1,096 matches
-
traducător. Este traducătorul și coordonatorul mai multor volume, precum și autorul lucrărilor (selectiv): Utopica. Studii asupra imaginarului social, Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l'utopie, Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Le Néant roumain. Un entretien/Neantul românesc. O convorbire (cu Emil Cioran și Luca Pițu). Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, România noastră. Conversații berlineze ediția a II-a revăzută (c) 2009, Institutul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ca aicea la încărcat să nu zăbovească și la descărcat asemenea nenorociți cărăuși, precum acum fără milă se face aceasta." Având și alte surse la dispoziție, Eminescu scrie în comentariul său din 18 aprilie, calificând faptele ca pe un adevărat "stigmat în istoria României": "Față cu faptul înfiorător că mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, că pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații, față cu acest fapt înfiorător nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
progres" erau considerați polonezii și ungurii. Prin contrast, explicația pentru "conservatorismul reacționar" al românilor era pusă pe seama faptului că ar fi "un popor degenerat", "neviabil", "una dintre "națiunile nonistorice", inerent contrarevoluționare, vinovate de eșuarea revoluției din 1848-1849" (Engels)202. Un stigmat asemănător, deși cu mult mai blând, mai era pus pe fruntea slavilor sud-dunăreni. Cum prorocirile lui Marx și Engels nu s-au împlinit în timpul vieții lor, testamentul "revoluției mondiale" a trecut intact la discipolii Lenin, Troțki și Stalin. Caracterizarea românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mecanic al mobilității parietale, care se datorează unei inhibări reflexe și care se poate permanentiza datorită unei eventuale aderențe a cicatricii la planurile profunde. Prejudiciul estetic, care este la fel de important, dat fiind faptul că unii pacienți consideră cicatricea ca un stigmat. Masajul postchirurgical al hemitoracelui se va aplica pe întreaga suprafață cuprinsă între stern și coloana vertebrală. Mai întâi, se va efectua masajul planului superficial infiltrat (se recomandă metoda Wetterwald), apoi masajul spațiilor intercostale, folosind tehnica ”în pieptene” executată cu vârfurile
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
în comportamentele și în aspirațiile fiecăruia atunci când devine mai puțin ostentativ. Pe când societatea și piața tind să-i recunoască pe seniori, ei înșiși vor tot mai mult să se simtă tineri, să încerce tot felul de noi emoții, să atenueze stigmatele vârstei. Jeunismul nu moare: el se refugiază în străfundurile ființei. Faza III nu scoate spațiu-timpul consumului din rutină decât sub auspiciile unui jeunism subiectivizat, lărgit, declinat la infinit, întinzându-se până la limita extremă unde capacitatea de autonomie individuală dispare. Între
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ce pune în pericol familia (instituție-cheie în orice societate patriarhală). Această dilemă poate fi depășită numai prin aplicarea creativă a discursului „grijii”, și nu în forma sa conformistă patriarhală, ci în cea inventivă propusă de unele feministe. Orice tip de stigmat poate fi îndepărtat dacă îți pasă sincer de o persoană, deoarece grija se îndreaptă către omul ca atare, eticheta de „sclav sexual” pierzându-și valoarea derogativă în fața preocupării pentru victimă. Numai când unele feministe au protestat față de sclavia sexuală japoneză
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
căruia „Omul Nou” Îi devine astfel frate 109. Isus Însuși, pe lîngă aspectul său cosmic de Dumnezeu-Lună, mai apare și În ipostaza de Jesus patibilis, de Isus care pătimește „răstignit pe oricare lemn” (omni suspensus a ligno)110, expunînd vederii stigmatele Patimilor pe care le Îndură orice suflet care izbutește să se desprindă de Întuneric 111. Astfel, Întreaga lume este „Crucea de Lumină” pe care se află răstignit Isus112. Pe lîngă aceste două ipostaze, deopotrivă cosmice și soteriologice, Isus mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
opresiunea persoanei de către altă persoană prin violența structurală, insesizabilă, ce modelează ideologii, valori și dependențe”13 specifice ulterior regimurilor totalitare, fasciste și comuniste, În zona estică a Europei deficitul de legitimitate se originează istoric și este un adevărat și profund stigmat al modernității 14. Acest deficit de legitimitate impune un masiv și imperativ apel la memorie. Legitimitatea construită prin ideologizarea istoriei (a luptei de clasă) de către comunism se află Într-un conflict evident, prin validarea sa reală, prin raportarea sa la
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
alături de ei, educându-le copiii, acordându-le asistență medicală sau spirituală sunt pomeniți cel mai adesea cu recunoștință În mărturii. Două sunt trăsăturile care deosebesc deportarea În Bărăgan de cea a germanilor În URSS: cea dintâi a vizat, conform principiului stigmatului colectiv, Întreaga familie, nu doar pe un membru al ei considerat vinovat și nu a avut decât prin efect indirect un caracter etnic (În sensul că pe frontiera sud-vestică, În Banat, conviețuiau alături de români cei care reprezintă majoritatea deportaților, sârbi
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
părinte; părintesc; plecată; plină; poziție; prima; primi; primit; primul loc; a fi primul; principal; proaspăt; punct; putere; rege; ridată; rîde; rîs; rotundă; salată; săgeată; sănătate; sărut părintesc; scris; ți-o scriu în; un semn; seninătate; sete; spartă; sport; sprînceană; stare; stigmat; sudori; supărare; șapcă; șapte; șefie; știință; tată; tîmple; tînăr; triste; țap; universitate; ureche; urîtă; vedere; victorie; vîrf; zăpăceală; zona T (1); 809/235/86/149/2 frunză: verde (223); copac (169); toamnă (81); pom (37); natură (21); iarbă (15); toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
altă critică adusă inteligenței artificiale este faptul că, deși există mașini care pot învăța (prin intermediul unor algoritmi specialiă, abilitățile acestora sunt limitate la aspectele logice ale procesului învățării, neputând avea acces la caracteristicile intrinseci ale învățării umane. Conform cu bine cunoscutul stigmat al paradoxului computațional care exprimă tipul savanților idioți, mașinile inteligente sunt stupide, putând efectua operații complexe de calcul dar neputând înțelege o glumă sau o ironie. Utilizând concepte abstracte, ordinatoarele nu reușesc să acceadă la înțelegerea acestora în modurile în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
viitorului, proiectărilor și accelerărilor petrecute în spațiul virtual. E vorba de percepția de sine a „mutantului” (de fapt o reflectare a percepției celuilalt asupra „anormalului”Ă în sistemul psihosocial al corpurilor normale, sistem în care devierea trupească este socotită un stigmat și este marginalizată de societate. Antropologia tehnologică este chemată să discute această problematică. 1.5. Stelarc și corpul cyborgictc "1.5. Stelarc și corpul cyborgic" Majoritatea discursurilor cibernetice cad însă în capcana de la polul opus, punând accent pe dimensiunea cibernetică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
asta, Parisul, în care mă simt străin din toate punctele de vedere, mi-a alimentat înclinațiile cele mai secrete. Nu-ți poți închipui cât mă simt de înstrăinat de toate, chiar și de originile mele, deși le port pentru totdeauna stigmatul și le suport tarele” (1973 Ă 628). Numai că, deși-i scoate la iveală și-i luminează cele mai secrete înclinații, Parisul îl alienează în aceeași măsură și este extrem de elocventă comparația din final. Marea înstrăinare e acum față de Parisul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-i luminează cele mai secrete înclinații, Parisul îl alienează în aceeași măsură și este extrem de elocventă comparația din final. Marea înstrăinare e acum față de Parisul în care viețuiește, și mai puțin față de ai săi, de neamul său, căruia îi poartă stigmatul, dar pe care îl regretă cu abia disimulată nostalgie. Totuși, nu există loc mai bun decât Parisul unde Cioran să se simtă acasă: „Nu încetez să repet că n-am iubit niciodată cu adevărat decât Parisul, Dresda și Sibiul. Parisul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
208). Or, cum lumea nu-l fascinează, scepticismul e, pentru Cioran, „o stare de defascinare” (I, 277). În fine, deopotrivă demonului, care, cu activismul său, îi stârnește lui Cioran unde de regret și valuri de neputință, scepticismul Ă deși poartă stigmatul trădării propriului sineă iese din penumbra aceasta a vitalității pentru a încorpora, la rându-i, un fel de ființare exemplară. O ființare pe dos. Înainte de toate, scepticismul e sinonim unei devitalizări și nu întâmplător Cioran nu pune cuvântul „vinovat”, din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
excesul de suferință duce la sentimentul neantului. Sentiment, de altminteri, perfect compatibil cu orgoliul” (I, 205-206). Există un orgoliu mai ales în înfrângere: „Nimeni nu e modest, fiindcă nimic nu te face să devii modest. Orgoliul înfrângerii. // Purta pe frunte stigmatele succesului” (I, 236). La oricine s-ar referi aici Cioran, dacă nu cumva, sub masca impersonalității, se referă la sine însuși, nu putem să nu remarcăm această dispută între construcții oximoronice: pe de o parte orgoliul înfrângerii, pe de alta
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
succesului” (I, 236). La oricine s-ar referi aici Cioran, dacă nu cumva, sub masca impersonalității, se referă la sine însuși, nu putem să nu remarcăm această dispută între construcții oximoronice: pe de o parte orgoliul înfrângerii, pe de alta, stigmatele succesului. Între aceste două extreme, care la limită se suprapun, se va putea mișca el însuși. Extreme pe care Cioran și le asumă. Nu întâmplător îl admiră pe Tacit, la care vede „atâta tărie și atâta amărăciune”. Tacit, din care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zaresc Pe tine-ntr-o cascioară”. Era o poezie tristă ca și mine, în anul când nu mai mergeam la școală pentru că nu scăpasem de stigmatul de fiu de deținut politic. Pe mine, cum eram mai mică și mai slabă, mama mă punea la treburi mai ușoare și făcea ea și cu frații mei norma și pentru mine. Deși erau munci mai ușoare, pentru mine a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
este o mare minciună? Eu cred că-i înobilează pe cei ce sunt deja nobili și-l face fiară pe cel rău”. După eliberare, viața foștilor deținuți s-a schimbat în bine; pentru mulți dintre ei însă necazurile au continuat. Stigmatul de “fost deținut politic” i-a urmărit toată viața, ca și pe noi de altfel, copiii lor. Unii dintre ei au reușit să plece în străinătate, dar cei mai mulți au continuat să ducă o viață de paria în Romania. Unii dintre
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care trebuie să ținem seama în aceeași măsură cu care tratăm și „tipurile sexuale”. Cel care a grupat în același cadru „formele de sexualitate confuză” sub denumirea de „intersexualitate” a fost R. Goldschmidt. G. Maranon definește stările intersexuale ca fiind „stigmate fizice sau funcționale” ale ambelor sexe, în care se constată o „predominanță netă a sexului legitim asupra celui intrus”. Trebuie reținut, în acest caz, că „intersexualitatea” presupune, în mod obligatoriu, o etapă pregătitoare de sexualizare tipologică. Ceea ce caracterizează intersexualitatea este
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
stare de agregație și disoluție, anxietățile vârstei, elanurile erotice, misterul fiziologic, succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele de academism, orice prețiozitate și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interpretare cu aromă istorică. Istoria este cea mai manipulabilă dintre cunoașteri pentru că acest trecut istoric se află, la un moment dat și pentru o generație, într-o stare de incertitudine a cunoașterii. Astfel avem memorii publice îndoctrinate, predispuse la clișee, stigmate, denaturări de informații, de idei și de termeni. Ceea ce se instrumentalizează prin discursul public al istoriei e chiar memoria societăților, printr-un abil aparat instituțional și mediatic. Acest "aparat", deși poate ne duce cu gândul la un "obiect", nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în raport cu societatea spectacolului, formată în epoca modernă, unde limbajul însuși a devenit o formă de spectacular. În lumea contemporană, show-ul cuvintelor se intersectează cu cel al imaginilor într-o suverană reprezentare, de tip virtual. În acest mod serii de stigmate și clișee sunt "lipite" pe oameni, de la cei ce scâteiază pe o secvență de știre la figurile publice abonate pe acolo. Despre revoluția de la Timișoara, Agamben afirma că "pentru prima dată în istoria omenirii revoluționarii uciși și arși au fost
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
toți cei din sfera socio-umanistă care nu sunt afiliați vreunui politician, vreunui partid sau regim politic sunt plasați într-un spațiu al marginalității social-politice, eventual atacați într-un mod pervers-stalinist. Acestor oameni li se pun tot felul de etichete și stigmate; sunt "pictați" prin intervenții publice și mediatice cu tot felul de etichete la care ei nu au aderat și de la care nu s-au revendicat niciodată. Elementul lingvistic și o pseudo-argumentare, orchestrată imagistic și ruptă din contextul enunțiativ al "dușmanilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
posesiunii vinovate. Expirînd monstruos-narcisist de o boală a secolului, prințul Maxențiu este beneficiarul înnobilat al unei mezalianțe scandaloase. Salema Efraim, stăpînind onctuos un palat care a fost și va rămîne "prețul" unor tranzacții lubrice, transferă lui Walter, o dată cu sanatoriul, un stigmat public. Prin ultima căsătorie suprema ironie a destinului Lenora își "cîștigă" contractual locul în "sanatoriul-muzeu", pentru ea însă..."palat de nuntă și cavou", cu o metaforă a lui Ion Barbu. Spre simetria de artă a jocului între personaje, generat de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]