611 matches
-
îndepărtarea de modul de viață mic-burghez al familiei și ralierea la activitatea comunistă ilegală, arestarea și, în fine, experiența carcerală și concentraționară sunt relatate în episoadele lor esențiale cu un grad de detaliere variabil și, uneori, cu accente de umor stoic. În închisoarea din Caransebeș naratorul e coleg de detenție cu lideri comuniști precum Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș (dar și cu, pe atunci, încă subalternul Nicolae Ceaușescu) și tot acolo ia notă pentru prima oară de stratificarea internă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
încărcat: supraveghea toate ministerele, coordona diplomații francezi în străinătate, pregătirea diplomatică a regelui pentru momentul când va trebui să guverneze singur. Starea de sănătate se înrăutățea tot mai mult, însă și-a acceptat moartea cu demnitate. A rămas lucid, curajos, stoic și realist până la final. Pe data de 8 martie 1661, conștientizând că este pe moarte, și-a cerut iertare de la curtea regală; seara a avut o ultimă întrevedere cu Ludovic al XIV-lea, care a ieșit din apartamentele cardinalului plângând
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
blânde, frumoase, cu mângâieri consolatoare, cu cântec și muzică. Ideile lui Socrate, în planul psihoterapiei sunt preluate de către stoici. Ele ne sunt expuse de L.A. Seneca în tratatele sale filozofice (De ira, De tranquillitate animi, De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
astfel, libertatea este mai întâi un statut, adică o condiție socială și politică, garantată printr-un ansamblu de drepturi și datorii, înainte de a fi concepută de către filosofi și teologi ca o caracteristică individuală pur psihologică și morală. Libertatea în concepția stoică este astfel înțeleasă ca fiind starea ideală a ființei umane, care atinge serenitatea prin stăpânirea pasiunilor și prin înțelegerea naturii, o astfel de detașare implică, fără îndoială, o anumită forță sufletească, această concepție orientând reflecția teoretică într-o direcție nouă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la posibilitățile oferite de cursul necesar al evenimentelor, de natura însăși. Această adaptare presupune că omul să se domine pe sine însuși, căci ” nimeni nu este un om liber, dacă nu se domină pe sine însuși”. Deci, libertatea în viziunea stoică înseamnă a te stăpâni pe tine însuți printr-o bună cunoaștere a propriilor tale dorințe și aspirații, procedând , apoi, pe această bază, la limitarea sferei lor. Omul, susțin stoicii, nu dorește ceea ce nu poate obține, ceea ce contravine destinului, ci dorește
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
tale dorințe și aspirații, procedând , apoi, pe această bază, la limitarea sferei lor. Omul, susțin stoicii, nu dorește ceea ce nu poate obține, ceea ce contravine destinului, ci dorește numai ceea ce are, bucurându-se de ceea ce îi hărăzește destinul. Așadar, conform doctrinei stoice, calea eliberării omului de sub dominația propriilor sale dorințe este una intelectuală bazată pe cunoșterea posibilităților de realizare a dorințelor și aspirațiilor umane. La fundamentul concepției stoice despre libertate stau două premise: pe de o parte, libertatea este privită ca o
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
dorește numai ceea ce are, bucurându-se de ceea ce îi hărăzește destinul. Așadar, conform doctrinei stoice, calea eliberării omului de sub dominația propriilor sale dorințe este una intelectuală bazată pe cunoșterea posibilităților de realizare a dorințelor și aspirațiilor umane. La fundamentul concepției stoice despre libertate stau două premise: pe de o parte, libertatea este privită ca o stare interioară a omului, aceea în care el nu dorește decât ceea ce, conform necesității poate obține; pe de altă parte, condiția principală a libertății este , conform
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ireversibil ci și pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Ceea ce nouă ni se pare accidental și nedorit , este în fond necesar și dezirabil în cadrul armoniei universale. Din acest mod de a vedea lucrurile rezultă providențialismul vizunii stoice. Prima datorie a omului este aceea de a se supune destinului. Înțelegând că orice încercare de a schimba cursul evenimentelor este fără sorți de izbândă, că ea contravine armoniei universale, omul înțelept se lasă în voia destinului. Mai poate fi
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
acest univers este dominat de fatalitate, trăirile interioare -păreri, dorințe, sentimente - depind numai de noi, fiind libere prin natura și esența lor. Astfel libertatea interioară a omului dominat de fatalitate, permite existența în genere a libertății. Prin această concluzie, soluția stoică se remarcă drept un moment fundamental din evoluția concepțiilor filosofice despre libertate. II.1.2. Conceptul de libertate în filosofia Evului Mediu Gândirea creștină medievală se află în fața unei probleme similare. Recunoscând atotputernicia lui Dumnezeu, teologii creștini trebuiau să răspundă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
caracterului fatal al celor ce se întâmplă au pus gândirea antică în fața unor întrebări foarte grave: În această lume guvernată de necesitate mai poate fi vorba de libertate? Cum s-ar putea realiza libertatea umană acolo unde domnește fatalitatea? Soluția stoică presupune recunoașterea necondiționată a forței implacabile, a Necesității, a destinului asupra fenomenelor reale. În interpretarea stoicilor, evenimentele nu sunt necesare doar pentru că au un caracter predeterminat și ireversibil ci pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Pentru
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Inserția citatelor din gânditorul antic nu oferă numai un interesant decupaj narativ, ci revelează sensul final al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit între obsesia cărții sale și iubirea pentru Simina este resimțită cu o durere similară sacrificiului stoic. Acțiunea romanului Nefertiti (2001), fără îndoială opera de căpetenie a autoarei, se petrece în Egiptul antic, în secolul al XIV-lea î. Hr., pe timpul celei de a XVIII-a dinastii, când a avut loc reforma religioasă a lui Ahnaton, supranumit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
propagandei de partid, atotputernică și amenințătoare pentru orice trebuia să treacă proba tiparului și a difuzării publice, presa studențească ieșeană reprezenta un bastion singular. Din fericire, atât el, cât și eu eram feriți de tensionantele negocieri cu cenzura (activitate asumată stoic de mentorii noștri într-ale jurnalisticii, "Boierul" Condurache pentru Opinia și Andrei Corbea pentru Dialog), nouă rămânându-ne doar viciul delectabil al tehnoredactării și al lucrului în tipografie, spațiu magic, împregnat de gustul plumbului și de aroma înțepătoare a cernelii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
plimba pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un fel, e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îndoiți, altul căzând pe spate cu mâinile ridicate, ca și cum lumea se prăbușea În spatele lui), iar al treilea, cel mai apropiat de fotograf, de vreo patruzeci de ani, brunet, cu părul scurt și barba de două-trei zile, drept și ferm, aștepta stoic glontele care Încă nu sosise, cu fața În sus și ochii legați cu o cârpă neagră, cu o mână rănită, care-i atârna pe piept, bandajată și În bandulieră. Era atât de senin și demn, Încât degetele de pe trăgaciul puștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi, a șoptit iar pictorul de război, eu zic că nu există nici un bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
propria alegere, conștienți fiind de propriile noastre limite și de nevoia de a accepta cu seninătate propria sărăcie. Toți sfinții au experimentat, într-un fel sau altul, această etapă. Și nu au depășit-o prin asumarea acelui ideal de sfințenie stoic, ce inițial le-a călăuzit pașii, ci au acceptat propria lor slăbiciune, meteahnă în care au descoperit un nou chip al lui Dumnezeu, îmbrățișând ceea ce părintele René Voillaume considera a fi a doua chemare. Chemarea de a descoperi gingășia și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
atitudini politice, teorii matematice și concepții filosofice. În acest sens, remarcăm spațiul extins dedicat gloselor în corpul publicisticii eminesciene: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"352. Dovedind stăpânirea tehnicii maioresciene a supralicitării detaliului, jurnalistul își exersează rolul profesoral în deplină complicitate cu publicul cititor. O serie de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cele mai multe ori, jurnalistul semnalează cu grijă accepțiunile cuvintelor, mergând până la sensurile lor etimologice, limitând astfel ambiguitatea semantică a termenilor: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și, pe de altă parte, s-ar putea întrezări, în insistența trimiterilor ovidiene, caracterul discuțiilor interminabile pe care sulmonezul le-a avut cu prietenul său, Macer, în timpul lungii lor călătorii comune în Orient și în Sicilia. Suspectarea și ulterioară moarte stoică pe care și-a cauzat-o Macer, sub Tiberiu, ar fi deci punctul final, logic al unei atitudini constante de independență inclusiv "politică" față de instituția imperială. Prin urmare, Macer, după Gallius, este al doilea dintre destinatarii scrisorilor ovidiene care au
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
inocent posibil (deci fără nicio nuanță ironică), cuvintele lui Ovidiu ar vrea să sugereze cel puțin ca de-acum "Augustus să țină frâiele imperiului, cu aceeași vigilență cu care are grijă de interesele patriei sale219", ca un fel de Zeu stoic exilat în intermundia, fără a avea contact cu lumea oamenilor. De-acum înainte sulmonezul intenționează să se adreseze zeilor mai sensibili rugăciunilor imploratoare ale oamenilor; o spune de altfel foarte clar, folosindu-se de un aforism: "bunăvoința, într-adevăr, îi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cato din Utica, la școala căruia a crescut și căruia i-a adus elogii funebre pentru că a murit apărând ideile republicane. Se căsătorise cu Porcia, fiica lui Cato și văduva lui Bibulo, hrănită așadar în spirit anti-Cezar. Era adeptul doctrinelor stoice pentru care asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi era rudă, soț sau chiar tată. La acestea se gândea Ovidiu când făcea referire la Brutus și la "discursurile" sale; și nu numai Ovidiu ci și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ovidiene legate de omul și ideile lui Brutus asasinul lui Cezar -, nu ne înșeală, înseamnă că și destinatarul scrierilor sale, Brutus, al cărui nume face trimitere la toate aceste elemente, trebuie să fi trăit într-un mediu spiritual mai degrabă stoic. Din moment ce acesta este mediul spiritual în care destinatarul respectiv trăiește sau în care Sulmonezul își imaginează că trăiește, unele dintre afirmațiile lui Ovidiu privitoare la acest Brutus ne apar sub o lumină nouă. De exemplu, sună de-a dreptul îndoielnic
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții în nenorocire, Ovidiu inventează diverse aforisme de morală stoică (în maniera lui Augustus însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel actual al lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a casei Fabia din Hercule nu se va spune niciodată îndeajuns: mai mult decât o semnificație socială și politică evidentă, originea herculiană a familiei Fabia includea și una spirituală destul de importantă. Recent a fost publicat un articol important despre valoarea stoică pe care Hercule o reprezenta în epoca lui Augustus și la Ovidiu, la care noi facem trimitere 349. Aici vrem doar să scoatem în evidență că Ovidiu leagă în mod intenționat domus Fabia de tot ceea ce, atât el cât și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot ceea ce, atât el cât și contemporanii lui, își imaginau a fi mai înalt din punct de vedere spiritual: de Hercule. Poate favorurile speciale de care se bucură Hercule în ochii multor poeți din epoca augustană se datorează acestei spiritualități stoice. Hercule (și Ulise) erau "inuictos laboribus et contemptores voluptatis et uinctores omnium terrorum"350. Propertius narează în elegia a noua din cartea a patra despre aceleași origini herculiene ale templului Ara Maxima (cu aceeași intenție de a exalta domus Fabia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]