1,511 matches
-
și o bucată de scândură și am scos paiele și tot ce era adus în cuib de către vrăbii, eliberând cuibul pentru familia mea de lăstunași. Cine știe, poate că au sosit și ei sau o pereche dintre puii lor, odată cu stolurile ce zburătăceau deasupra blocurilor și își caută vechiul cuib. Mai aveam în zonă și o pereche de guguștiuci (noi le mai spunem și turturele după turuitul lor) ce se cuibăriseră într-un oțetar, crescut lângă blocul de vis-a-vis, chiar sub
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
viitoare, într-o liniște sufleteasca deplină, când se află împreună și de un zbucium continuu, atunci când fără să vrea sunt departe unul de celălalt, dar mereu aproape, prin legăturile indestructibile ale sentimentelor create. Cum primăvara, fiecare om așteaptă să sosească stolul de rândunele și de lăstuni să confirme că iarna de acum este departe, un episod deja consumat, așa și eu așteptam că apară un Lăstunaș care să-mi readucă o nouă primăvară sufletească, chiar dacă primăverile din părul meu cărunt, sau
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
Acasă > Poezie > Cântec > PICURI Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului Picuri, din cocori cu flori și din stele cu mărgele dintr-un stol de rândunele picuri mii de albastrele cum sunt ochii mamei mele... Ai venit, toata-n albastru cu flori-de-nu-mă-uita în glastra de alabastru și mă ningi mereu albastru cu cerneală, dintr-un astru pe hârtii de calendar, si asa mereu mă
PICURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353620_a_354949]
-
în vorbele de clacă ale unui prezident... bietul cuc european!... și el pribeag prin uniune negăsind nimic de lucru tot sperând într-o minune în zadar ar striga cu-cu! până la Buna-Vestire, că nu mai avem pe-aici decât un stol... de pasărici... Referință Bibliografică: încă nu e primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎNCĂ NU E PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353661_a_354990]
-
Toți peștii aflați mai aproape de plajă care nu s-au orientat să plece spre larg la apă adâncă, au fugit spre mal, devenind astfel prada turiștilor. Mulți pluteau deja morți fiind o hrană gratisă pentru pescărușii care îi adunau în stoluri. A prins atunci chiar și o micuță cambulă. - Și cum, mai erau buni de mâncat? Întreba o fată din grup. - Desigur. Erau doar amețiți din cauza lipsei de oxigen. Cei care ne scăpau printre degete fugeau din nou spre larg. Acest
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PUR ȘI SIMPLU PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului bondari din floare se desprind albine-n roi nebun se prind vrăbii în stoluri înfioară adânca liniște doboară foiesc prin pajiști gâze mii torc tril în ceruri ciocârlii valsează ireal un flutur ici colo norii umbra-și scutur copacii ramuri împletesc sub vânturi frunzele foșnesc e pace-n case și afară e pur și
PUR ŞI SIMPLU PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353746_a_355075]
-
crengile arțarilor, teilor, stejarilor, sau gorunilor, pornesc într-un zbor lin, să coboare spre îmbrățișarea tandră a pământului, ca o pereche de balerini pe scena „Teatrului Mare” din Moscova (Большой Tеатр) într-un vals interpretat de balerini în „Lacul lebedelor”. Stolurile de porumbei se îngrămădesc la picioarele vizitatorilor ce-și deschid pungile cu grăunțe cumpărate de la chioșcurile specializate și foșnetul aripilor lor mereu în mișcare simbolizează viața plină de neprevăzut, de situații instantanee, când trebuie să te ridici mereu de la pământ
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
umbrelor rebele Și-a himerelor sub pleoape... Încă-i toamnă, toamna-n zborul Păsărilor migratoare Rătăcite cum mi-e dorul Viu, în zbor, după ce moare... Încă-i toamnă, toamna-n goluri Între pruturi și siberii Când se rupe ceru-n stoluri De cocori plecând în serii... Încă-i toamnă, toamna varsă Vineție și lividă Ploaia încontinuu stoarsă Din materia lichidă. Încă-i toamnă, toamna-n mine Ca pe-o frunză mă condamnă La sfârșitul care ține Cât o nesfârșită toamnă... Referință
ÎNCĂ-I TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347194_a_348523]
-
rană umanității: Plânsul mărunțit al secundelor, / dezastre repetate/ale îngăduinței”. Nu este la îndemâna ficărui poet să extragă lamura unei idei, să o așeze în cofrajele rațiunii, să constuiască acel arc voltaic ce vă lumină dinlăuntrul cuvintelor. Cezarină reușește să strunească stolul imaginilor care ne dau târcoale în timpul creației, să le prindă în firul imaginilor strict personale, să le desăvârșească prin șefuire. La ea, lumea-largă este comprimata în globuri că de cristal, așezată pe mediana dintre minte și inima, pusă la îndemână
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
și astfel, sub presiunea privirilor a treizeci de fete și a vezicii urinare devenisem galbenă. -Cine are nevoie să intre! ne-a spus instructoarea cu o voce indiferentă în fața necazului meu. Nici nu și-a terminat bine fraza, că un stol de fete sau abătut spre cele câteva uși. M-am înghesuit și eu printre ele și cum una mă împinge mai mult decât se cuvenea, m-am trezit că o împingeam și eu pe cea din fața mea cu aceeași agresivitate
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
Ai auzit? Bătrâna n-a răspuns. A dat din cap în semnul acela de aprobare al oamenilor, și-a scuturat tot trupul cu putere, și-a învârtit coada cât a putut să cuprindă și a scuturat scurt din picioare. Un stol întreg de muște a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: - Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagoda și gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște flori iar rimele, cochetele! ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol de păsări, pune schele să tencuiască vechi figuri de stil. Așijderi, dă cu praștia în stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând și braț divin, culege din metafore omizi, iar pentru el, tăcerea e destin, cu umbra
CITEŞTE ŞI VEI VEDEA CĂ POEŢII SUNT,DAR NU EXISTĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357203_a_358532]
-
Orizont > Selectii > REMEMBER Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe perne țuguiate n-am vrut să mă ridic Mizând pe moștenirea străbunilor plecați, Am măturat țărâna, fără să mă-mpiedic De stoluri arogante; ieftini și agramați, Mi-am șlefuit aleea curat și cu răbdare Furând numai cu ochii, din paginile dalbe, Acuratețea clipei n-am scăldat-o-n uitare Deși mi-am hrănit viața cu destule nopți albe. Șerpi veninoși și ageri
REMEMBER de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357234_a_358563]
-
care prinde fluturi și sunete nocturne ecouri suspendate în florile de orhidee am adunat nuanțe cromatice în palmele noastre uscate îmi atinge umărul un porumbel mă strigă păpădiile le înșir în jurul gâtului să simt miracolul încape doar cuvântul dor și stolul de păsări rătăcite vocile se prind în plasa de păjanjen unde supravețuiesc și acum unghiile mă rănesc cu un răcnet stins animalele se sfâșâie între ele corzile vocale cântă despre iubire un clinchet - din cartea de povești miracol de regie
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagoda și gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște flori iar rimele, cochetele! ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol de păsări, pune schele să tencuiască vechi figuri de stil. Așijderi, dă cu praștia în stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând și braț divin, culege din metafore omizi, iar pentru el, tăcerea e destin, cu umbra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
mulge odasătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagodași gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște floriiar rimele, cochetele! ades leînțarcă de moloz și, dintre nori,aduce miei și zei de pluș în iesle.Poetul, stol de păsări, pune schelesă tencuiască vechi figuri de stil.Așijderi, dă cu praștia în stelesă spargă al poveștilor pistil.Poetul, ram de gând și braț divin,culege din metafore omizi,iar pentru el, tăcerea e destin,cu umbra unei palme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
o ascunsă mustrare a timpului, pentru că începusem a ne îndepărta de maestră și a ne uita valorile. Niciodată, însă, nerecunoștința nu se poate ghemui definitiv într-un popor, ci izbucnește, mai curând sau mai târziu! Pe 28 septembrie (2013), când stolurile călătoare se vor fi depărtat pe rând, spre neștiute pământuri îndepărtate, America, o a doua, sau a treia țară a sopranei (după România și Italia), o omagiază, cum o face, nu pe atât de rar nici pe atât de timid
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
Autorului RECVIEM Pădurea trimite și-acuma ecouri, Covorul de frunze foșnește sub pași, Chiar aerul umed vibrează-n cavouri, Dar tu nu mă lași să trăiesc, nu mă lași. E liniște multă-n această secundă, Doar corbii cei negri în stoluri se strâng; Și luna e astăzi așa de rotundă, Dar tu nu mă lași nici măcar să mai plâng. Mai tremură frunza și cade uscată Pe câte o criptă, pe câte-un mormânt, Eu tot mai încerc să-ți vorbesc înc-o
RECVIEM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357792_a_359121]
-
auzi glasul meu Stau înaintea Ta și mă vei vedea Cei vicleni vor avea soarta cea mai grea Criminali mincinoși cu foame de ateu Mila și frica deschid sfânta ușă În altar spiritul meu se hrănește Cum într-o mare stoluri mari de pește Pe Calea Ta smerit și drept pe tușă Când trupul meu se va retrage-n pământ Doar sufletul meu zori va fi în Cuvânt PSALMUL 6 Sufletul meu s-a tulburat de noapte Oasele mele-s ninse
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
și veac Binecuvântările Sale apte La tăria poporului să-i dea leac PSALMUL 29 Doamne n-ai veselit pe vrăjmașii mei Împotriva mea și iar m-ai vindecat Și scoasă-i din iad sufletul meu curat Cum zboară spre cer stoluri de porumbei Dat-ai frumuseții mele putere Când ai întors fața Ta m-am tulburat Sfințenia Ta am lăudat curat Ruga mea a fost singura avere Schimbat -ai plânsul meu în bucurie Te va lăuda pe Tine țărâna De trece
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
luneci sub pașii mei de gânduri. asculți doar potcoavele răsturnate ale minciunilor. tensiuni se adună în clopotul de iarnă iar toamna, mă lasă mereu pe scaunul mic de copil, din camera păpușilor. mă sperie ochii păpușilor. nu mai plâng. răvășesc stoluri de vrăbii... una îmi lasă un țipăt scurt în timpanul stâng. nu știe să iubească. nu-i cer nimic. a plecat. creanga de măr spionează secundele părinților mei râd. toamna lasă câte un fruct rotund pe unul din noduri, până când
DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357934_a_359263]
-
Cu toate acestea, obraznice cum erau, mai furau și din mâncarea găinilor și a bibilicilor. În această zi însă ... erau tolerate. Se considera că este ziua lor, ziua când păsările se „logodesc”. Și era bucurie mare... pentru că se strângeau în stoluri, ciripeau și se giugiuleau. Își cântau dragostea! După masa de prânz, bunicuța umplea „căldarea” mare cu zăpadă neatinsă de vreun om sau animal, și o punea la topit în vatră, pe pirostrii. După ce se topea... ne făcea baie.Și știți
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DOINĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului doină (prelucrare după poezia populară) pe sub cer și pe sub stele zboară dorurile mele ca un stol de rândunele, zboară toate și se duc, cum zboară singur un cuc, și-n singurătatea lui cată poala codrului. săraci dorurile mele, le bat numai vânturele, la cârcimă le-am băut cu zahar și cu năut, eu în rai nu
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TOAMNA PALIDA Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului toamnă palidă în soare spectru parfumat, cobaltul arțarilor pe pânză pictat. mai adaug o culoare cerului de Voroneț stolurilor nedormite, un gri zâmbăreț. pădurilor de la șes un roșu venețian valului ce bate-n mal albastru prusan. toamna palidă-n culoare fuge de nămeții iernii primăvara prin vâltoare, așteaptă căldura verii. Referință Bibliografică: Toamna palida / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare
TOAMNA PALIDA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358398_a_359727]
-
trecut decenii de când cei doi, prințesa și Făt-Frumos, stăteau pe bancă în parc. Chiar întoarsă în satul natal, pustiu acum, unde nu mai găsește pe nimeni dintre cei dragi, „fata lui Costică“, contemplându-se la vârsta deplinei maturități, când „gândurile, stol, aleargă spre cei dragi“ și-ar vrea să mai retrăiască emoțiile copilăriei, sau când îndrăznește să ceară „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi“ într-o răsunătoare Rugăciune, poeta găsește în sine forța de a vedea esența vieții: „natura, în juru-mi renaște
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358062_a_359391]