3,144 matches
-
înfricoșați. După un timp, după ce apele s-au mai retras, oamenii au început să se lupte în continuare pentru obiectele care conduceau lumea, pentru bijuterii, moșteniri, tablouri, case, bani, pământ și păduri. Ca și cum n-ar fi văzut că natura e stăpâna tuturor. În America fusese la fel, uraganul Katrina născuse o catastrofă, apele au venit în 29 august și au distrus, într-o tihnă ciudată, orașul New Orleans - orașul ăla în care, la început de an, se făceau petreceri nesfârșite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cele două femei povestesc în continuare, lângă ele, al treilea fotoliu e tot gol, trecuse atâta timp și nu mai venise nimeni în grădina plină de meri, cu pârâul ca sângele. Tara e tot acolo, întinsă la pământ, lângă picioarele stăpânei. Loredana se simte stingheră și singură, onorariul pe care-l plătește pentru pielea în care-a intrat devine tot mai greu de-adunat, ceva nu e bine cu ea, a obosit de când vorbește, se uită din nou la mâinile ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine, aș fi vrut să nu se mai termine poveștile astea!!! Probabil, n-o să mai plec de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pregătit îndelung; există chiar și o mânăstire, care se numește abația Zwettl, dar pe care domnul Witkowski n‑o va vizita fiindcă nu poți impune așa ceva unui mare mutilat de război. Duminica viața de la oraș se liniștește și tihna devine stăpână. Tatăl și fiul mănâncă un șnițel gustos cu salată de castraveți și beau câte o bere. Se află într‑o cârciumă autentică de țară. Tata face deja ochi dulci unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i se strecoară sub fustița de tenis unde încep un fel de muncă de răscolire. Toți ceilalți trebuie să plece, doar Hans să rămână, asta spun gândăceii, iar Sophie spune și ea îndată același lucru. În casa ei ea e stăpână și poate să hotărască cine pleacă și cine rămâne. Spune deschis chestia asta. Reacțiile sunt împărțite, dar nici una nu e bună în afară de cea a lui Hans. Anna simte o durere, dar momentan nu se poate exprima decât în scris, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Adică vreți să spuneți că este cântăreață? — Sunteți cu totul pe dinafară. Nu am spus că ar fi celebră sau că ar deține vreo putere anume. Nu este o femeie adulată de mulțimile de debili duși cu pluta, ci este Stăpâna pe care o respectăm și În fața căreia ne plecăm. — Sado-maso? — Nu v-am spus că nu este vorba doar despre asta? mă corectă Porcușor, ridicând glasul. Își frecă bărbia acoperită de sudoare; părea un pic excitat. — Este o femeie - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ăsta de muzică și mi se Întâmplase să o ascult chiar fără să vreau. Ce s-a Întâmplat? V-ați Întâlnit, v-a servit? Fără Îndoială, după voce părea să aibă În jur de treizeci de ani. Era o voce stăpână pe sine, dar și un pic obosită. Dar oare o femeie la treizeci de ani ascultă muzică de genul noise? — Da, am primit marfa și am și Încercat-o aseară. — N-ați pierdut timpul degeaba! Dar nu aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe formă, probabil că până atunci mă atrăseseră În mod inconștient, dar acum descopeream brusc că erau cu totul lipsite de sens, de consistență. Din acea zi m-am hotărât să-mi reduc numărul clienților și treptat am devenit o stăpână rece și calculată, pentru care conta mai mult calculul matematic decât dorințele personale. Aș putea să spun că mi-am redus aria de activitate, cred. În felul acesta mi-am regăsit liniștea interioară. Din perioada aceea am Început să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era un bărbat dintr-o bucată și prea puțin rafinat, dar avea un dar special de a-i face pe cei din jurul lui să-și dea seama de lucruri nebănuite. După multe eforturi, devenisem un fel de legendă, adică o stăpână absolută, recunoscută de toată lumea. Bărbații nu mai aveau secrete pentru mine, nici pe plan fizic, nici pe plan psihic. Am Învățat multe despre sadism și, oricât de modestă aș fi, totuși pot să spun că eram printre primele cinci stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stăpână absolută, recunoscută de toată lumea. Bărbații nu mai aveau secrete pentru mine, nici pe plan fizic, nici pe plan psihic. Am Învățat multe despre sadism și, oricât de modestă aș fi, totuși pot să spun că eram printre primele cinci stăpâne sadice care Își exercită meseria În această țară. Într-o bună zi, bărbatul acesta mi-a spus: — Ai putea să devii un bun psihiatru! — Cu ce se ocupă un psihiatru? am Întrebat. — Îi face bine pe cei care suferă. — Aa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un scurt articol de ziar. — Ce-nseamnă asta? La New York aveam o prietenă care a avut trei tentative de sinucidere și a fost internată de patru ori Într-un spital de psihiatrie, dar În ziua de azi e o femeie stăpână pe ea, care reușește să se descurce cu două injecții de heroină pe zi, fără să mai punem la socoteală joggingul și ședințele de slăbit zilnice. N-am mai discutat niciodată despre ce anume a făcut-o pe Mie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ea fără tragere de inimă. Poftim în’untru. M-a condus într-un salonaș pe care l-ai fi putut considera elegant de n-ar fi fost pe covor un ditamai osul, numai parțial ros. M-am uitat împrejur după stăpâna casei, dar nici urmă de ea. — Să nu pui mâna pe nimic, zise tuciuria. Îi voi spune că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
împrejur după stăpâna casei, dar nici urmă de ea. — Să nu pui mâna pe nimic, zise tuciuria. Îi voi spune că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oglinda declinului cuiva. A mea, mai ales. Câinele căscă și sări din poala ei de parcă mai auzise asta de nenumărate ori. Ajuns pe podea, se întinse și fugi la ușă, unde se întoarse și se uită înapoi, în așteptare, la stăpâna lui. Deloc perturbată de spectacolul de mândrie canină fără margini, ea se ridică să lase animalul să iasă din cameră. — Și acum ce urmează? întrebă, revenind pe șezlong. — Așteptăm un alt bilețel. Mă voi ocupa eu de realizarea următoarei plăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Peste tot în altă parte se zugrăvește. Bagă de seamă, să nu atingi nimic. Ea tresări când în casă se auzi ecoul unei lovituri foarte puternice, bombăni ceva despre bărbații cu salopete murdare care distrugeau locul și plecă în căutarea stăpânei, lăsându-mă să bat din călcâie pe pardoseala din marmură. Zugrăvitul părea să aibă sens. Probabil că o făceau în fiecare an înainte de curățenia de primăvară. Mi-am trecut mâna peste statueta art-deco din bronz a unui somon în plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de sine urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică presupune o individualitate protejată de ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și scosese gureșeala afară, bâlbâindu-se de la stânga la dreapta. La intrare îmbrăcat la patru ace (deși asta nu-l făcea să arate mai bine) bâlbâindu-se ca de obicei, Gicu se chinuia să încropească un discurs la fel de aprig ca "stăpâna" lui care călca hotărat spre ei. -Nu, nu, nu se poate să intrați! Nu sunteți invitați! - De când ne oprește pe noi o invitație, Gicule? - Nici măcar nu aveți o ținută adecvată! Uitați-vă la voi cum arătați! Ca niște golani... - Ți
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
se vorbește cu "logodnicul" tău? O privea cu un fel de ură amestecată cu dispreț. - Ești nebun! Ieși afară până nu-mi chem părinții! Nicu o prinse de mâna dreaptă care își agita arătătorul în toate direcțiile simțind parcă neliniștea stăpânei care lua locul furiei ce-i făcea părul să lucească ca vinul rubiniu într-un pahar de cristal așezat în raza lunii. - Sunt nebun zici? Atunci "ăsta" ce caută pe mâna ta? Și-și însoți vorbele cu un gest scurt
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
NU-ȘI RETRAGE COARNELE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului Într-o lume a melcului civilizației, ce nu-și retrage coarnele... Pământul e un arhipelag minimal în univers, cu natura stăpâna, precum conștiința pentru om; e trup viu, uriaș, care percepe lumea pe retinele oceanelor, e corabie sferica, telurica, febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prințesă, ce cauți la mine în suflet? Mă răscolești, îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de poale, în mers unduit, Mă roade ca râul, prin mal prunduit. Gura ta, dulce, mai dulce ca mierea, Povară o port, sfântă-i durerea! Și-s mândru că sufăr, în moarte o duc, Prințesă, mi-i vremea, de
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
simt lângă mine. Vântul când o bate-n peri Și or trece primăveri... Să-ți văd copii zburdând Și cu mânzul meu trecând, Cum treceai și tu cu mine - C-am trăit așa de bine... Te-am iubit, te las stăpâne, Acum mă despart de tine. Uite casa, am ajuns - Soarele este-n apus... Grădina cu rozmarin; Picioarele nu mă țin... Abia văd, stăpâne drag,.. Ia-ți mândra, trece-o de prag! Să te văd măcar acum... Că mă duc pe
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]