2,683 matches
-
Imașul satului, cu locuri de adăpat animalele, încă un Deal al lui Grigă, al lui Grigore, peste Imaș, sus în dreapta este Runcu, Fântâna Anichii (se făceau lângă ogoare și la drum de trecere, fântâni, pentru pomenire și mulțumire). Tureatca (loc strâmt între dealuri - acum zona e împădurită cu salcâm, la fel ca toate locurile unde s-au produs eroziuni, alunecări de teren). Dealul Petrii, Beșicata (amintind de vechiul proprietar Simion Beșicatul). Un toponim foarte răspândit în spațiul românesc este „Iapa”, câteodată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
motiv popular din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de puțin mai bătrână. Mi-a făcut impresia unei încordări extreme. Fața urâțică și cu buze înguste era încordată, pielea îi era întinsă tare pe oase, zâmbetul îi era încordat și închis, părul era strâns lipit de cap, hainele erau strâmte și până și rochia de dril alb pe care o purta îți dădea impresia că e făcută din finet negru. Nu-mi închipui de ce o luase de nevastă căpitanul Nichols, iar după aceea de ce n-o părăsise. Ba poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
om care înainta în vârstă. Munca lui îi ocupa tot timpul. În vremea bătrânului, Castelul avea șase grădinari, un paznic, o bucătăreasă, trei valeți, patru cameriste și un fochist. Acest întreg trib condus sub cravașă era înghesuit în încăperi comune strâmte și în camerele de sub acoperiș, unde pe timp de iarnă apa îngheța în căni. Procurorul le mulțumi și unora și altora. Nu se arătă zgârcit. Fiecare primi o scrisoare de recomandare și o sumă frumoasă. Nu îi păstră decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a părut amuzant să-i vedem sosind pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care se întorceau cu chipul remodelat de exploziile obuzelor și trupul ciopârțit de rafalele de armă. Noi stăteam la cald, liniștiți, ducându-ne viețile noastre strâmte. Bineînțeles că auzeam războiul. Văzusem anunțurile de pe afișele cu mobilizarea. Citeam despre el în ziare. Dar, până la urmă, îl fentam, reușeam să îl păcălim, cum facem cu visele urâte și cu amintirile amare. Nu prea făcea parte din lumea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o cămăruță strâmtă, o debara pentru mături de la etaj. Îl închiseră acolo, iar jandarmul se așeză de pază în fața ușii. Judecătorul și colonelul își acordară o pauză și-i dădură primarului de înțeles că îl vor chema când vor avea nevoie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avut impresia că toți mă priveau în timp ce înaintam spre ușa cea mare. I-am făcut în toate felurile, asta pentru a prinde curaj. Camera lui Destinat nu avea nimic în comun toate cele pe care le văzusem. Patul era mic, strâmt, făcut pentru o singură persoană și de o simplitate de călugăr: un cadru din fier, o saltea, fără ornamente. Nimic. Pereții erau tapetați cu țesături cenușii, fără tablouri, fără decorațiuni de vreun fel. Aproape de pat, o masă mică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită, ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Booth...) Și-așa trăiești, din șoc În șoc, O palidă-afirmație cu noroc. Dar ora-i gata... Treziți din letargie, O sută de copii ai celor binecuvântați Te păcălesc c-o vorbă, două și, cu iuți picioare, Bat ritmul libertății pe strâmte coridoare... Și uită, pe pământu-ngust la minte, Marele Căscat ce te-a adus pe lume. În aprilie, Kerry Holiday a plecat de la colegiu În Franța, ca să se Înroleze În Escadrila Lafayette. Invidia și admirația lui Amory față de acest gest au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și le îndesă, pe la spatele harnicei sale mame, în mașina de gătit. Nu știe nici el prea bine de ce face asta, dar cumva e nevoit s‑o facă, e în el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi va aduce o ușurare după ce a mâncat bine la prânz, iar apoi sigur o să tacă și o să adoarmă. Momentan mai simte însă nevoia să țină discursuri despre însușirile organelor femeiești, care sunt câteodată umede și largi, alteori uscate și strâmte, astfel încât trebuie mai întâi să le lărgești. Ia aminte, băiete. Dar trebuie să ți se scoale ca lumea, altfel n‑ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ofere un foc. În momentul acela dinspre recepție se auzi zgomotul unor tocuri ascuțite, ce mergeau hotărât. În fața ochilor mei apăru o femeie cu o siluetă atât de slabă Încât s-ar fi putut strecura prin orice loc oricât de strâmt. Purta o rochie neagră mini, strânsă pe corp. Pe deasupra ochelarilor mă privea discret Reiko. Am dat să mă ridic În picioare și să mă prezint, dar m-a Întrebat cu o voce pe care parcă o mai auzisem undeva — Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
maximă dorință și pasiune. Mi-am amintit cuvintele lui Gan: „Asta ar Însemna sfârșitul... Dac-ai avea lângă tine ecstasy, cocaină, bani și o femeie care să facă tot ce-i ceri, gata, viața ta rămâne Închisă Într-un cerc strâmt...“. — Știți de ce a ajuns Yazaki un simplu vagabond?, am Întrebat eu. Reiko se uită fix la mine câteva clipe, cu o expresie imobilă, apoi Își mută privirile pe paharul gol de cocktail. Expresia feței nu i se modificase absolut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o pe sânii mici, pe abdomen și apoi pe interiorul coapselor. Dar chiloții ei păreau să fie ori prea strâmți, ori prinși între fese, căci nu am putut să-i trag. Am rugat-o să-și ridice fundul. Rupe-i, îmi zise ea. — Ce? Rupe-i! Rănește-mă, Bernie! Folosește-mă! Vorbea cu o grabă imperativă, cu răsuflarea întretăiată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mică, să-l aibă sub ochi. — Dar dumneavoastră cu ce treburi în spațiu? o întrebă respectuos robotul programator Dromiket 4. — În concediu, răspunse Getta 2. — Poftim? nu înțelese Dromiket 4. — În concediu, dragă, spuse Getta 2, privind în jur. Cam strâmt la voi. Ce concediu? întrebă Felix S 23. — Cum ce concediu?! făcu Getta 2. Concediu! Nu știți ce-nseamnă concediu? Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Nu, răspunse Felix S 23, în numele lui și al tovarășilor săi. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rare, În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier... PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
printr-un contact susținut cu lumea matematică germană. Personal mă consider un reprezentant al programului de la Erlangen, al acestei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuit Discursului Metodei sau Reformei însăși. Specializării strâmte ori tehnicității opace, de dinainte de Erlangen, se substituie un ecletism luminat. El continuă adâncirea fiecărei teorii în parte, fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și practica litur¬gică în mentalitatea colectivă. Este surprinzător cu câtă atenție și cu câtă profunzime omul din popor a receptat adevărul teo¬logic, l-a trecut prin filtrul conștiinței și sufletului său, l-a con¬centrat în cupa foarte strâmtă și sintetică a proverbului și l-a transmis din generație în generație. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu ca în viitorul apropiat să dăm la lumină o antologie de proverbe religioase românești și o sinteză de etnoteologie bazată pe tezaurul
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
caut prin autori care să zică ceea ce eu mă știu spunând și fără ei.” Cam aceleași vorbe, pline de o perfidă complezență, le va spune în Boborul și Caragiale, acest „farsor genial”, cum îl numește Călinescu: „Cadrul meu e prea strâmt ca să pot închide întrânsul istoria generală a veselei Republici podgorene. Voiesc numai să contribuiesc și eu la consemnarea materialului necesar unui viitor istoric; și sunt autorizat a o face - eu am fost cetățean al acelei republice. Am asistat la mărirea
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
cel Mare, în anul 337, orașul va număra deja mai multe zeci de mii de locuitori; la începutul sec. al V- lea zidurile construite de Împăratul Constantin cel Mare, care cuprindeau o suprafață de 750 ha., se vor dovedi prea strâmte; Teodosie al II-lea va dubla suprafața acestuia, ajungând până la 1.450 ha., o nouă extindere, având loc în sec. al VII-lea, prin includerea cartierului de Nord al Vlahernelor, în care se afla celebrul sanctuar al Maicii Domnului. Strada
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Articolele Autorului Domnul și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, zice în Sfintele Evanghelii: Deci și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni" (Luca 12, 40). Nevoiți-vă, dar, fraților, a intra prin poarta cea strâmtă, care duce la viață (cf. Matei 7, 14). Să călătorim pe calea aceasta, ca să moștenim viața cea nesfârșită. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
nu urî, a pătimi rele și cu bine a răsplăti, a ierta datoriile datornicilor, a ne pune sufletul pentru prieteni, iar la urma tuturor, a ne vărsa sângele pentru Hristos, când vremea o va cere. Acestea sunt călătoriile porții celei strâmte și ale căii celei înguste, care au răsplătirea cea fericită: Împărăția cerurilor. Iar poarta care duce la pierzare este largă și calea desfătată (cf. Matei 7, 13). Și umbletele pe această cale sunt aici, în lumea aceasta, de bucurie făcătoare
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Am fost și suntem milioane Și români mai suntem, încă, Dar de ce, te-ntreb, Ioane, Pâinea hoții ne-o mănâncă? Am fost și suntem milioane În această vatră strâmtă, Dar de ce, te-ntreb, Ioane, Nu-i luăm pe hoți la trântă? Am fost și suntem milioane Și vorbim o limbă dulce, Dar un cuib de lighioane Poate traiul să ni-l spurce?! Ei se-mbracă-n țări străine Și
DAR DE CE, TE-NTREB, IOANE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361354_a_362683]
-
primului cerc care fusese până atunci considerat un protector desăvârșit. În momentul acesta de exprimare tot mai accentuată a inteligenței cognitive umane, cercul primordial își mărește volumul într-o măsură în care poate să confere o spațialitate tridimensională. Cercul nostru strâmt devine astfel un cerc mai mare. Practic ne oferim singuri rațiunea unei realități delimitată de jur împrejur de orizontul pe care îl putem percepe vizual. În contextul acestui nou areal de mișcare apărut, rațiunea începe să se delimiteze în raport cu noua
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
Sa ne este exemplu deplin de răbdare și smerenie. Jertfa Sa pentru noi și pentru a noastră mântuire trebuie să ne devină un permanent îndemn de a ne lua fiecare crucea și de a ne o purta pe calea cea strâmtă, dar fericită, a viețuirii noastre. Prin Întruparea Sa, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în maximă apropiere de omul pe care a vrut să-l conducă spre culmile sfințeniei. Spre aceasta - spune Sfântul Maxim - Dumnezeu ne conduce pe două căi
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]