2,691 matches
-
sa "că dacă aș avea un sac mare, v-aș băga pe toți în el, și v-aș duce în Rai !". Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârșitul apropiat al Părintelui Cleopa Ilie. Acum vorbea tot mai puțin, cu voce stinsă și mereu repeta aceleași cuvinte: "De acum mă duc la frații mei!", "Lăsați-mă să plec la frații mei!" Apoi iarăși spunea: "Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!" Până duminică, 29 noiembrie a spovedit călugări și credincioși
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
când poate ierta. Sf. Ambrozie - Cel mai frumos și mai convingător discurs despre dragoste este îmbrățișarea. Părintele Dumitru Stăniloae - Cel ce pune capăt rugăciunii începe a păcătui. Sfântul Efrem Sirul - Necazurile ne vin pe urma greșelilor noastre. Noi suntem candele stinse, inimi de iască. Nu vă jucați cu focul, câlți fiind. Întoarceți-vă de către trup către Dumnezeu, ca să aibă milă de voi să nu vă lepede celui viclean. Fărădelegile atrag pedeapsa pe pământ. Sfântul Arsenie Boca - Ce poate insemna pătimirea mea
CITATE MEMORABILE (56) de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363292_a_364621]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI AZI... Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Și azi... Și azi te țin captivă în suflet tot mai strâns Pășind în doi dezordonat, meditativ, Și-n ritmul stins al aripelor ce s-au restrâns, Furăm clepsidrei praf de viață iluziv. Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin urmând noua piruetă. Închid ochii aprins de-al destinului balans Și zboru-ți văd, zvelt
ȘI AZI... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368392_a_369721]
-
divină între stele / Când inima dansează cu ardoare / Visele se transformă în mărgele. Iubind trăim și respirăm eternul, / Ne țesem drum ascuns printre răspunsuri, / Doar dragostea ne este oxigenul / Și focul ce mocnește între cursuri. Iubind trăim a vieții lege stinsă / Și înțelegem umbrele din vise, / A inimii lumină-n veci aprinsă - / Sacru altar de doruri necuprinse. // Iubind trăim prin mare și prin nouri / La țărmul infinit cade voința, / Un ceas al inimii rodind ecouri / Să răscolească între valuri fi’nța
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Înaltul cerului. Dacă sunt șoim, Înseamnă că trebuie să zbor, Iar dacă sunt înger, Trebuie să înfăptuiesc minuni. Numai că eu nu zbor niciunde Și nici nu fac minuni. Cuibarul s-a fărâmițat, S-a năruit. Din praful de var stins și din frunze Se ivi un bătrânel pădurar, care Mormăi, încă buimac de somn: Nu te mai preface, încetează! Însă aci Se transformă în vreascuri pentru foc. M-am trezit... Of, nu... e-n zadar !... (13) Pe fruntea cailor Arde
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
nopților nedormite Și zborurilor tăcute printre stele. Este diferită nu numai de mine, Ci de întreg neamul meu Cu suflet liric, Și de poporul Meu Cu destin tragic. Iată ca bufnița strigă în întuneric. Iar sufletul răspunse strigătului, Un pic stins și scurt. Știi, berzele și privighetorile Ne sunt oaspeți cât le este cald. Când vremea se face rece, pleacă. Dar bufnița rămâne Permanent cu noi, Ca un înțelept și de pradă Totem... (15) Când te uiți la o femeie Prin
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
și un pustiu se lasă [44] Și-n noaptea de groază universală-a lumii doar mințile-nvățate ca niște lumânări la capul unei racle a unui mare rege mai ard ca niște stinse-n pustietăți chemări [45] Dar dacă-n vecii stinșii-n întunecimi Calul Troian al lumii nici n-ar fi existat o invenție pură a poeților sadici un fel de vis macabru în sufletul lor beat [46] Și noi așteptăm singuri ca niște cucuvăi ceva ce-n vecii lumii n-
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
și se aud prin cosmos atomii cum coboară și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel de umezeală de mucegai albit crescând ca buruienile ca lichenii pe munți crește în lumea asta acoperind orașe podișurile stinse ale acestor frunți [51] Și dacă din adâncuri de patimi și de vremuri Calul Troian e visul înalt din viitor Steaua ce duce lumea prin noapte luminând-o Idealul de care în veci de veci ți-e dor [52] El
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
arată în noaptea cugetării nu de atins el este și nici în noaptea lumii atins va fi vreodată [53] Materia-n Cetate crapă ca albe ziduri și din adâncuri iată un nechezat că vine și Calul iar se vede mai stins și fantomatic înșeuat cum trece pe-a lumilor coline [54] Mulțimile popoară aleargă mut pe dealuri și iată să-l atingă să-l pipăie ar vrea însă el aer este o lumină stinsă proiecție în spații a unei stinse stea
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
vine și Calul iar se vede mai stins și fantomatic înșeuat cum trece pe-a lumilor coline [54] Mulțimile popoară aleargă mut pe dealuri și iată să-l atingă să-l pipăie ar vrea însă el aer este o lumină stinsă proiecție în spații a unei stinse stea [55] Și în genunchi pe dealuri în strania lumină cum se zăresc popoare proiectate pe cer și toți așteaptă-n sine ca umbra de jeratec să fie lumea aceea în care cad și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
mai stins și fantomatic înșeuat cum trece pe-a lumilor coline [54] Mulțimile popoară aleargă mut pe dealuri și iată să-l atingă să-l pipăie ar vrea însă el aer este o lumină stinsă proiecție în spații a unei stinse stea [55] Și în genunchi pe dealuri în strania lumină cum se zăresc popoare proiectate pe cer și toți așteaptă-n sine ca umbra de jeratec să fie lumea aceea în care cad și pier [56] Și iată Calul piere
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
fără seamăn ci golul lui aievea golul urcând pe boltă în loc de răsărit [82] Golul purtat pe umeri și-n lume înălțat golul din care iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
-n lume înălțat golul din care iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă ca arbori goi pe cerul atât de orb și stins și-atunci se naște
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
salvam. -Ajută-i pe alții nepoate! Eu mă duc să aduc flori și verdeață din grădina Raiului pentru draga mea. Își suflecă mânecile, și începu să caute prin măruntaiele apei, o urmă de lumină. Mâlul torcea parcă prin firele de viață stinse, amintirile. Își scutură privirile de tristețea agățată ca o pânză de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
liră, gazelă dulce cu forme celeste, pe piept cu perle stele, reflexe de aur, la umbra părului ei castaniu. gelos aș fi ca destinul ei să se preschimbe-n cenușă. parcă o văd în candoarea nisipului cum doarme cu pupilele stinse, potirul obrajilor ei, așa fără ochi, fără materie, acoperă urma sărutului și urma lacrimilor cu niște zori de lumină din ochiul meu monocord. e o minune când această ființă, îți respiră liniștit în brațe în timp ce marea vălurește filozofic trecerea timpului
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
certa, dar peste un sfert de oră...iar. Când au venit băieții acasă fără ea, maică-sa era în stare să-i strângă de gât și să se arunce de la etaj. N-a făcut-o. Cu mult calm, cu vocea stinsă le-a spus : -Haideți s-o căutăm din bloc în bloc. Întrebăm toți locatarii. Trebuie s-o găsim! Auziți, voi? Trebuie s-o găsim! Nu mai înainte să-și anunțe soțul de tragedie, veste care l-a pus pe jar
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
să fie? Oare un motor făcut de mâna omului nu are și el viață? Și încă mai ce decât viața viață creată de Dumnezeu sau Natura. Viața artificială a motorului sau a calculatorului fie el chiar „smartfone” poate fi oprită (stinsă) oricând și „renaște” sau „învie” la simpla răsucire a cheii sau apăsarea pe buton. Între viața biologică, viața electronică sau viața mecanică nu există diferențe majore. Întreținerea vieții necesită o alimentare cu „hrană” care poate fi biologică, energetică sau minerală
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
asemenea preaplin de simțire, dar se vede totuși că oamenii se pot obișnui și cu cea mai măreață și mai bogată natură, ajungând încet-încet nepăsători. Acestea erau gândurile care ne treceau prin minte la vederea chipurilor cât se poate de stinse ale locuitorilor europeni ai insulei Ceylon. V. Împrejurimile orașului Point de Galle din insula Ceylon Făcându-se dimineață, am luat trăsurile comandate încă de cu seară și am plecat să cercetăm împrejurimile orașului Point de Galle. Trăsurile de aici sunt
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
Arsă de-al gerului pojar Ce-avu să îl îndure, Ivitu-s-a ca un strigoi Ce-ntâi și-arată-o mână Și-ntregul trup mlădiu apoi, A Primăverii Zână. De friguri luată și de mers Printre nămeți și ghețuri, Cu ochii stinși și chipul șters De dârdâieli și grețuri, S-a sprijint de-un copcel Din preajma-i, să nu pice, Să-și tragă sufletul nițel, Și-n minte ce își zice: - Ehei, amu m-am cam grăbit, La măritiș ca fata... Ci
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
chemat aici ca să văd cum vă scăpați pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, fiindcă în ritmul acesta peste câteva sute de ani nu vom mai fi nici amintire! Târșeloși, jalnici ce sunteți! Aici ochii stinși ai Supremului Vampir Arab, avură o licărire sumbră, iar vocea sa hârâită rosti cu viclenie: - Dar Înălțimea Ta cum te descurci? Că, după cum vedem, deși ești veteran, arăți încă tare bine și în putere. Sper să nu ne fitilești cu
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
a autoarei. Ea s-a ridicat emoționată pentru a ne vorbi. A rostit câteva cuvinte clare, de mulțumire, apoi, tot mai vizibil, cele ce au urmat păreau a fi strangulate. Nu a putut spune până la capăt: Sunt umbra unui zâmbet stins, Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
fixat totdeauna pe postul Europa Libera. Cel mai adesea, după ce ieșeam de la el, simțeam nevoia să mai hălăduim prin mânăstire și ne îndreptam spre ostrov, în cimitir. Îl puteam vedea de departe cum își făcea plimbarea de seară în amurgul stins al Cernicăi, de care eu eram atât de încântat și de impresionat în sufletul meu de copil, străbătând în lung și-n lat balconul căsuței, ce dădea spre lac și spre insulă. Se gândea, se ruga, privea minunile întocmite de
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
dacă-n noapte mișună zorii, de-un timp îmi pare că e firesc. Nu mă mai miră că sunt un altul care se simte-n mine stăpân, în zbor frenetic schimbându-mi saltul și-n flori superbe stogul de fân. Stinsele mucuri sunt mândre ruguri care-și înalță arderea-n cer, ca niciodată de-acum în cruguri să nu mai fie umbre și ger. Codrii-s un foșnet de bucurie apele cântă, aeru-i plin de tari miresme și armonie când nu
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]