KorAP: Find »[drukola/base=staroste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...28 >

686 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și ce știa, mai de hatârul Didinei. Beau la cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la rever. Dacă -lai fi întrebat de ce-are patima asta, ți-ar fi răspuns că ești prost. Ciupea muierile de sfârc prin mahala și le făcea cu ochiul. Crai bătrân, se uitau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ei. Și o contesă când se scoală din pat are negru sub unghie, ce-mi tot spuneți mie?! Inima, ea știe tot, ea iartă tot, ehe... Ceilalți râdeau, dîndu-și coate: - A băut pisica oțet! Guristul se apropiase și el de staroste și-i zicea: Nu vreau lume, nu vreau viață, Nu vreau ca să mai trăiesc... Cataroiul mușca paharul. Lăutarul îl ațîța: Eu stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul repede și tocurile muierii, care loveau dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi, auzi... Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic. Ceru sticla și sorbi. Căldura vinului se risipi repede în tot corpul. În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Să-l fi văzut, nu-l mai cunoșteai. Se înțolea ca un barosan. Avea palton scump, căptușit cu blană, și-o căciulă de miel, neagră, lustruită și înaltă, pe care și-o așeza pe-o ureche. În picioare, șoșoni călduroși. Starostele ședea în casa veche a țigăncii. O reparase cu ani în urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama ibovnicei, o bătrână surdă și bețivă. N-avea pământ, n-avea nimic, trăia din ce

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ucenicul a mai cărăbănit un sfeșnic cu trei picioare, plin de ceară uscată. Sandu scotocise toate ungherele, să dibuiască niscaiva bani de la miruit, dar nu găsise. Înjura în gura mare în sfânta biserică. Până dimineață au fost înapoi la casa starostelui, au îngropat lucrurile și s-au împrăștiat. Gheorghe 1-a luat pe ucenic, și ceilalți au plecat împreună. Trebuiau să se întflnească peste o săptămână în târg la Alexandria. Au colindat comunele din jurul Bucureștiului, bătrânul înainte, Paraschiv după el. Au

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Ia să netezesc eu, să-mi dați mie ce rămâne peste ce vi se cuvine, să le dau și ălor de n-au de loc... Ucenicul ar fi vrut să mai spună câte ceva, dar își înghiți vorbele. Pentru că și pe staroste ar fi trebuit să-l întrebe de ce face totdeauna prăduiala în două: jumătate și-o oprește lui și jumătate le-o aruncă celorlalți, ca unor dini. În noaptea aia, codoșul s-a dat lângă el. Era frig, frig. -La acoperit

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le mîngu penele: na cu tata, guru... Ochiosule, na cu tata, guru, guru... De ce-o fi omu păcătos, mă ucenicule, legat de patru pereți, de lucruri? Ptiu! Că-i ascultam adineaori pe ăștia. Mi-e că odată ne lasă starostele și pleacă cu Didina lui, și noi? Ca puii de potârniche... Paraschiv se ridică într-un cot și privi înjur. - Dac-ai să m-asculți pe mine, te fac om, ai auzit? -Ce-i? - Să m-ajuți când ți-oi spune

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lui asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos a înviat dm morți Cu moartea pre moarte călcfnd... ,: Balul meseriașilor Se întorsese starostele, odihnit și cu poftă de treabă. Avea o fată buhăită și S crescuse pântecele. A auzit de moartea lui Florea, a pus la spate. - Dumnezeu să-l odihnească, a zis scurt. Avea o haină de piele, acolo făcută în județ

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
odăi. Stăpânul îi cumpărase pantofi scumpi, mici, cu barete argintate, de-ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau Gheorghe, Sandu - ce să mai vorbim! Mort era, că a lui fusese, și-acum numai cu uitatul rămânea... Intră și starostele, că se îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate, și-o batistă curată la buzunarul de sus. I-a privit pe rând. A mai tras de spatele lunganului, s-a mai uitat chiorâș la ăl bătrân, pe la zece a terminat și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și-i aducea. Altă dată se 197 tăiase cu niște hoți în Dudești pentru o fată de cincisprezece ani, numa bună să guști din ea... - Gata, sosirăm, zise cineva. Trăsurile s-au oprit în fata intrării, și întîi au coborât starostele cu Didina. Cei de la ușă au făcut loc, Bozoncea a plătit biletele și pentru ceilalți și, când au dat de lumina puternică, au închis ochii o clipă. Prin ferestrele deschise, de sus, se auzeau viorile. O muzică dulce și un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
au zărit-o pe țigancă. Era frumoasă cum călca ușor, râzând Stăpânului, cu dinții ei albi și deși. Își umezea din când în când buzele pline și-și mișca mândru capul. Ibovnica făcea fartiții să bage dracii în toți bărbații. Starostele a rotit ochii împrejur, cu privirile la clienți. Pe unii îi mai știa, le furase din prăvălii, pe alții acum îi vedea și-i cântărea câte parale fac. Bărbații lăsaseră furculițele și căscau gura. Ale lor îi înghiontiră. Dibace femeie

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe nerăsuflate și își pironi capul în pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să le învîrtească. Grangurii nu se supărau. Au mai cerut câteva sticle cu vin și s-au lipit cu masa de cea a starostelui. Asta așteptau și caramangiii. Petreceau și muierile, n-aveau ce zice. Le amețise codoșul. Se băga în sufletul lor și le zicea: - Oliu, ce gură ai! Arătările chicoteau. - Taci, că te-aude dumnealui. -Ce dacă? Nevestele nu mai auziseră astfel

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Vinul strălucea în lumina candelabrului. Ceru și el o sută. Împrejur se învîrteau serpentine și viorile se mișcau vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura. Spre

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
băgat de seamă mișcarea. A încredințat-o lui Gheorghe și s-a așezat lângă meseriași. Nu putea să-i lase singuri la o asemenea împrejurare și, pe nesimțite, le-a înjumătățit sumele, ușurel, mai râzând, mai uitîndu-se cu frică la staroste, să nu-l bage de seamă. 205 Pe urmă s-au strigat cărțile poștale. Cfrcu cumpărase încă cinci sute pentru Didina și vreo cinci sute ceilalți. Au scos-o regina balului. I-au strigat numele, și negustorii au început să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin în spinarea mea și vă dau să mâncați și să beți. Ei împărteau restul. Atunci îl priveau cu dușmănie pe Stăpân, dar nu crâcneau. La o petrecere

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și duhos: - Ce-i, ucenicule? Ți s-a urât cu binele? Atât a spus și s-a așezat, privdndu-l crunt: Oacă și ceilalți se uitau speriați, fi știau pe Stăpân. O dată dădea cu cuțitul. -La apucat frica și pe Paraschiv. Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate. Întâi să-i câștige și pe ceilalți, pe Nicu-Piele, pe Sandu și pe Gheorghe. Cu ăl bătrân era mai ușor. Mînă-mică avea și el o răfuială cu starostele, nu s-ar fi dat îndărăt... Până

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cuțitul. -La apucat frica și pe Paraschiv. Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate. Întâi să-i câștige și pe ceilalți, pe Nicu-Piele, pe Sandu și pe Gheorghe. Cu ăl bătrân era mai ușor. Mînă-mică avea și el o răfuială cu starostele, nu s-ar fi dat îndărăt... Până atunci, însă, s-au mai împuținat. Întâi I-au prins gaborii pe Nicu-Piele. Ieșise în treabă cu Sandu pe Grivița. Toată strada era plină de o zeamă neagră de noroi, în care se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu ucenicul și cu Gheorghe. Stăpânul -la văzut fiert, copt. - Ce-i? - Au pus laba pe Nicu-Piele... Ăl bătrân a lăsat foițele. -Unde? - În Grivița, la podul Basarab. Eram în șuteală și s-a prins clientul. 225 Se făcuse tăcere. Starostele a zis scurt: - Gata, ușcheală, să nu deschidă pliscul! Rămînc numai Didina. Noi coborâm la groapă. Strîngeți-vă catrafusele... Într-un ceas, se topiseră. Pe drum, spunea Bozoncea: - Numai de n-ar da pe gură... Și se gândea că or s-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fi vândut. Mahmuri, s-au oprit la o cârciumă și s-au pus pe băutură. Patru kilograme de drojdie au băgat în ei. Atunci a aflat Paraschiv că cine deschide gura și-și vinde tovarășii nu mai scapă de cuțitul starostelui. Gheorghe 9 pregătea: - Te umflă din așternut dacă nu știi din vreme. În somnu ăl mare te-nhață. Te duce pe sus și te pune la canoane. Întâi îți dă o palmă. Nu spui, cheamă un gealat. Te duce la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
primăverii spulbera focul în toate părțile. Dinspre rampa gunoierilor cădea un miros greu de floare de salcâm, dulce și parșiv. Și-au tras ciolanele mai lângă flăcări. - Ar trebui să luăm Grivița asta de la un cap la un cap... spuse starostele. De mult pusese el geana pe negustori. - Să-i scuturăm nițel, adăugă și ăl bătrân. - Numai să iasă și Nicu din pușcărie, să se întoarcă și Oacă de la Filaret... Erau puțini, și asta cerea îndrăzneală. A treia noapte, au picat

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după o moarte, ostenit, mestecând tutun, parcă nici nu-i mai ajungea pielea pe el. Treceau linia ferată, ocoleau vagoanele negre, pline de țiței, săreau scările lor unse și ajungeau la rampa Reginei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Hoții nu se sinchiseau. Țineau mâinile în buzunare și cu ochii pe prăvălii! - Bună dimineața la negustori! rostea Bozoncea. '•* Grecii mormăiau, pe sub mustățile lor mari, răspunsul. - Dați, mă, bună ziua Stăpînului! se înfuria Gheorghe din spate. - Lasă-i, Treanță, spunea moale starostele, și se întorcea iar spre ei: Merge marafetul? Negustorii, numai ochi. Acu-i acu! Paraschiv se lipea de tarabe. La el nu prea se uitau, că nu-l știau. Ceilalți se opreau alături. Pe urmă începea cearta. Ăl bătrân era

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
numai să-i lase în pace. Puia la prânz aveau burțile pline. Așa au dus-o, mai cu găinării, mai cu ciordeală, ba un joc de cărți, se țineau la adăpost, că-i căutau gaborii. De paște, i-a pornit starostele la tiribombe, în Mandravela. O luase și pe Didina, s-o plimbe, să mai ia aer. Au trecut Cuțarida tîrîndu-și caroasele. În grădini înfloriseră corcodușii și merii. Un miros greu, dulce, stăruia peste câmpul verde. Spre Tarapana, tăia primăria niște

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când se scufunda în apă, și auzea răsuflarea scurtă a ibovnicului, care-i ținea cu palmele leagănul îngust. Ucenicul desfăcuse brațele și se arunca dintr-o parte, valvârtej. Scaunul lui trecu pe lângă al starostelui, fierul îndoit de dedesubt se încorda și scârțâi. - Ți-e frică? u strigă el de sus. - Nu, răspunse țiganca, râzând cu toată gura. 230 Cerul era acum aprins și norii lui greoi se apropiau. Câteva păsări negre zburau sus de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ori. Premiul 1-a luat ucenicul dintr-o singură tragere. Avea ochiul bun și-a curățat raftul. Lui Bozoncea îi plăcea însă la tiribombe. Se strecurară prin mulțimea amestecată și ajunseră în fața aparatului. Plătiră un leu și își încercară puterea. Starostele ceru ciocanul și zise rîzînd: - O să-ți stric daravela! Își suflecă mânecile și se uită mândru la Didina. Vântul de aprilie îi mișca părul bogat și pe fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]