773 matches
-
alteori, când nu sunt acasă la venirea ta? — Nu știu! Mi-a spus să aștept. Am crezut că vreți să-mi spuneți ceva... „E naivitate sau ce-o fi?“, gândi Augusto și rămase o clipă mirat. A fost un moment stânjenitor, plin de o tăcere neliniștită. — Ce vreau eu, Rosario, e să uiți cele întâmplate data trecută, să nu-ți mai amintești nimic, înțelegi? — Bine, cum vreți... Da, a fost o nebunie... o nebunie... nu știam bine ce-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
auzeau voci, fanatici, asceți, visători. Iar Într-o zi, În viitor, vor trăi aici În locul nostru alți oameni, complet diferiți de noi. Oameni inteligenți și stăpâni pe ei. Toată suferința noastră li se va părea desigur ciudată, de neînțeles, puțin stânjenitoare. Deocamdată, acum, Între aceia și aceștia, ne-au pus pe noi să populăm Ierusalimul. Ne-au Încredințat nouă orașul În păstrare. Iar noi Îl umplem de opresiune, prostie și nedreptate. Ne umilim unii pe alții, ne jignim, ne chinuim, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că tot ce ar fi trebuit să fac e să-nvăț origami și să port haine oribile. Ia spune-mi, cum a fost? Am înghițit în sec încercând să-mi găsesc cuvintele. Păi, știi tu, a fost... bine, dar puțin... stânjenitor. Maria ridică din sprâncene. — Nu crezi că e puțin cam târziu să devii dintr-odată sfioasă? La urma urmelor, ești acum o adulterină în toată regula din moment ce ești încă oficial măritată. —Mai amintește-mi o dată: de ce te consider prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să improvizăm din moment ce Phil nu urma să vină acasă. Am ajuns acasă la Tally și am fost din start copleșită de atmosfera de calm și respectabilitate pe care o inspira. Nu mai fusesem aici niciodată în timpul zilei, iar liniștea era stânjenitoare. Nu erau copii care să se joace afară, nu când aveau camere de joacă și curți ale lor, nu stătea nimeni de vorbă peste gard, nu când socializarea era fixată clar sub forma unor întâlniri marcate în orarul pentru școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să relaționez cu oamenii. Vorbește mult despre tine. Știu totul despre petrecerea origami. Mulțumesc, Maria. Deci asta a fost contribuția mea majoră la prietenia noastră, sunt personajul de care se face mișto, un subiect cu care să umple acele tăceri stânjenitoare care apar des la începutul unei relații. —Și după abordarea mea deloc subtilă din Kittenz, cred că ești convins că sunt nebună de legat. Mă mir că nu-ți e frică să fii singur cu mine. Gary stătea pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca să zici nu. Poate că am vrut să zic da. Ne țineam de mână de când ieșiserăm din cameră. Simțeam că așa trebuie să fie în luna de miere. Deși Ed și cu mine petrecuserăm acea după-amiază minunată, a se citi stânjenitoare, la el acasă, după Chessington, de data asta era diferit, special, real. Când am fost cu Mark în luna noastră de miere, a fost pentru noi doar o vacanță ca toate celelalte. În noaptea nunții nici măcar nu am făcut dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
doamna Turner de la recepție, care își ridicase mâinile într-un gest de neputință. Nu da vina pe Peggy. Am făcut rezervări cu numele de familie al soțului meu, așa că habar n-a avut că sunt eu. Dacă ți se pare stânjenitor, eu și copiii putem merge în altă parte. Dar, mamă, ne-ai promis! Ne-ai spus că putem să ajutăm la curățarea grajdurilor și să mergem să călărim dimineața, înainte de micul dejun. —Te rog, mama. Nu vrem să mergem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care HJ nu va reuși să Îl mulțumească niciodată. Nu avea câtuși de puțin dorința de a stabili o relație intimă cu tânărul leu, iar perspectiva de a-i deveni un fel de pseudosocru putea deveni de-a dreptul stânjenitoare. În ultimul an, Henry petrecuse mai puține duminici cu Du Maurier decât până atunci, În parte pentru că drumul lung pe jos până În Hampstead era mai puțin atrăgător acum, că Jusserand, care fusese avansat și trimis la Copenhaga, nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propriile romane. „Am citit, poate cu mai multă atenție decât ar fi dorit să stârnească Însuși autorul, volumul dedicat de dl Felix Moscheles experienței comune a celor din doi Flandra și Germania - afirma el Într-un pasaj menit să fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Rit Scoțian, ne Îmbrăcăm ca popii și n-avem nimic dă pizmuit la nime. Zboară sângele dân mine când aud spunându-se că neam dă neamu omului nu poa să facă ce-i vine pă chelie. A urmat o tăcere stânjenitoare. Câteva minute mai târziu, palid, Anglada a Îndrăznit, să bâiguie: — Knockout tehnic. Primul front al determiniștilor s-a rupt. Trecem prin breșă; iar ei fug de rup pământul, În totală harababură. Cât vezi cu ochii, câmpul de bătaie geme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de parcă-i venea să moară. Atunci înseamnă că e adevărat, am continuat eu. Cred că da, a zis Judy evident jenată. —Știi cine e femeia asta? am întrebat-o simțindu-mă superpenibil că o puneam într-o poziție atât de stânjenitoare, dar trebuia să știu și fusesem mult prea șocată ca să-l întreb pe James înainte să plece. —Ăăăă, da, a răspuns Judy și mai jenată. E Denise. Mi-a luat cam un minut să-mi dau seama la cine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sau să-mi păcălesc părinții să mă lase. Afumată după ce consumasem mixtura de (să zicem) sherry, vodcă, gin, coniac și vermut (mătușa Kitty ne adusese vermutul din călătoria la Roma). Ce zile grozave! Ce zile glorioase! Ca să evit orice scenă stânjenitoare sau jenantă în confruntarea cu părinții, înlocuiam tot ceea ce luam din fiecare sticlă cu o cantitate egală de apă. Ce poate fi mai mișto? mă gândeam eu. Însă, asemenea plantelor acelora delicate care sunt udate cu prea multă apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar, ăăăă, știți, întrebam și eu așa, în general. De fapt, nu am de gând să am raporturi sexuale cu nimeni. M-am gândit că dacă foloseam noțiunea de „raport sexual“, în loc să spun „sex“, reușeam să neutralizez atmosfera jenantă și stânjenitoare care părea să se fi instalat dintr-odată. —O, a exclamat el scurt. Tăcerea și uimirea doctorului Keating îngreunau aerul din cameră. E timpul s-o șterg, m-am gândit. Haide, Kate! Și-am plecat acasă. — Cum a fost? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind amar. Îi acopeream cu șuba. Ghilimelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plimb și am văzut... m-am gândit să cercetez... Doamne, oare ce-o să crezi despre mine? Era să mor de frică... să mor în fața lui Morty... Glasul i se stinse și tuși; o tuse ascuțită, nervoasă. Pentru a alunga tăcerea stânjenitoare, Mortimer spuse: — E splendidă, nu-i așa? Grădina. Nu știu cum reușesc s-o întrețină atât de bine. Trase aer în piept. Miroase a iasomie. Simți? Tabitha nu-i răspunse. Fratele ei o luă de braț și o conduse înapoi la terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva de ani, poate, și în timp ce încercam să ajung la o concluzie, mi-am dat seama că terminase de vorbit și aștepta să-i răspund și eu nu auzisem o vorbă din ce spusese ea. Se lăsă o lungă tăcere stânjenitoare. M-am ridicat, mi-am băgat mâinile în buzunare și m-am dus la fereastră. N-aveam încotro, a trebuit să mă întorc după câteva secunde și să spun pe un ton cât mai politicos: Ați mai putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape că terminase și atunci mi-am dat seama că habar n-aveam despre ce vorbise. Se lăsă din nou o tăcere și mai lungă, și mai stânjenitoare decât cea dinainte. Mi-am calculat bine următoarea mișcare înainte de a o face: am pășit nonșalant și cufundat în gânduri spre celălalt capăt al camerei, apoi mi-am așezat degajat fesele pe margine mesei, astfel încât să mă las ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o văzusem, că am uitat să fiu atent la ceea ce povestea ea rar, tare și răspicat, și, imediat ce a terminat, mi-am dat seama că va urma altceva, cu totul altceva, mult mai rău decât o altă tăcere lungă și stânjenitoare. — N-ai ascultat nici o vorbă din ce-am spus, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Am impresia, spuse ea ridicându-se repede în picioare, că îmi pierd vremea aici. Mă privi acuzator; și pentru că nu mai aveam nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mama și cu mine avusesem ultima ceartă explozivă, după care încă nu se refăcuse relația dintre noi. Jurasem să nu mai vin niciodată aici, de teamă că vreun membru al personalului m-ar putea recunoaște și ar face vreo aluzie stânjenitoare - pentru că ne dădusem în spectacol atunci - dar acum, descoperind că eram calmat și înveselit de prezența Fionei, această îngrijorare părea absurdă. În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am abătut privirea, prefăcându-mă că admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe spate, smulse un fir lung de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
despre care se crede că e mort se arată și pretinde că e polițist, ca să-i ducă pe o pistă falsă. — Nu știu ce e în mintea celorlalți, dar pe mine mă ia amețeala de atâtea teorii, spuse domnul Sloane, spulberând tăcerea stânjenitoare care urmă acestui schimb de replici. Propun să ne ducem toți în camerele noastre, să încuiem ușile și să rămânem acolo până se domolește furtuna. Explicațiile pot aștepta până dimineața. — Splendidă idee! spuse Tabitha. Eu sunt istovită, drept să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Adică nu e treaba nimănui... Nu-i nimic... Zău că nu-i nimic. Se forță să zâmbească. A murit, nu-i așa? Michael confirmă dând dincap. — Îmi pare tare rău. Își puse mâna pe genunchiul lui preț de câteva clipe stânjenitoare; pe urmă și-o retrase. Vrei să... te-ar ajuta să vorbim despre asta? — Nu, nu cred. Îi strânse mâna, ca să-i arate că gestul ei nu trecuse neobservat. E stupid, de fapt. O cunoșteam doar de câteva luni. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Într-un magazin și am mutat-o În fața raftului. O doamnă a Început s-o răsfoiască după aceea. Helen zîmbi. — Ar trebui să primești un comision. O să-i spun Juliei. — Să nu cumva să faci așa ceva! Ideea i se părea stînjenitoare. Dar ea-i bine, nu-i așa? — Da, spuse Helen. Își trăgea haina. O clipă păru că ezită, apoi continuă. Știi, e o recenzie despre ea În Radio Times săptămîna asta. O să-i prezinte cartea la Detectivul din fotoliu. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și m-am gîndit să arunc o privire. — V-a rugat Duncan să veniți? — Drept să spun, speram că veți fi liberă. A fost pur și simpu... ei bine, un capriciu. RÎse din nou. Apoi urmă un moment de tăcere stînjenitoare. Helen Își aminti de semnul pe care i-l făcuse lui Viv Înainte și se simți ridicolă. Totul se schimbase pe neașteptate. Ca și cum cineva luase o bucată de cretă și repede, dar hotărît, se aplecase și desenase o linie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pipă din lut; și de data asta o aduse la gură. Era rece și foarte netedă. Închise ochii și o mișcă ușor peste buze, Înainte și Înapoi - bucurîndu-se de atingere, dar În același timp simțindu-se nefericit, conștient de fluxul stînjenitor de senzații pe care i-l evoca. Macar de-ar fi venit Fraser! Poate că, la urma urmelor, uitase. Probabil că asta fusese, ceva banal, de fapt. Dacă ai fi alt gen de băiat, Își zise el cu amărăciune, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]