1,031 matches
-
însoți până la fratele tău. Vei ajunge cu el la Roma... apoi îți voi spune unde-l găsești pe Vitellius. Vino! — Băiatul îți propune să fugi. Marcus privi în jur. Nu era nici un paznic. Dispăruseră cu toții. Valerius își eliberase mâna din strânsoarea băiatului. — Eu nu fug, spuse, punându-i mâna pe umăr lui Listarius. Nu fug. Băiatul rămase o clipă nehotărât, apoi îi întoarse spatele și se îndepărtă în fugă. Valerius își luă coiful și se îndreptă spre ușa ce dădea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fesa stângă a lui Skorpius. Marcus înțelese că mișcările lipsite de vlagă ale lui Valerius fuseseră o tactică menită să-l inducă în eroare pe Skorpius, pentru a-l face să se simtă sigur de victorie și să slăbească astfel strânsoarea. Valerius îl atacase cu rapiditatea și cruzimea unui demon. Strigătul de durere al lui Skorpius sfâșie liniștea. Mulțimea privea mută de uimire. Pe când rețiarul se prăbușea cu fața în sus, cu gura larg deschisă din pricina durerii, Valerius ieși de sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Își va îndrepta chipul spre și, în toiul adulației, își va descoperi echilibrul, va discuta fluent și cu seriozitatea unui intelectual despre părerea sa la televiziune. — Ei bine, știți, eliberarea, așa cum o văd eu, înseamnă să te poți rupe din strânsoarea meschină a superstiției. Problema nu e deloc simplă, înțelegeți, pentru că își are originea în aspecte istorice, aspecte ce țin de sărăcie și analfabetism. Da, viața lui fusese grea. Dar va trece peste. — Ce să fac, domnule? încercă el încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
față. — Mare noroc, amice. Nici un noroc. Renunță, imediat. Tu și ea? Tu? Ea? Ce carte ți-a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea un sunet teribil - ceva de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a întărit și l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
două scaune libere. Ce lux. Ce servicii! Am țipat de bucurie când uriașa navă s-a zguduit la ora exactă și s-a cutremurat, mișcându-se greoi spre ring. Am urmărit lăculețele de lumină, goana basculantelor; și am simțit cum strânsoarea și lumina orbitoare a durului New York slăbesc în intensitate. Nu, nu mă mai poți prinde de-acum. Ne-am ocupat fiecare locul în încărcător, apoi am gonit, urlând eficient, prin tubul cel negru, după care ne-am luat zborul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în acea zi uimitoare. L-am ținut în brațe și l-am mângâiat un moment, iar apoi, dintr-odată, pe atât de neașteptat de violent pe cât de liniștit fusese până atunci, a început să se zbată. Bineînțeles că am slăbit strânsoarea imediat, dar nu înainte ca acel cioc nemilos să-mi lase o cicatrice pe piept. A zburat. L-am privit cum se îndepărta; s-ar putea spune că o parte din mine a zburat odată cu el. — Vultur-în-Zbor. Vocea era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
roșii și i s-au umflat în cap. A stat așa un moment, tunând și înroșindu-se, apoi mâinile i s-au întins după Virgil Jones. înainte ca Virgil să se poată mișca, a fost înfășcat de gât într-o strânsoare ucigătoare. Gâfâi după aer. — Te scuz pe dracu’! urlă O’Toole. Oho, ești ditamai prostul, domnule Virgil Casanova! Mă jur jur pe toți sfinții că nu te strâng de gât aici, pe loc, te sugrum până-ți găsești moartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vrea s-o vezi. Făcuse un gest curajos. Prepelicarul spuse: — Dacă m-ai văzut apărând, nu crezi c-aș putea la fel de ușor să și dispar? Ai rămâne strângând în mâini doar aerul. Media o privi bănuitoare, dar nu-și slăbi strânsoarea. Are dreptate, Media, spuse Vultur-în-Zbor. Dacă se află aici, înseamnă că așa vrea ea. Dă-i drumul și poate o să aflăm de ce. — Nu vreau să fiu aici! se răsti Prepelicarul. Dacă nu m-ar fi trimis el, n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Să nu uiți. De fapt Grimus vrea să mă vadă, se gândi Vultur-în-Zbor. Nu va exista nici o confruntare a voințelor. — De ce? Virgil dădea din nou glas gândurilor lui Vultur-în-Zbor. — Nu mă întrebați pe mine de ce, spuse Prepelicarul, eliberându-se din strânsoarea sufocantă a Mediei. Am de transmis un mesaj, după care trebuie să-l iau pe el cu mine. Media vru să spună ceva, dar tăcu. Părea îngrijorată. — Ei bine, fie, spuse Vultur-în-Zbor. Transmite mesajul. în timp ce Prepelicarul începea să recite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce tată a mai dat naștere unui asemenea fiu, așa cum fac eu, cel steril. Lumina a pălit în sfera strălucitoare. Transferul era complet. Am dat drumul mânerului - trupul îmi aparținea și-l puteam controla iarăși. Și-a slăbit și el strânsoarea. Sfera a căzut. Și s-a făcut țăndări pe podeaua de piatră. — Acum, a spus el. Acum suntem la fel. Acum înțelegi. Nebun? Cum adică nebun? Ar fi ușor să-l numești nebun, dar el e acum în capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
talie. Mi-am ridicat capul. Toate privirile erau îndreptate către mine politicos și un ropot de aplauze le însoțea. David Stronge era deja transpirat și emoționat. Era scârbos. —Să mergem afară, îmi șopti familiar la ureche. M-am desprins din strânsoarea lui și am dat paharul de șampanie pe gât. —Vin imediat, i-am răspuns zâmbind, pierzându-mă în mulțime. Când am ieșit, înarmată cu un pahar plin, David era, așa cum am sperat, în capătul celălalt al camerei, făcându-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
când a încercat să mă tragă în sus să mă sărute, simțindu-mă parcă îmbătată de puterea pe care asta mi-o oferea și de frumusețea lui, și când a țipat, apucând cu mâinile marginea canapelei, cu încheieturile albe din cauza strânsorii puternice, și apoi i-a dat drumul, m-am simțit ca și cum câștigasem o bătălie. După aceea, mi-a spus că are impresia că s-a îndrăgostit de mine. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Deveneam din ce în ce mai nedumerită de faptul că Poliția nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plesnit-o din nou. Nu i-ai spus, nu? a zis încet, uitându-se la Dominic. Ce să-mi spună? a întrebat Belinda curioasă. Am simțit cum Dominic a ridicat din umeri, dar mâinile de pe brațele mele nu au slăbit strânsoarea. Începuse să doară. Totuși, încă nu voiam să mă mișc. Voiam să aud ceea ce aveau să spună. Ah, este o povestioară tristă, a spus cu ușurință Dominic. Suki și cu mine am avut o aventură în copilărie și, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tău adevărat! De aceea mi-ai făcut-o mie, pentru că eram sânge din sângele lui! Și de aceea i-ai dat droguri și lui Bells, nu? Totul a fost din răzbunare, ca să ne tragi la fund... Atinsese un punct slab. Strânsoarea lui Dominic a slăbit ușor în timp ce a urlat la ea. Destul cu imaginația ta... Mi-am îndoit genunchii repede, aplecându-mă, degetele lui desprinzându-se de mânecile tricoului meu, și am făcut câțiva pași rapizi în față înainte să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
când să ies din prăvălie, m-am simțit luat de braț și cineva mi-a spus: „Nu vreți să mergeți puțin în Cișmigiu? Nu vă grăbiți, cred“. Era un ins fără culoare, fără duh. Am dat să mă desprind de strânsoarea lui. Credeam că este homo. Eram atent la astfel de indivizi, după ce o pățisem cu unul la „Cireșica“. „Doar pentru o discuție“, a precizat insul. Ieșiserăm în stradă. A scos un carnețel și mi l-a fluturat pe sub nas, recomandându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-o minune a veciei, spre a aminti încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și supusă mângâiere de peste vremi, venită de la cei de demult, întăritoare în zădărnicia ei, dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere, te ia și te duce iar și iar în golul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din fața restaurantului „Cișmigiu“. Restaurantul încă mai funcționa. De la acea stupidă seară când am văzut-o pe Ester acolo, nu am mai intrat decât o singură dată în local. De câte ori treceam prin fața lui, zâmbeam zgribulit, încovrigat în mine, în chirceala unei strânsori sufletești. O ciudată senzație de rușine mă năpădea, de parcă acolo, în acea seară de demult, fugind speriat de Ester, îmi descoperisem, în adevăr, micimea sufletească. Neputința de a mă desprinde din cețuri sufletești spre a mă bucura, fie și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
polițiști care mă țineau rîdeau din politețe sau din obligație, strîngîndu-mă cu o mînă de fier. — Tu să nu te bagi, Îmi șopti unul din ei. N-am chef să-ți rup brațul. Am Încercat zadarnic să mă eliberez din strînsoare și, zbătîndu-mă, am zărit pentru o clipă fața agentului care Îmi vorbise. L-am recunoscut pe dată. Era bărbatul cu pardesiu și cu ziar din barul din piața Sarriá, din urmă cu cîteva zile, același care ne urmărise În autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a durat Întregul episod, n-am fost În stare să deschid gura. Îmi amintesc impactul surd, teribil al loviturilor ce cădeau fără milă asupra prietenului meu. Și acum mă mai dor. M-am limitat să mă refugiez În acea convenabilă strînsoare a polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și abată privirea de la mine, Fumero lovi cu dosul pistolului vaza cu flori ofilite de pe masă. Vaza se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ăsta-i adevărul. Fumero rămase nemișcat preț de vreo jumătate de minut, brăzdîndu-mi fața cu revolverul și lingîndu-se pe buze. — Lerma, ordonă el. Aruncă o privire. Unul dintre agenți se grăbi să inspecteze apartamentul. Tata se zbătea În zadar În strînsoarea celui de-al treilea polițist. Dacă m-ai mințit și Îl găsim În casa asta, Îți jur că-i rup amîndouă picioarele lui taică-tu, șuieră Fumero. — Tata nu știe nimic. Lăsați-l În pace. — Tu habar n-ai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el, după ce-o să-i povestesc cum tîrfa cealaltă, pe care a trimis-o În groapă, era sora lui. — O să te omoare mai Întîi el pe tine, ticălosule. Fumero m-a scuipat În față și mi-a dat drumul din strînsoare. Am crezut atunci că o să mă omoare În bătaie, Însă i-am auzit pașii Îndepărtîndu-se pe coridor. Tremurînd, m-am ridicat și mi-am șters sîngele de pe față. Puteam simți pe piele mirosul mîinii acelui om, Însă de data am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală, cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]