971 matches
-
de lut cu un sânge subțire". Nu trece mult timp până ce sătenii înșiși sunt contaminați de febra maniacă a uciderii: "Murind de frică, mulți săteni trecură de partea moroilor, zdrobindu-și mai întâi nevestele și copiii, iar apoi, cu ochii sticloși și tremurând din încheieturi, sucind gâtul câinelui din bătătură și bându-i sângele negru". Ultimul refugiu al celor vii rămâne biserica, în fața căreia "se adunară, pâlcuri-pâlcuri, morții, scurgându-se de pe toate ulițele" (sugestia gerunziului este puternică). Preotul, "singurul din sat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mine și mine), iar cuvântul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximând în contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stampa. STICLĂ 1. Substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire. 2. Sticlă optică - material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor aparatelor optice. 3. Placă subțire de sticlă cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
aidoma celui ce se scandalizează că i se poate întîmpla o asemenea neobrăzare. Priveliștea slugii încremenite o mai înveseli puțin pe împărăteasă, care era, de zile întregi, foarte irascibilă. Vu }ien-tien se aplecă spre chipul înghețat, atinse cu degetele buzele sticloase, obrajii ce păreau însuflețit de îmbujorați și, dusă pe gînduri, spuse doar: vai, e ca o floare. Se părea că tot frigul din lume s-ar fi prăvălit asupra lor. Vîntul rupea, șuierînd, brazii de pe coama dealului, la marginea pădurii
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
risipit. Blană de lup. Câțiva pași mai încolo, rostogolit de propria greutate, zăcea un cap uriaș de lup, un cap smuls. Maxilarul i se înfipsese în zăpadă, botul imens era căscat, de parc-ar mai fi vrut să muște. Ochii sticloși se holbau, inexpresivi, rigizi, în noaptea cu clar de lună.
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte ca ea să dispară: "din seara aceea când frigul ne-a pătruns/ bezmetic prin ochii obosiți de atâta/privit prin
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
poet e silit a deveni suprarealist/ cum un sturz.” Exhibiționist și juisor, puritan și ascet, moralist cu pedală și deșuchiat în relațiile cu aștrii, global pesimist și de o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână înmănușată cum/ mângie
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
îi vezi mai rar, observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia sbuciumată
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
al Universității din Timișoara, iar unul dintre profesorii mei de literatură franceză era chiar Livius Ciocârlie. Înalt, subțire, cu o figură intens spiritualizată, avea ceva din aerul veșnic dilematic sau poate doar vag șovăielnic, al lui Jean-Louis Trintignant. Nu privirea sticloasă a învingătorului ca la, să zicem, Alain Delon. Pe stradă sau pe holurile facultății părea veșnic scufundat în gânduri, dădea impresia că ne zărește în ultima secundă când răspundea la salut ducându-și ceremonios mâna spre pălărie sau făcând un
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
arătau atât de bine încât păreau proaspăt culese, iar întregul ansamblu era de-a dreptul încântător. O altă „inovație“ pentru care era recunoscut o reprezintă trandafirii ornamentali de pe torturi, realizați din zahăr ars, cărora știa să lea dea un aspect sticlos și străluciri în diverse culori. Și, în fine, putem vorbi și despre o inovație în sensul adevărat al cuvântului, care ar fi putut purta și acum marca având numele Krotz, dar maestrul, din mărinimie, nu a ținut secretul doar pentru
Agenda2003-49-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281786_a_283115]
-
este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul mesei picioarele desculțe,/ atinse de reumatism și varice,/ și-l bombănea și-l drăcuia și-l dăscălea/ cum că asta, că aia, că ailaltă,/ că așa și numai așa,/ că de ce
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
ajungă sub privirile altora. Mai mult, simpla privire în oglindă (speculum) este o formă spontană de exhibiție, dar o formă care la început e inocentă, apoi tot mai exersată, spre a culmina în poza histrionică de unul singur în fața chenarului sticlos. În fine, ține de o fatalitate a stofei umane ca felul în care ne oglindim în privirea altora să ne hotărască ținuta în viață. Probabil că numai cei atinși de cecitate scapă de înclinația de a se defini prin imaginea
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
și oameni politici să le comenteze. La OTV, ce să văd? Un oarecare Marin Trușcă, sub al cărui nume scria "copreședinte al Ligii Comuniste" (?) critica vehement riposta americană. Din discuția lui cu Dan Diaconescu, am aflat că hirsutul cu privire sticloasă felicitase comandourile teroriste pentru acțiunile lor criminale din 11 septembrie, care ("noi știm", zicea) n-ar fi fost organizate de bin Laden, ci de o structură de stînga a Islamului, ca pedeapsă meritată la "jignirea pe care SUA a provocat
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
mate/ pale de umbră peste curtea de piatră iar se revarsă// și-l înconjoară cu răutate meticuloasă acum pe mopete)./ alături - pe stradă - trece un tramvai, și o foarte ciudată/ ființă din vagonul, altminteri pustiu, așezată// lîngă fereastră, îl privește sticlos pe mopete./ mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său/ roman - se joacă numai cu vorbe cu înțeles rău" (însă și bufetul nurca). Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului plăsmuit din retractilitățile
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
viteză prin care transpare miracolul vieții într-o necurmată, incomensurabilă proliferare: "pe timpan grauri sonori își făcuseră culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pînze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții/ în privirea mea sticloasă/ sau de dincolo torente de lumină venind” (Fata Morgana). Ori în formula insolită, ca să zicem așa, a unui Coșbuc citadin, transmutat la finele celui de-al doilea război mondial: „Străbăteam uliți ce tăiau în felii mahalalele/ ducînd spre barieră. Acolo
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
dacă pui un picior întâlnești pământ ferm, și tot astfel când faci ceilalți pași. Cazi la sol, te ridici, cazi de pe puntea vasului se declanșează alarma, o mulțime de inși bulucesc, clamează "om la apă", pe când cel ce tocmai încearcă sticloasa răceală a valurilor clocotitoare își manifestă speranța că vietatea ce tocmai îl amușină e un delfin și nu rechinul care, de zile întregi, dă ocol navei. A fi matelot, cârmaci, înseamnă a nu cunoaște somnul, a ignora tihna, a nu
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a poveștii ei de amor părintesc, Niobe ațipise/ la umbră. iedul porni numai el știa unde
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Mircea Mihăieș Voce gravă, cu inflexiuni de glasspapier, privire sticloasă, ațintită în zare, pumn strâns, muncitorește, fălci abundente încleștate, corp împins, agresiv, înainte. Cam așa ar arăta, într-o bandă desenată, autorul frazei care urmează: „Există interese ca România să rămână în «zona gri».” Să râzi? Să plângi? Să-i
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
-i totuna cu a spune că într-un eveniment e atîta adevăr cîte tente emotive poți scoate din el, și că, în schimb, modul cel mai sigur de a mutila un episod este să-l înfățișezi dintr-o dată, neutru și sticlos, cu o umoare placidă de bufniță privind în gol. Nu mă îndoiesc că, judecate în miezul lor vital, amintirile lui Alexandru Niculescu trebuie să fi fost de o concretețe intensă și molipsitor de bogată. Specializat în lingvistica romanică și în
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
obiectului ei de cercetat, din natura căruia să-și tragă metodele de lucru potrivite, ca și mijloacele de expunere a rezultatelor acestor metode". "Stilul critic" are a se confrunta cu opinia unor "oameni gravi", a "raționaliștilor" care susțin scrisul "dezhidratat", "sticlos" asupra artei, o prezentare "scheletică" a acesteia, ce s-ar legitima "de la condiția de reflexivitate a îndeletnicirii, preschimbată destul de arbitrar în condiție pur teoretică". Vladimir Streinu ne oferă un citat al unui asemenea spirit scientizant, nenominalizat: "Deprinderea observației exacte (...) și
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
dimpotrivă, în unele zile molcuțe, într-o pasă de calm trăgînd a plictiseală. Nu-s de găsit, în cartea de care vorbesc, nici una, nici alta. Nici messa tristă și gravă, sub un cer fie încordîndu-se de furtună, fie nedrept de sticlos și senin, nici ocheadele dulcege, vrăjite de pîcle fugare. Atunci? Jurnalul de ce se vede (legătura cu Radu Petrescu și cu însemnările lui din aceiași ani, cu Meteorologia lecturii, este mai mult decît neîntîmplătoare...) e, pentru cine-l ,întîmpină", cronicărește, o
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
decât în mediul citadin, însă visul lui este să se retragă în "zăvoaiele Oltețului", unde se află domeniul lui: Ah, Mărgăriteștiul meu, Eden floral, Eden legumicol, cu picturale vinete și tomate, cu dovleci borțoși, cu mătasă de porumb, cu grâu sticlos, cu ovăz care crește până la pieptul meu de bărbat înalt, cu nuci groși abia cuprinși de brațe voinice, cu viță, luncă de Olteț fertilă și parfumată. [...] Mi-aș construi sau o culă olteană, stilizată gotic, sus, pe dâmb, sau un
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
de mic animal rozător. Nimic mai spălăcit pe lumea asta decît pielea, părul și culoarea irișilor ei verzi. Avea un mers smucit, de ființă pe care totul o deranjează, și vorbea repede, neglijent, transformînd cuvintele într-un fel de rumeguș sticlos. Era respingătoare și ea știa asta. Uneori devenea obraznică. Nu-mi plăcea să discut cu ea. Prezența ei stîrnea în mine un fel de milă agresivă pe care nu mi-o puteam reprima. N-are rost să mai vorbesc și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]