1,184 matches
-
Românul [1620], „Dacoromania”, 1927-1928), aceste cercetări, dincolo de achizițiile științifice durabile, au propus modele, au stârnit emulație și, mai cu seamă, au făcut școală. Dintre toți scriitorii însemnați ai medievalității românești, C. s-a oprit, într-o cercetare aparte, doar asupra stolnicului Constantin Cantacuzino. Despre activitatea acestuia a scris, împreună cu Ramiro Ortiz (fiecare semnalându-și exact participarea), micromonografia Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (1943). Substanța acestui studiu, ca și a introducerii pe care a alcătuit-o pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
cu seamă, au făcut școală. Dintre toți scriitorii însemnați ai medievalității românești, C. s-a oprit, într-o cercetare aparte, doar asupra stolnicului Constantin Cantacuzino. Despre activitatea acestuia a scris, împreună cu Ramiro Ortiz (fiecare semnalându-și exact participarea), micromonografia Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (1943). Substanța acestui studiu, ca și a introducerii pe care a alcătuit-o pentru ediția din 1944 la Istoria Țării Rumânești (realizată în colaborare cu Dan Simonescu), intitulată Stolnicul Constantin Cantacuzino. Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
participarea), micromonografia Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (1943). Substanța acestui studiu, ca și a introducerii pe care a alcătuit-o pentru ediția din 1944 la Istoria Țării Rumânești (realizată în colaborare cu Dan Simonescu), intitulată Stolnicul Constantin Cantacuzino. Viața și opera, purcede din prelegerile universitare ce vor alcătui volumul al treilea al Istoriei literaturii române vechi. Profesorul își prevenise studenții, în câteva rânduri, că intenționează să consacre un curs de un an întreg operei lui Dimitrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
ca pe o lucrare fundamentală, „de pupitru”) o carte de maturitate, cu toate datele unei sinteze. Într-adevăr, constituie o sinteză (a și fost atașată tipului „lansonian”) deloc ușor de egalat, chiar dacă ultimul autor tratat în volumul al treilea era stolnicul Constantin Cantacuzino. Este o lucrare ce își păstrează valabilitatea, pentru că, dincolo de volumul impresionant de informații (e adunat tot ceea ce sursele documentare, edițiile, exegezele existente în acel moment îi puneau la dispoziție autorului, lângă rezultatele propriilor sale descoperiri), dincolo de probele convingătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
Paris, 1936; Istoria literaturii române vechi, I-III, București, 1940-1945; ed. 2, pref. Dan Zamfirescu, postfață Dan Simonescu, București, 1980; ed., îngr. Rodica Rotaru și Andrei Rusu, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996; Mihail Kogălniceanu. Activitatea literară, București, 1942; Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (în colaborare cu Ramiro Ortiz), București, 1943. Ediții: Album de paleografie românească, București, 1926 (în colaborare cu I. Bianu); M. Kogălniceanu, Opere, Craiova, 1930; Petre Ispirescu, Legende sau basmele românilor adunate din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
lor care acum apar din ce în ce mai distincte. În acest context, să luăm în considerare atât reușitele scrisului, cât și convergențele rezultate din contactul a doi oameni de carte ce ilustrează cum nu se poate mai bine tendințele intelectualității: George Brancovici și Stolnicul Constantin Cantacuzino. Activitatea marelui cronicar sârb ocupă un loc foarte important în istoria relațiilor româno-sârbe și în istoria relațiilor Sud-Estului, ea având conexiuni cu viața culturală și politică a Transilvaniei și Țării Românești în a doua jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și Constantin Cantacuzino. Interferențele pe linia scrisului istoric pot fi ușor sesizate dacă vom studia în paralel Cronicile lui Brancovici cu Istoria Țării Românești a lui C. Cantacuzino. Prietenia dintre cei doi cărturari se leagă în liniștea splendidei biblioteci a Stolnicului, așa încât izvoarele operelor lor sunt aceleași. Atât Cronica mică, intitulată Cronica (a) slovenilor, Misii cei din jos și cei din sus Misii (redactată în limba română), cât și Cronica cea mare (scrisă în slavo-sârbă) arată rezultatul studiilor sistematice efectuate de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Cronica cea mare și că ea cuprinde o înșiruire de evenimente din istoria Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei, corelată cu istoria sârbilor, în speță cu aceea a familiei Brancovici. Figură reprezentativă a culturii Valahiei de la sfârșitul secolului al XVII-lea, Stolnicul Constantin Cantacuzino a înviorat viața politică a țării sale venind cu zestrea de învățătură padovană, dar și cu o bogată colecție de cărți. Activitatea sa, de un larg orizont, promovează gândirea umanistă, înnoitoare, urmărește laicizarea culturii românești în sensul în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Românești rămâne o carte originală, cu reflecții multiple, că ea nu este doar din punct de vedere istoric analizabilă, ci și din punct de vedere politic și filosofic. Andrei Pippidi are dreptate când acordă importanța cuvenită triplului sens al cugetării Stolnicului: istoric, pentru că e vorba de o erudiție impresionantă; politic, pentru că aduce importante judecăți privitoare la actualitate; și filosofic, fiindcă descoperă sensurile ultime ale trecutului românesc. Educația apuseană a Mavrocordaților, cărțile cumpărate de ei, în speță de Nicolae, îndemnurile tradiției, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
165 A și B. Vezi Nicolae Iorga, Relations entre Serbes et Roumains, București, 1922; Nicolae Iorga, „Operele lui G. Brancovici”, în Revista istorică, III, nr. 1-6, 1927; dintre ultimele lucrări care abordează contactele româno-sârbe, inclusiv pe acelea dintre Branovici și Stolnic, amintim volumul lui Silviu Anuichi, Relații bisericești româno-sârbe în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, București, 1980, pp. 31-32. Aron Densușianu, „O nouă cronică românească”, în Revista critică literară, 1893, pp. 366-396, apud S. Anuichi, op. cit., p. 31
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mari se păstrează în Biblioteca Patriarhiei Sârbe din Belgrad, ms. nr. 90. Am avut posibilitatea de a-l consulta prin bunăvoința cercetătorului român Silviu Anuichi, cel ce ne-a prezentat, împreună cu gazdele, importantul lăcaș de cultură din capitala fostei Iugoslavii. Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost locuitorii ei atunci, ediție de pe un manuscris necunoscut, îngrijită și comentată de N. Cartojan și Dan Simonescu, Craiova, f.s. Vezi Andrei Pippidi, Tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile boierimii Țărâi Rumânești”. Imaginii solare a unui Mavrocordat cu o conduită exemplară - păstrător al tradițiilor („au dat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
VÂRNAV, Teodor (1.III.1801, Florești, j. Vaslui - 25.II.1868, Pociumbeni, j. Bălți), memorialist. Mama, Mărioara, era fiica boierului Dumitrache Chiruș din Soroca, iar tatăl, Costachi, era fiul jitnicerului Sandu Vârnav și nepot al stolnicului Toader Vârnav, astfel încât V. se mândrea a fi „adevărat cugetător dintr-același neam de boieri”. A învățat carte cu preotul din Florești, apoi cu dascălul Iftimie, în satul Hreațca. Cum familia scăpătase, a avut o copilărie grea: de la șapte ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin primatul recunoscut al esteticului, un mijloc de dezbatere culturală și de promovare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
mărindu-și astfel stăpânirea, așa cum va face mai târziu urmașul său la stăpânire în Bârzești și Bănești, în secolul al XVIII-lea, Ioniță Cuza, care va adăuga alt sat vecin la domeniul lor, anume Dobrosloveștii. Ioniță Cuza, pe când era mare stolnic, la 1 ianuarie 1762 reușește să capete prin danie de la Safta Racleș, fata vornicului de poartă Neculai Tiron, toate părțile acesteia din moșiile Bârzești, Liudești, Bănești, Tăcmănești și Podeni, toate sate vecine, pe care Safta le avea moștenire de la „tatăl
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spațiul catolic (și care nu admitea o tipărire grăbită). Cu alte cuvinte, revizorii și editorii bucureșteni - frații Radu și Șerban Greceanu, bănuitul lor „consilier” stolnicul Constantin Cantacuzino, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli” - renunță la achizițiile pretențioase și erudite ale manuscrisului 45 (demonstrație magistrală de alcătuire a unui text în acord cu rigori foarte speciale), se „repliază” lângă Septuaginta de la Frankfurt și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți se apropie și de lucrările istoricilor din Țările Române: descrierea genealogică va fi utilizată și de Nicolae Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir teoretizează „creșterea și descreșterea”, în circulație la noi era și va fi conceptul „monarhiilor în succesiune pe cicluri”(cele „patru monarhii” biblice) ș.a.m.d. Mai toate aceste sisteme de analiză includ, potrivit unei mentalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
indiferentă a Patriarhiei. În pericol se află și biserica Sfântul Spiridon Vechi, construcție din veacul al XVIII-lea datorată patriarhului Silvestru al III-lea al Antiohiei, martor al primelor legături româno-arabe. Condamnată este și biserica Sfinții Apostoli, ctitoria fiului învățatului stolnic Constantin Cantacuzino, voievodul martir Ștefan. Clădirea aflată la poziția 108 pe lista monumentelor de arhitectură, stabilită de HCM 1860A din 1955, păstrează în întregime fresca originară. Un mic lăcaș de pe strada Sapienței, ridicat pe locul unui paraclis de curte al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar stolnicul Alexa se grijește de "trupul Domnului"! Un bobuleț, o fărâmiță cât o buburuză aruncată în cupa cu Cotnar... Simplu! Au un prăfuleț topit într-un gustos borșâșor de pește mult plăcut Măriei sale... Adio, Măria ta! Fie-ți țărâna ușoară... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi ține isonul Alexa, nu mai puțin înspăimântat. De ce tocmai noi?!... Eu... eu nu-s decât dregător de-al doilea. Așa-așa! afirmă Alexa. O așa mare cinste se cuvine unui om greu. Eu... eu ce sunt? Un amărât de stolnic mai-mare peste bucătarii Măriei sale... Domnia ta ești boier mare, cumnat chiar, îi spune lui Isaia. Rămâi în istorie ca un mântuitor... Așa-așa, se repede Negrilă, "Cumnat! Mântuitor"! Isaia, posomorât, mestecă un mormăit: S-o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bucurat când mi-ai amintit câte ceva deosebit. - De multe ori am vorbit despre încălcări ale moșiilor mănăstirești. De această dată însă, e vorba de o împresurare făcută de însuși mitropolitul. Asta se vede din mărturia hotarnică a lui Lupu, mare stolnic, din 1 nov. 1744 (7253): „Facem știre cu această mărturie a noastră că, jăluind sfinție sa, părintele Iezechil arhimandritul, egumenul de la sfânta mănăstire Trii Sfetitele...dzicând că-i împresoară sfinție sa părintele mitropolitul chiriu chir Nichiforu un loc de prisacă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sfânta mănăstire Trii Sfetitele...dzicând că-i împresoară sfinție sa părintele mitropolitul chiriu chir Nichiforu un loc de prisacă...care locu...este pe locul mănăstirii Copoului și este datu de răpoosatul domnu Vasilie (Lupu) vodă ctitorul mănăstirii.” După ce Lupu, mare stolnic, face cercetarea la fața locului, constată că mitropolitul împresura locul cu nedreptate.Buduroiul cu miere atrage nu numai muștele, ci și pe cei puși să păzească anumite orânduieli. În cazul nostru, pe cele bisericești. Chiar pe însuși capul bisericii...Nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
muștele, ci și pe cei puși să păzească anumite orânduieli. În cazul nostru, pe cele bisericești. Chiar pe însuși capul bisericii...Nu-i nimic de râs, om bun. Mai degrabă-i de plâns... - Ai dreptate, mărite Spirit. Admir corectitudinea marelui stolnic Lupu, care, avându-l împricinat chiar pe mitropolitul „chiriu chir Nichiforu”, nu s-a sfiit să-i dea dreptate egumenului Iezechil. - Uite că am cam golit sacul cu poveștile despre „mănăstirea dintre vii” - Sfântul Atanasie. Urmează doar întrebarea firească. Acum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și Frănță căpitanul împreună cu alte trupuri”. Este ușor de dedus că este vorba de Crucea lui Ferencz, din Târgușorul Nicolina. Printr-un alt act, din decembrie 1717, Mihai Racoviță voievod dăruiește unor boieri satele confiscate de la Vasile Ceaurul, fost mare stolnic care s-a „închinat” nemților atacându-l pe domn în Curtea Domnească din Iași. Povestea Cetățuii nu se sfârșește aici. Ca orice zidire, și aceasta a suferit deteriorări în timp.. Întâi a căzut zidul de pe latura vestică a incintei. Apoi
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]