684 matches
-
am întâlnit pe stradă cu o colegă de-a mea care abandonase școala și care acum era redactor-șef la o revistuță de dame cu nervii deranjați. Dacă ea, pe care n-o dădea talentul jurnalistic afară din casă, ajunsese staroste acolo, vă dați seama că cititorii nu sunt niște oameni excesiv de inteligenți. Stăm de vorbă, ce mai faci, de când nu ne-am văzut, amabilități aiuristice pentru că ființa respectivă mă enerva de nu pot să vă spun și reciproca era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau patricienii pe care, când Îi Înțepai cu furculița, săreai, măi vere, Într-o parte, ca să nu te stropeas că cu zeama lor fierbinte, astfel de mititei și de patricieni gă seai la Ploiești, În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
opt versuri Închinate cardinalului d’Avanson, Joachim du Bellay, gentilom și curtezan, prieten al lui Ronsard, fruntaș al Pleiadei... și tot aici, În marginea Giurgiului, am văzut, la via cu bu tucii de viță groși ca o butie a prietenului staroste de pescari, un ceaun cât o turlă răsturnată de biserică, spân zurat pe furci groase de fier, și În care fierbea o mămăligă s-o mănânce, adu nate la un loc, toate neamurile mele de mămăligari cu cerul gurii plin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rușine, sau mă car nepotrivite unuia ca mine, nu prea lesne dedat cu drăgălășeniile și nici cu toată lumea. Poetul bon enfant Ion Minulescu Îmi spunea, când aveam treizeci de ani, iar el treizeci și cinci, „Tata Beldie“ și la fel Păstorel Teodoreanu, starostele bețivanilor de duh; Mihail Sorbul, dramaturgul Patimii roșii, „Beldișor“ (și asta patruzeci de ani de-a rândul); poetul erou Mihail Săulescu, „Beldică“; iar femeile mele, cam după băiatul meu, „Tătoi“ sau „Tololoi“, afară de una singură, cea mai veche, ofensată de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
id="(322, p. 208)"/>. Tot pe atunci, câțiva evrei din București țineau „poverne, ce le-au avut făcute cu cheltuiala lor pe locul ce li s-a dat de Domni” <endnote id="(416, II, p. 41)"/>. Unul dintre ei, Pilat - „staroste de evrei” -, Își vindea În 1759 povarna din mahalaua Brezoianului <endnote id="(576, p. 185)"/>. Imigrând mai ales din zonele cu populație slavă din nord și est (Polonia, Ucraina, Rusia), evreii au introdus În spațiul românesc fabricarea și consumarea rachiului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a întipărit bine în minte un mic incident petrecut înaintea spectacolului militar: corpul diplomatic aștepta, în modesta stație, pe peronul construit după moda rusească din lemn, sosirea trenului cu care venea țarul. Cînd împăratul și împărăteasa au coborît din vagon starostele (un fel de primar) se îndreaptă spre ei cu pîinea și sarea tradiționale, așezate pe o tavă de argint și începe cu voce tremurată să-și țină discursul de bun venit, în timp ce grasa lui soție îi oferea împărătesei un buchet
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
țină discursul de bun venit, în timp ce grasa lui soție îi oferea împărătesei un buchet de trandafiri. Răspunzînd cu un surîs, împărăteasa ia buchetul cu mîna goală, se-nțeapă într-un spin și scoate un țipăt ușor. Împăratul, cu ochii la staroste, se întoarce iute spre împărăteasă și înțelegînd despre ce este vorba, mătură cu mîna pîinea și sarea de pe tavă, o apucă și o răsucește, fără efort vizibil, în formă de cornet pentru flori, pune buchetul înăuntru și o înapoiază soției
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Sigur, turismul, frumusețea așa-zis sălbatică a acestei regiuni, faima etnologică întreținută încă din timpul lui Ceaușescu, fotografii care s-au perindat pe meleagurile maramureșene, bisericile de lemn, veșmintele locuitorilor, toate astea au contribuit, nu încape nici o îndoială. Jean Cuisenier, starostele etnologilor francezi, a scris o carte, Memoria Carpaților (tradusă de curând și în românește, la Editura Echinox din Cluj), în care Maramureșului i se consacră cel mai mare număr de pagini. Gurile rele (cum sunt și eu considerat de unii
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
preistorie plină de grotesc. Manualele de biologie se înșală. Viața n-a apărut chiar în apă, ci în imediata ei apropiere, pe marginea bazinului. Primele forme vii s-au numit arbitri generali români. martie 2003 Idei contemporane Nicolae Vieru, învechitul staroste al gimnasticii, crede că este educativ ca sportivii să dea o cotă din cîștiguri Federației. Nu trece anul fără ca președintele FRG să nu ne atragă atenția că, în ciuda modificării climei la nivel planetar, el rămîne un saurian care se încăpățînează
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
dar, totodată, a fost (și este) una dintre cele mai propice modalități de materializare a însușirilor artistice. Contrar unor păreri curente, județul Vaslui a cunoscut în trecut o mare răspândire a olăritului. Importanța meșteșugului este subliniată și de existența unui staroste de olari la Bârlad, pe la 1762. Totodată, documentele istorice și alte relatări consemnează existența unor meșteri olari cu domiciliul permanent sau temporar în aproape toate localitățile. O statistică din 1863 situa județul Tutova pe locul 9 pe țară în privința olăritului
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
sa morală și dragostea de muncă au fost abuziv folosite de o pătură de privilegiați din sferele puterii comuniste. În Bufnița albă (1992) un țăran, Iosu Ascar, se opune demolării bisericii și satului ctitorit de străbunii săi și al cărui staroste este considerat încă. Personaj viguros, acesta este primul erou-țăran din romanele lui Ț., care continuă și aprofundează schița caracterologică a bătrânului tată din scrierea autobiografică Jurnal de toamnă (1991). Conectat la spiritul vremurilor, Ț. are acum „o scriitură de excelență
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
om care-ți intră în casă când ți-e lumea mai dragă: pe la opt seara, pe la nouă, pe la cinci, pe la ora cucuvelelor; ai, n-ai chef de el, îți pătrunde în dormitor, te persecută, urlă la tine, joacă geamparalele ca starostii de pușcării, belește ochii ăia mari ai lui și te amenință: Nu scapi de mine! Mă dorești, nu mă dorești, eu tot dau năvală! La Ora Copiilor sau la Să învățăm semnele de circulație, el nu lipsește. Dacă te afli
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
face însăși documentul emis în anul 1404 (Surete și izvoade, Gh. Ghibănescu, vol.II, p.197) de același domnitor: „Iar la aceasta este credința mea mai sus scrisul Ion Alexandru Voievod și credința fratelui meu Bogdan și credința lui Dragoș Staroste și credința lui Mihail Nevolnicul și credința lui Andriaș și credința lui Ionaș și credința lui Rotompan și credința lui Șandru Pârcălab și credința lui Hatco Teatinschi și credința lui Șandru ot Hotin și credința lui Manu Oană stolnic și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cunoscut darul Măriei Sale până la sate. Atunci, pentru domni și boieri, cetățenii țării erau mișeii, adică calicii țării, pentru că starea de sărăcie era considerată urmare a mișeliei omului. Era chiar o breaslă a mișeilor sau calicilor care avea în frunte un staroste. Mai târziu scuteala indivizilor s-a înfăptuit prin lege, cum s-a întâmplat prin 1910, când s-a încercat scutirea de dări a circa un milion de săteni care nu aveau proprietate mai mare de 6 hectare. După 1989 o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
păstrat până în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, când ființa lor - monopolul - dispare. Monopolul fusese instituția de împăciuire socială între consumatorii și producătorii din aceeași localitate, datorită acestei instituții consumatorii erau siliți a târgui numai de la anumiți producători. Starostele breslei avea împuternicirea să aibă în grijă „ ca toți consumatorii să-și poată satisface trebuințele lor în oraș", iar producătorii aveau obligații să „păstreze și să aibă marfă îndestulătoare". Garanția calității mărfurilor era asigurată prin condițiile care se stabileau în ceea ce privește
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o bibliotecă de Constantin A. Rosetti (2.VI.1816 - 8.IV.1885) împrumut, cărora li se adaugă afaceri de comision cu aduceri de vinuri și șampanie din Franța, activitate pentru care, la 14 septembrie 1858, marchitanii (negustorii) l-au ales staroste al corporației lor, cu 21 din 25 voturi exprimate. În aprilie 1859 când Rosetti avea să dimisioneze din această calitate - care ridicase prestigiul comercianților - pentru a se ocupa mai îndeaproape de îndeletnicirile de ziarist și deputat, el a mulțumit marchitanilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
altă... uliță. Cojocarii erau și ei de trei clase: cojocari de rândul întâi, cojocari de rând și cârpaci. Breasla însă le „îndulcea" starea, făcea ca deosebirile dintre ei să nu devină pricină a conflictelor. Exista o industrie a clădirilor, unde starostele stabilea prețul cu cel care vroia să-și clădească o casă, împărțea lucrul între breslași, astfel ca fiecare să aibă de lucru, fără să-l nedreptățească pe altul. Pentru ca unul să nu cumpere mai scump decât altul, era organizată cumpărarea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cel care vroia să-și clădească o casă, împărțea lucrul între breslași, astfel ca fiecare să aibă de lucru, fără să-l nedreptățească pe altul. Pentru ca unul să nu cumpere mai scump decât altul, era organizată cumpărarea în comun. Numai starostele avea dreptul să despacheteze mărfurile importate, să le fixeze prețul, ca „fiecare să poată cumpăra după puterile sale", fără ca unul să „plătească mai puțin decât altul", toți maiștrii aveau obligația „să dea aceleași salarii calfelor". Era interzis să se „smonească
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de Moldova și au pus pârcălabii săi pe Vâlcea și pe Ioan." Însăși Cronica Putneană, scrisă la 1566, notează: „numărul total al districtelor este 24; toți atâția pârcălabi și vatamani, adică niște funcțiuni corespunzătoare ca ceea ce se numește în Polonia staroști și stegari." Fiecare ținut avea câte doi pârcălabi, spune Miron Costin. Ei erau „cei dintâi funcționari domnești în ținut", fiind asimilați cu prefecții din vremea lui Melchisedec. În a sa a doua domnie, Constantin Mavrocordat a introdus „Ispravnicii pe la toate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Maicanii și Stărpenii"... Breslele. Dezvoltarea industrială și a meseriilor, dar și a comerțului, au condus la asocierea lor în bresle. După modelul german sau polonez, membrii unor astfel de comunități se constituiau în bresle, confrăție care avea în frunte un staroste. La început, ele aveau și un caracter religios, prin faptul că existau în reședințele episcopale, strămoșești, iar starostii erau numiți de către mitropolit sau episcopi. Fiecare breaslă avea biserica sa, pe care o întreținea cu cheltuiala comună a breslei. Adesea bisericile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în bresle. După modelul german sau polonez, membrii unor astfel de comunități se constituiau în bresle, confrăție care avea în frunte un staroste. La început, ele aveau și un caracter religios, prin faptul că existau în reședințele episcopale, strămoșești, iar starostii erau numiți de către mitropolit sau episcopi. Fiecare breaslă avea biserica sa, pe care o întreținea cu cheltuiala comună a breslei. Adesea bisericile căpătau numele breslei care o întreținea - cum era cazul la Iași cu „Biserica Curelarilor", „Biserica Tălpălarilor", dar și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sau episcopi. Fiecare breaslă avea biserica sa, pe care o întreținea cu cheltuiala comună a breslei. Adesea bisericile căpătau numele breslei care o întreținea - cum era cazul la Iași cu „Biserica Curelarilor", „Biserica Tălpălarilor", dar și breasla curelarilor, a tălpălarilor... Starostele breslei avea ca îndatorire principală strângerea birului de la breslașii săi, rezolva diferite litigii ivite între membrii comunității. Breslele cuprindeau totalitatea meseriașilor: meșterii, calfele și ucenicii branșei respective. Numai membrii breslei puteau să exercite meseria. Breasla fixa prețul produselor, ea se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aveau vârsta de 25 ani împliniți și anume: tuturor boierilor pământeni care vor avea locuință și avere nemișcătoare în acel oraș, tuturor negustorilor patentați pe cele trei categorii sau trepte ale plății datoriilor, cu proprietate în acel oraș, dar și staroștilor „deosebitelor corporații". Era perioada în care negustorii și meșteșugarii dispuneau de un sistem de organizare profesională, ei erau organizați în bresle, apoi în corporații, care aveau un accentuat rol fiscal și depindeau de autoritățile orășenești. Acestea erau accesibile oricăror meserii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
orașului și a visteriei, patentarii erau obligați la plata unei taxe anuale numită patentă, ei fiind împărțiți în trei categorii, în raport cu venitul pe care îl realizau și plăteau 120, 80 sau 50 lei pe an. Corporația avea în frunte un staroste iar conducerea tuturor corporațiilor din oraș revenea marelui staroste („Istoria orașului Iași", p. 497). În temeiul legii finanțelor de la 11 ianuarie 1864, toți contribuabilii, patentabilii și proprietarii de imobile erau chemați - prin publicitatea pe care o făcea ministerul prin Monitorul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
unei taxe anuale numită patentă, ei fiind împărțiți în trei categorii, în raport cu venitul pe care îl realizau și plăteau 120, 80 sau 50 lei pe an. Corporația avea în frunte un staroste iar conducerea tuturor corporațiilor din oraș revenea marelui staroste („Istoria orașului Iași", p. 497). În temeiul legii finanțelor de la 11 ianuarie 1864, toți contribuabilii, patentabilii și proprietarii de imobile erau chemați - prin publicitatea pe care o făcea ministerul prin Monitorul, jurnalul oficial al Principatelor Unite Romîne (nr. 27 din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]