671 matches
-
de când avem ciuma printre noi. Celălalt îi scurtează vorbăria: Cum se poate ajunge la această organizație ? \ A! zise Cottard, nu e ușor, veniți cu mine. Erau orele patru după-amiaza. Sub un cer greu, orașul se cocea încet. Toate magazinele aveau storurile lăsate. Marile artere erau pustii. Cottard și Rambert au luat-o pe niște străzi cu arcade și au mers îndelung fără să vorbească. Această tăcere, această moarte a culorilor și a mișcărilor putea fi atât de bine a verii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o parte, gâfâind, în pragul culoarelor, în căutarea unui loc mai răcoros, de negăsit. Au luat-o pe Bulevardul Palmierilor, au traversat Piața Armelor și au coborât înspre cartierul Marinei. La stânga, o cafenea vopsită în verde se adăpostea sub un stor oblic din pânză galbenă și groasă. Intrând, Cottard și Rambert își ștergeau frunțile. S-au așezat pe scaune pliante de grădină în fața unor mese de tablă verde. Sala era cu desăvârșire pustie. Muște bâzâiau în aer. Într-o colivie galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
veniți iar diseară. Am să trimit băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era vorba. \ De contrabandă, firește. Se trec mărfuri peste porțile orașului. Se vând la prețuri mari. \ Bun, spune Rambert. Au complici ? \ Exact. Seara, storul era ridicat, papagalul trăncănea în colivia lui, iar mesele de tablă erau înconjurate de oameni în cămăși, fără haină. Unul dintre ei, cu pălăria de paie dată pe ceafă, cu o cămașă albă descheiată peste pieptul de culoarea pământului ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
știi! - Nu există așa ceva, se rățoia la el toașu senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am întors la masă în colțul meu de lângă lăutar. Din partea opusă, cu scaunul dat pe spate și capul cu bărbia sus, ca al unui leu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de Pallady, un creion delicat și expresiv, transparent și misterios, straturile de culori ale toamnei care coborâseră ca niște storuri peste oraș, șirul interminabil de autori cu litera A din bibliotecă: Aristotel, Ariosto, Alain, Asimov, Sf. Augustin, Agârbiceanu, Alecsandri, a văzut pernele moi de culoarea chihlimbarului pe care Îi plăcea să se lăfăie, a simțit mirosul de transpirație acrișor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiu, aud cum se coace auru n spice întreb pe Loreley și pe Beatrice dacă timpul meu nu-i prea târziu. . 15 Ianuarie 2012 De copii fug numai nebunii Primăvară! Sunt albi prunii în livezi se joacă-o zestre, trage storul la ferestre să nu te vadă gura lumii! Aprinde violetul jos și scaldă-te în infinit! Iubirea când e la zenit primul copil e-un Făt-Frumos! Izvor de rare satisfacții un pas cu dreptu-n casa ta și nimeni nu va
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
colegii săi de apartament au avut permisiunea să redecoreze. Nu e nevoie să spunem că n-au făcut nimic, cu excepția lui Ben. Ben și-a pictat pereții dormitorului într-o nuanță de verde mai închisă decât cea a unei sticle. Storurile sunt în bleumarin, verde și carouri vișinii, iar pătura și fețele de pernă se asortează. Peste tot pe perete sunt agățate desene originale, pe care Ben le colecționează. O parte dintre ele au apărut în ziarele naționale, și toate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
m-a întrebat aproape cu timiditate: — Asta e tot ce bei acum? Apă? — Da. — Doamne, cât te-ai schimbat! a spus el zâmbind. Da, m-am schimbat, am recunoscut eu serioasă. Apoi ne-am privit, ne-am privit cu-adevărat. Storurile de pe chipul lui Luke se ridicaseră și, acum, pentru prima dată, puteam să-l văd realmente pe el, pe vechiul Luke, pe vechiul meu Luke. Ne-am uitat așa, unul la celălalt, mult timp. Iar eu eram foarte confuză fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poezie (Măceșul din magazia de lemne, Junimea, Iași, 1982; Schiță de autoportret, Junimea, 1986; Tabieturile nopții de vară, Cartea Românească, București, 1989; Existență acută, Cartea Românească, 1994; Blanc, Vinea, București, 2001; Ultima patrie, Paralela 45, Pitești, 2007), romanele Casa cu storuri galbene (Polirom, Iași, 1997), tradusă în germană de Michael Astner cu titlul Das haus mit den gelben Gardinen (Polirom, 1998) și Nudul Dianei (Polirom, 2007) și volumul de proze scurte Ul Baboi și alte povestiri (Polirom, 2004). E coautoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
neașteptată atitudine surise palid a bucurie și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai mult. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu și deschizând ușa dormitorului cu piciorul am depus-o pe pat. Într-o clipă storul fu lăsat, zăvorul tras, îmbrăcămintea zvârlită pe jos. Și cu complicitatea întunericului de, zi am avut pe amanta celuilalt, într-un delir care se lua de mână cu nebunia. Pasivitatea ei inițială se topi ca gheața peste care torni apă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele, iar mama i-a împușcat pe toți trei. Károly: unul. Brigadieri: altul. Șeful de gară: încă unul. Mama: trei. În total șase. Nu-i așa? — Ba da - am spus eu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aștepta să cearnă. Nori plumburii zburau cu rapiditate și, nemulțumiți de ceea ce făceau, se vânturau pe jos odată cu praful și hârtiile lăsate la întâmplare. Așa că m-am mulțumit cu un pahar de licoare vie: apă, oțet din mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala scorojită toată. Atunci, pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă să cuprindă camera din spatele ferestrei, care mi s-a dezvăluit limpede, căci nici storurile și nici vreo perdea nu erau trase. Era una dintre acele odăi, care, deși nu sunt spațioase defel măsurate în metri pătrați, asigură, totuși, libertatea de mișcare mereu, prin orânduirea mobilelor într-un mod inteligent. Ceea ce m-a uimit oarecum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
până în fundul camerei noastre, și multă vreme întîrziam să ne apropiem unul de celălalt - lungeam o discuție ce nu ne interesa, când de fapt ne era dor să ne strângem - numai din pricină că nici unul din noi nu avea curajul să tragă storul. Eu i l-am prezentat Ioanei. În ultimul timp scenele dintre noi deveniseră intolerabile. Urile, deznădejdile, patima se succedau neîntrerupt, fără nici o zi de liniște. Nu știam ce hotărâre să iau, prea slab ca să fug, prea nenorocit ca să rămân. Ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doua zi dimineață. Mesagerul venise să raporteze acest lucru, precum și informația că Tokugawa Ieyasu călătorise de la Osaka la Sakai. Nobunaga întoarse capul spre cer, ca și cum abia atunci i-ar fi observat culoarea, și îi spuse unui paj: — Se înserează. Ridicați storurile din partea de apus. Apoi, îl întrebă pe Nobutada: — Nu acolo stai și tu? Nobutada venise în capitală cu puțin timp înaintea tatălui său și se cazase în apropiere, la Templul Myokaku. Fusese postat acolo în seara intrării tatălui său în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapid în direcția aceea, parcă și se ascunse în tufele de lemn-câinesc din curtea micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se întâmpla în bucătăria luminată, dar fără a fi văzut la rândul lui. Trase cu ochiul printre storurile lăsate și își văzu iubitul cu soția, cu rivala sa. Cei doi beau șampanie. Alan păstra în frigider o sticlă pentru ocazii speciale și asta era una dintre ele. El și Naomi spuseseră dintotdeauna că își doresc o familie numeroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă și în câteva zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care i le cumpără ca desert. Numai palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în amiaza deșertului, păreau ciucuri de ambră, găteli pentru vânt. Era la amiază și în Yazd s-ar fi stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului, în care atunci, pahare și cești zornăiau cu un clinchet de fructe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în dimineața bucureșteană. Prin storul lăsat se strecura o ață gălbuie de lumină. Maiorul și Azimioară înconjurară curtea vilei fără să sesizeze ceva deosebit. Lăsară câțiva oameni de pază și se întoarseră la muzeu. ― Totuși tipul are dreptate, mormăi locotenentul. Cristescu clipi absent. ― Care tip
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ordinul de percheziție. De la fereastra lui Dincă, maiorul reperă în linie ușor deviată, la o distanță de 20 sau 30 de metri, locuința Melaniei Lupu. Recunoscu perdeaua fină cu medalioane de dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-ai distrus filmul? întrebă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simplu. Banii se împart acum la... patru. Doru Matei îl privi gol: ― Deocamdată... Mult mai târziu își dădu seama că ceva care n-avea legătură cu moartea lui Panaitescu, ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu suport becul când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar fi fost în sărbătoare, ca și cum ar fi fost ziua liberă a orașului, nu se vedeau hoți, nici violatori, nici asasini, contrar pronosticurilor rău intenționate ale președintelui fugit. La unele apartamente ale clădirilor, ici și colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o vizionare a apartamentului, cum a numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am Încheiat turul În locul meu preferat, bucătăria. Avea acum niște dulăpioare drăguțe, crem, suprafețele expuse riscului de stropire erau acoperite cu oglinzi, iar la fereastră era un stor din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească veche din lemn de stejar, În jurul căreia erau puse, din loc În loc, scaune de cea mai bună calitate, făcute din bambus. Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nenumăratelor magazine mai mici sau mai mari, precum și la sumedenia de brazi împodobiți cu lumini multicolore. Excepție făceau unele restaurante, cazinouri sau baruri de noapte, a căror activitate interioară nu putea fi observată de trecători, deoarece geamurile din sticlă mată, storurile sau perdelele groase, precum și portarii, îmbrăcați în uniforme, stăteau stavilă privirilor indiscrete. Totuși, trecând prin fața unui cazinou nou înființat, camuflat jur-împrejur cu draperii groase ca în timp de război, din pură curiozitate, se hotărî să-i spioneze puțin interiorul printr-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puțin, pentru a-și aminti la ce se gândea când a adormit atât de profund. După o încercare nereușită, și-a dat seama că nu-și mai amintește nimic și că nici nu mai poate dormi. Ca să se convingă, ridică storurile și privi prin geam. Zăpada depusă de cu seara aproape că nu mai exista; se topise în cea mai mare parte, deoarece pământul încă emana căldură; vântul aproape că încetase, în schimb, după toate aparențele, frigul se întețea, iar pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]