600 matches
-
un suflet stăpân pe sine” . Prezența argumentelor și parafrazelor de tip stoic în această secvență a dialogului reprezintă o opțiune interesantă, din care trebuie să înțelegem în primul rând rolul pe care Boethius îl acordă acestui tip de filosofie: gândirea stoică are funcția de a elibera intelectul de „legătura” cu lucrurile, de dependența față de lumea materială. O funcție purificatoare sau mai degrabă „nivelantă”, am spune, prin care intelectului i se smulg prejudecățile legate de valoarea lucrurilor sensibile. Nu mai mult, însă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
față de lumea materială. O funcție purificatoare sau mai degrabă „nivelantă”, am spune, prin care intelectului i se smulg prejudecățile legate de valoarea lucrurilor sensibile. Nu mai mult, însă, deoarece, odată imunizat față de aparentele nenorociri, intelectul are nevoie de altceva. Meșteșugul stoic este numai „leacul cel slab”, instrumentul prin care intelectului i se „taie” legăturile cu scoarța terestră, pentru a putea ulterior să se înalțe spre adevărata lui patrie: „Minții tale îi voi da aripi prin care să se poată înălța ca
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticându-se ambiția nemăsurata, prostia, avariția, într-un mod tolerant și cu humor. Într-un ton mai sever sunt formulate cele 16 satire ale contemporanului sau Juvenal, aparținător al filosofiei stoice. Marțial, prieten cu Juvenal, a fost un maestru al epigramei, publicate în 15 cărți, în care critica într-o formă zdrobitoare decadenta moravurilor societății române. În secolul I p. Chr. apar povestirile lui Petronius Arbiter, grupate sub titlul ""Satyricon"", relatând
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
fost "An American Tragedy" (1925), care a fost ecranizat în 1931 și, din nou, în 1951. Alte lucrări includ: "Trilogy of Deșire" despre Frank Cowperwood, o versiune romanțata a lui Charles Yerkes: "The Financier" (1912), "The Titan" (1914), și "The Stoic" (apărut postum - 1947). În 1935 îngrijitorii librăriei din Varșovia, Indiană au ordonat arderea tuturor lucrărilor semnate de Dreiser din posesia librăriei. Stilul lui Dreiser este marcat de lungi fraze și atenție intensă în detalii. Cum lucrările sale privesc statutul social
Theodore Dreiser () [Corola-website/Science/299411_a_300740]
-
fost un predicator ambulant (itinerant) în Palestina secolului I e.n., care potrivit mărturiei biblice înfăptuia miracole pe unde trecea. În Imperiul roman al acelei vremi, acest fapt trecea ca fiind banal și nimic străin atmosferei timpului și locului, despre maeștrii stoici și cinici ai vremii spunându-se același lucru. Numeroși făcători de minuni evrei pot fi comparați cu Iisus. Astfel, Talmud-ul relatează despre minunile înfăptuite de diverși rabini, de exemplu rabinul Honi ha-Meaggel, trăitor în secolul I î.e.n., sau celebrul
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Uniunea Sovietică. Această retragere urmărea realizarea unui plan de urgență conceput pentru cazul în care Polonia nu ar fi fost capabilă să-și apere cu succes frontierele. În această zonă, polonezii trebuia să organizeze o defensivă puternică și să reziste stoic și perseverent până la venirea iernii, când Franța și Regatul Unit puteau să declanșeze ofensiva pe frontul de vest, după cum se angajaseră. Rydz-Śmigły aprecia că terenul accidentat, râurile Nistru și Stryj, respectiv mlaștinile din zonă, puteau oferi linii defensive naturale rezistente
Capul de pod român () [Corola-website/Science/307508_a_308837]
-
hărțile sale. În prefața cărții "Turul Franței: 1903-2003 ()", Eugen Weber, spune: Turul a adus o mai mare contribuție Franței decât eroii lumii moderne. A pus degetul pe rană în ceea ce privește valorile predate în școală, dar rareori însușite: efort, curaj, determinare, rezistență stoică la durere și chiar fairplay. A familiarizat o națiune cu propria-i geografie. A adus viață, activitate, emoție în micile orașe în care se întâmplă foarte puține lucruri; a creat o atmosferă festivă peste tot pe unde a trecut; și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
libertate față de, „absența ingerenței dincolo de o frontieră mișcătoare, dar întotdeauna identificabilă”. Libertatea pozitivă este tradusă prin „Sunt liber când sunt propriul meu stăpân” și „Nu sunt sclavul nimănui”. În cadrul conceptului de libertate pozitivă, Berlin separă trei aspecte: libertatea de tip stoic, libertatea identificată cu corectitudinea, dreptatea, rațiunea și libertatea identificată cu supunerea față de legi stabilite de noi înșine. Libertatea de tip stoic pornește de la ideea că sclavul nu poate fi decât la fel de liber ca și stăpânul său. Dar ce libertate are
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
meu stăpân” și „Nu sunt sclavul nimănui”. În cadrul conceptului de libertate pozitivă, Berlin separă trei aspecte: libertatea de tip stoic, libertatea identificată cu corectitudinea, dreptatea, rațiunea și libertatea identificată cu supunerea față de legi stabilite de noi înșine. Libertatea de tip stoic pornește de la ideea că sclavul nu poate fi decât la fel de liber ca și stăpânul său. Dar ce libertate are un sclav? El are de ales între a se supune sau a fi pedepsit. Potrivit stoicilor, alegerea este a sclavului, chiar dacă
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
Despre natura lucrurilor"). Cele patru cărți ale operei tratează următoarele teme: I. Cultivarea pământului și păstoritul; II. Cultivarea plantelor, în special a viței de vie și a măslinilor; III. Creșterea animalelor; IV. Descrierea apiculturii, cu o metaforă cuprinzând o viziune stoică asupra vieții în societate. "Eneida" ("Aeneis"), alcătuită din hexametri în 12 cărți, este considerată epopeea națională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiței Venus), după căderea Troiei și lungi peregrinări, ajuns
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
(gr.: Επίκτητος; lat.: "uș" n.55- d.135) a fost un filozof grec stoic. Probabil s-a născut la Hierapolis, Phrygia, si a trait o mare parte din viață în Romă până în momentul exilului la Nicopolis, unde a și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai apoi, al
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
intriga a fost înlocuita cu povestea regelui Antioh (ceea ce ducea însă la o inexactitate istorică, exagerând înfrângerea sa în acel moment pentru a se potrivi cu textul inițial), înlocuind pe spanioli cu romani și pe eremitul catolic cu un filozof stoic
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
dreptile lui ocine și cumpărături, din dreptele lui direse: satul Stolniceni pe gîrla și satul Scumpia care este în ținutul Iași, care acest sat i-a fost cumpărătura de la Păscălina cheaghina lui Lupul Stoici logofăt și de la fiul lui Ionașcu Stoici, pentru opt sute și cincizeci de ughi de galbeni... Și deasemenea satul Cucueații în ținutul Iași pe care la cumpărat de la Coste și de la sora lui Ticea, copiii Agafiei și a lui Nasture, nepoții lui Cirțiu și Necoriță, fiul Magdalenii, nepotul
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
a evita celebra dificultate a „firului de păr” din dialogul Parmenide: Ideile sunt, în noua lui definiție, „cauze paradigmatice ale fenomenelor naturale firești” . Succesorul lui Xenocrate a fost Polemon (350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic, susținut de doctrine în esență platonice dar cu serioase infuzii stoice, aristotelice, orientale, neopitagoreice. Este vorba de personaje destul de puțin cunoscute ca
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic, susținut de doctrine în esență platonice dar cu serioase infuzii stoice, aristotelice, orientale, neopitagoreice. Este vorba de personaje destul de puțin cunoscute ca Arcesilaus, Carneades, Antiochus din Ascalon (130-68 î.Hr, în perioada activității sale Academia fiind deja pustiită, în urma căderii Atenei din anul 88, astfel încât Antiochus, la un moment dat singura
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
(, , "din Arameia" (ὁ Ἀπαμεύς) sau "din Rhodos" (ὁ Ῥόδιος)) (c. 135 î.Hr. - c. 51 î.Hr.) a fost un filozof stoic, geograf, politician, astronom, istoric grec. A fost profesor în orașul său natal, Apameia, Siria și a fost aclamat ca cel mai mare poet al epocii sale. Opera lui vastă există astăzi doar în fragmente. Ultimul nume citat de Strabon în
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
orașul său natal, Apameia, Siria și a fost aclamat ca cel mai mare poet al epocii sale. Opera lui vastă există astăzi doar în fragmente. Ultimul nume citat de Strabon în sumarul învățaților preocupați de geografie este al celebrului filozof stoic și om de știință Poseidonios. Născut în Apameia Siriei, în jurul anului 135 î.Hr., Poseidonios, discipolul lui Panaitios la Atena, a fost unul dintre cei mai iluștri profesori ai antichității. „Întreaga sa activitate ca om politic și ca filozof — informează Strabon
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
5). A fost un om foarte învățat, „unul dintre filozofii cei mai instruiți" (XVI, 2, 10) din vremea lui Strabon. Așa se explică faptul că, după moartea profesorului său, lui i s a decernat cinstea de a fi șeful școlii stoice. Influențat în concepțiile sale filozofice de ideile lui Platon și mai cu seamă ale lui Aristotel (Strabon îl învinuiește de aristotelism (II, 3, 8). Poseidonios, asemenea dascălului său, ridică la rang de cinste, în locul logicii, fizica. În acest sens, pentru
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
în limba maghiară de Haás Endre (TFE 36-38, CPSF 44-46). Surprinzătoare sunt introspecțiile psihologice din TFE 39-40 (CPSF 47-48): Stefan Zweig - „Jucătorul de șah” și N. N. Nagaev - „Destinul condamnaților” (repovestit de P. Barașiov și V. Kitain). Fanii SF au răbdat stoici ca, îndrumați de I. Voledi și Alexandru Cerbu, să caute „Coroana regelui Burebista” (TFE 41-43, CPSF 49-51). Măcar Sherlock Holmes (TFE 44, CPSF 52) folosea metode științifice în investigațiile sale criminalistice. După „Balaurul mărilor” de Ioana Petrescu (TFE 45, CPSF
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
bază ale stoicismului au pătruns și în elita romană, atât în epoca republicană, cât și mai târziu în timpul imperiului. În perioada de declin al Republicei, prin Cicero, și în perioada imperială, prin Seneca și împăratul Marc Aureliu, romanii preiau principiile stoice, împreună cu elemente ale altor școli filosofice grecești, scrierile acestora caracterizându-se prin eclectism. Lucretius adoptă sistemul filosofic al lui Epicur, adaptându-l la concepția sa despre viață și la realitățile romane. Filosofia epicureică, concurând stoicismul și alte curente filosofice, a
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
ratio", "corpora prima", "prima elementa", "principia", "primordia rerum" etc. Stoicismul, creat de Zenon din Citium în secolul al IV-lea î.Chr., este o fiolosofie raționalistă, recomandând o viață în conformitate cu legile naturii, pentru a atinge astfel înțelepciunea și fericirea. Filosofia stoică este un întreg coerent, o filosofie sistematică a totalității, care, pornind de la logică și trecând prin legile fizicei, are ca scop final - ca și alte doctrine filosofice elenistice - normativele morale, etica. În conformitate cu logica stoică, orice cunoaștere își are originea în
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
atinge astfel înțelepciunea și fericirea. Filosofia stoică este un întreg coerent, o filosofie sistematică a totalității, care, pornind de la logică și trecând prin legile fizicei, are ca scop final - ca și alte doctrine filosofice elenistice - normativele morale, etica. În conformitate cu logica stoică, orice cunoaștere își are originea în impresiile reale ale lucrurilor date de simțuri, care sunt înregistrate de spirit sub forma percepțiilor. Aceste percepții, confirmate prin experiențe repetate, se dezvoltă silogistic și devin concepte logice. Demonstrarea adevărului derivă din forța persuasivă
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
care le-a inspirat, a ajutat la crearea mai multor stereotipuri despre negri, dintre care multe mai dăinuie și astăzi. Printre acestea se numără cel al mamei negre iubitoare („mammy”); stereotipul „pickaninny” pentru copiii negri; și unchiul Tom, servitorul conștiincios, stoic, credincios stăpânilor săi albi. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, asocierile negative cu "Coliba unchiului Tom" au umbrit într-o oarecare măsură impactul istoric al cărții ca „unealtă vitală anti-sclavie”. După ce a fost acuzată de adversarii ei că deformează realitatea
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
Harmonik" de teorie a muzicii, bazată sistemul pitagoreic al numerelor. În optică ("Optik") descrie unele proprietăți ale luminii, în special reflexia, refracția și explicația culorilor. Lucrarea de filozofie "Peri kriteriou kai gemonikou" (, ) este un amestec al concepțiilor neoplatoniciene cu morala stoică. Cercetări recente au arătat că multe din datele furnizate de Ptolemeu erau fie fictive, fie falsificate în așa fel încât să corespundă concluziilor sale, fapt remarcat deja de Jean Delambre în 1817 și confirmat întru totul în 1985 de astronomul
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
în fața senatului, prin care promitea întoarcerea la principiile lui Augustus. Rolul senatului în cadrul guvernării avea să crească, iar senatorii aveau să se bucure de mai multă libertate în exprimarea opiniilor. Discursurile sale au fost scrise de Seneca, un distins filosof stoic, exilat în Corsica de Claudius și rechemat să se ocupe de Nero, ca preceptor, alături de Afranius Burrus, perfectul pretoriului. Britannicus, fiul lui Claudius, a fost otrăvit la o cină în anul 55. Mama să, Agrippina, a exercitat o enormă influență
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]