neașteptată a conștiinței. De aceea, când ceru să-i aduc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar toate acestea dispăruseră brusc, când mi se pusese în vedere că aveam de îndeplinit o datorie de onoare. Desigur, un compromis. Dacă nu mi-ar fi plăcut s-o iau pe Mihaela, chestiunea datoriei de onoare nu rn-ar fi stânjenit nici cât negru sub unghie. De la un timp am început să văd cu alți ochi situația în care fusesem pus prin refuzul atât de categoric al Mihaelei. N-o mai consideram atât de gravă, ba, din contră, privind dintr-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a văzut, a podidit-o plînsul: ― De ce mi-a făcut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. ― Curaj, Alexa! Nu trebuie să ne pierdem cumpătul. Nu rezolvăm nimic, absolut nimic... Mi-am mușcat într-ascuns buzele, stânjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem. Abia aici, la fața locului mi s-a confirmat revelația pe care am avut-o în urma apelului telefonic și m-am îngrozit de nebunia ce făcusem dând Ceciliei o veste când nu știam încă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce rău facem, noi, ăștia câțiva, cei neangajați în furtunoasele echipe de zgomote ale apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
întrebare, care m-a umilit la începutul anilor ’90, mă va tulbura în așa măsură la două decenii după. Firește că voi reveni. 3 noiembrie 2011 Am fost educați să ne săpăm singuri groapa Mărturiseam aici joia trecută cât de stânjenit m-am simțit, la o recentă întâlnire cu studenții, de întrebarea pri vind „deresponsabilizarea politică“ a celor de vârsta mea. Mi s-a reactualizat atunci, cu jenantă acuitate și intensă vinovăție, dilema angajare-neutralitate (i.e. senină resemnare) de la începutul anilor ’90
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Pe fondul ăsta, la 20.35 văd fluviul uman că se îndreaptă greoi dinspre poarta principală (pe unde ar fi fost normal să se intre) către ușa din stânga, deschisă numai pe jumătate. Ne aruncăm și noi, timid, în vâltoare, dăm stânjeniți din coate și glezne ca la cozile la bilete din anii studenției, pentru ca, după câteva momente de panică generalizată, un bodyguard îmbrăcat în negru să anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze către intrarea principală, „unde
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]