1,024 matches
-
cu pricina. Mă gândesc că aș fi putut avea eu destinul lui. Până la urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri. De pildă, străbunicii mei - oameni cu o oarecare stare - i-au fost nași părinților lui, tușa Tinca și moș Florea, poreclit Cucu (pasăre zbanghie, nestatornică și pusă numai pe iubiri vinovate). Eu pe moș Florea Cucu nu l-am prins În viață, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am despărțit de ea fără regrete. Avem datoria de a nu uita atâta strâmbătate și a le înfiera aruncând totul la lada de gunoi a istoriei”. Cuvinte, nu numai de nonagenar, ci mai ales de părinte, de bunic și de străbunic, de prieten apropiat celor care îl știu și îl cunosc pe Alexandru Mânăstireanu din satul Priponești de Sus, astăzi debutant în literatură și de la care așteptăm și alte lucrări literare, oferite nouă, pe măsura experienței sale de viață. Ion N.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la curent toată lumea de cum stăteau lucrurile cu mine strigând: — ...Îți place, Daniel, aeroportul? striga mama. Vezi ce bine că m-ai ascultat până la urmă și ai acceptat să vii să-l aștepți și tu cu noi pe unchiul? Bunicul! Strănepotul! Străbunicul nostru! Vezi ce bine că o dată În viață m-ai ascultat și tu pe mine? Vezi ce mare, ce frumos, ce nou e aeroportul nostru? Și sigur că nu erau ele făpturile gingașe care să piardă o asemenea ocazie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe Daniel! Hai, Daniel, du-te și tu, dragul meu! Du-te, te rog eu! Fă-o pentru mine! Fă-o pentru Buni! Te rog eu, fă-o! Terogeufă-o! Hai, vino odată să te prezint! Să te cunoască unchiul, străunchiul, străbunicul, musafirul nostru! Hai, Daniel, nu mă fă să strig, unde ești, nu mă fă să strig după tine. Să-ți vină să-i termini pe toți! Vă dați seama că și atunci a trebuit să-mi părăsesc postul de observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întorcându-ne la „Țânțari”: ei au venit Încoace de curând, În ultima sută de ani, după ce Grecii și-au căpătat independența față de Turci și au Început să-i taie pe Ovreii lor: Macedonenii și Albanezii -Vlahii și Skipetarii sau Arvaniții... - Străbunicul, bunicul tău să fie dintre supraviețuitorii „tăiaților”? - Nu știu. Dacă ar fi fost așa, am fi păstrat legătura cu triburile stabilite la Predeal și la Lugoj. M-am interesat. Am găsit... numele nostru, dar nu și vreo legătură. Nici un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la rândul lor, transformate În mare majoritate În personal de asistență și administrare a căminelor apusului fericit, după ce și-au cheltuit cei mai frumoși ani din viață Îngrijind babalâci de toate vârstele, fie normale, fie matusalemice, mulțimi de părinți, bunici, străbunici, stră-străbunici, stră-stră-străbunici, stră-stră-stră-străbunici, stră-stră-stră-stră-străbunici, stră-stră-stră-stră-stră-străbunici, și așa mai departe, ad infinitum, se vor adăuga una după alta, ca frunzele care se desprind din copaci și vor cădea peste frunzele toamnelor trecute, mais où sont les neiges d´antan, la furnicarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În care ai fi făcut pe dracu-n patru, numai să aduci un omagiu frumuseții. Poate vreți să rămâneți singuri. O să ținem legătura”. „Ți-ar putea fi tată”, i-am spus lui Amparo În timp ce o târam printre tarabe. „Ba chiar străbunic. Ne-a dat de Înțeles că are cel puțin o mie de ani. Ești gelos pe mumia faraonului?” „Sunt gelos pe cine-ți aprinde ție un beculeț În cap”. „Ce frumos, asta-i iubire”. 27 Povestind Într-o zi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un stejar. Profesorii mă căutau. M-am strecurat în uliță și taie-o! direct în grădina noastră întinsă pe cinci hectare. Prima casă, cea din deal, era a bunicului. A doua, pe jumătate îngropată în pământ, dar lăbărțată, era a străbunicii. Pe pereți se mai găsea încă portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți. Soțul străbunicii fusese un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cinci hectare. Prima casă, cea din deal, era a bunicului. A doua, pe jumătate îngropată în pământ, dar lăbărțată, era a străbunicii. Pe pereți se mai găsea încă portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți. Soțul străbunicii fusese un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism la fel. În sufragerie străbunicul avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta cu nebănuite comori: portocale, smochine, curmale. Lângă casă se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Legiunea Străină. Mereu în căutare de jocuri, l-am pus în capul arborelui pe Petru Cercel, pentru că avusese gusturi cosmopolite și pentru că în felul ăsta puteam justifica dubla mea descendență, austriacă și grecească. Am reușit să cobor pe spițe până la străbunicul pe linie paternă, preot într-un sat din Țara de Jos. Omul își frânsese gâtul de tânăr, pe când se întorcea de la pădure cu un car de lemne. De-abia să fi avut vreo treizeci de ani în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Babaroaga. Dincolo de Babaroaga mai e un sat, Gliganu Nou... se zărește luciul de tinichea nouă a turnului bisericii, colo, puțin mai sus, în grămădirea de copaci... Așa! Partea din stânga a drumului a fost cea dintâi înstrăinată din pământurile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. Acum îi zice moșia Vlăduța, fiindcă conacul se află în Vlăduța. Proprietarul e azi unul Stănoiu, care nici nu stă în țară: nu știu ce face prin Italia, se pare c-ar fi în diplomație. Moșia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de peste an, la cununii religioase, botezuri și înmormântări sau la vreun parastas, ori cu moliftele cerute de anumite sărbători creștine. Aflu că are numele de familie Apopei și gândul mă duce spre genealogia lui. Poate cu generații în urmă, vreun străbunic sau stră-străbunic o fi fost popă în vreun sătuc de pe plaiurile moldave. Cum am spus, oamenii s-au dat la o parte, făcându-i loc cuviincios să intre în casă unde așteptau rudele mortului și mortul în sicriul pe care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
doar câteva, căci sunt sigur că am făcut o mulțime de alte năzbâtii și obrăznicii și singur, dar și împreună cu frații mei și cu copii de aceeași vârstă. Am însă și amintiri dureroase. Îți voi vorbi despre tatăl meu Manolache, străbunicul tău. odihnească-se-n pace, deși se odihnește de peste 60 de ani. Era un bărbat inteligent, apreciat de toți sătenii și nu numai. Cunoștea mai multe meserii pe care le învățase de la o vârstă fragedă, când bunicul meu Gheorghe l-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și genealogiei. La noi, fiecare sat are propria sa legendă eponimă, care derivă „neamurile vechi” ale comunității dintr-un număr variabil de „întemeietori”. Între această origine mitică și prezent nu se mai interpune apoi decît amintirea bunicilor și, eventual, a străbunicilor. Moștenirile se pierd și ele după cel mult două-trei generații sau pier pur și simplu în vremuri de băjenie. La ei, familiile aristocratice au o durată ce poate fi marcată cu precizie de-a lungul multor secole, trasînd o istorie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu buze groase și limbă enormă, trup minuscul, dar mâini cu degete cât tot corpul, rășchirate grotesc. Și pretutindeni conclavul viermilor, insectelor, reptilelor, mamiferelor, adunările de gală ale ramapitecilor, australopitecilor, pitecantropilor, apoi oamenii de Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu și nici o Beatrice și nici o mântuire și nici o urcare spre stele. Rătăcesc prin labirintul minții ei, trag de pârghiile prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dată gura, i-am spus că știu clădirea, s-a însuflețit de parcă i-aș fi făcut un dar frumos. Și fără nici o introducere, s-a apucat să-mi spună o poveste ciudată: "Ai mei sânt gruzini de origine, îmi spuse. Străbunicul meu a venit în Valahia pe vremea lui Hangerliu, un domnitor cam într-o ureche. Făcea negoț de atlazuri la Giurgiu. Când îngheța Dunărea, de se făcea ca o coajă de fistic prin care se vedeau la fund somnii și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jungherul său, după crunta mazilire a Hangerliului, care apucase să trimită prin negustorul de pânzeturi carte la unchiul său din Tesalonic, rugîndu-l pentru două sute cincizeci de pungi cu bani, ca să dea haraci turcului venit cu ferman, să-și scape capul. Străbunicul și-a trimis întîi familia la loc sigur, în Silistra, unde mai avea neamuri, iar apoi, doar cu un vătaf care-i era mai credincios, au luat-o noaptea pe gheața Dunării, cu copitele cailor învelite în câlți. Din negură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să vă fac o succintă prezentare a familiei. Așa cum am mai menționat, familia McCaffrey se trăgea din niște quakeri care se îndeletniceau cu comerțul. (Numele este, fără îndoială, scoțian, dar nu li se cunoaște nici o legătură cu cei din nord.) Străbunicul lui George, William McCaffrey, moștenise o sumă de bani și un fel de dugheană de pielărie de la tatăl său, care fusese, pare-se, șelar. William înființase un înfloritor negoț de marochinărie și un atelier de mănuși și pantofi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
munți și mare. Strămoșii tatălui său fuseseră proprietari de pământuri în vestul Irlandei, dar tatăl și bunicul lui, care urmaseră școli englezești și apoi Trinity College din Dublin, fuseseră avocați la Dublin. Mama lui (născută Gordon), venea din Ulster, unde străbunicii ei erau crescători de oi, iar tatăl medic. Ea urmase o școală în Elveția, apoi Colegiul Trinity, unde îl cunoscuse pe tatăl lui Emma. Ambele ramuri ale familiei erau de religie protestantă și alcătuite din mari iubitori de cai. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe sine însuși. Doctorul Johnson scrie că atunci când un om afirmă că-i sângerează inima pentru patria lui, nu încearcă o senzație neplăcută. Cu Emma, însă, lucrurile stăteau altfel. În copilărie, nu însemnase mare lucru pentru el faptul că locuința străbunicului său fusese arsă de „rebeli“. Avea admirație pentru combatanții din 1916 și pentru lupta de eliberare a Irlandei. De fapt, Irlanda făcuse din el un istoric. Tatăl lui nu discutase niciodată politică, se învârtea într-un cerc strâmt de vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
propria mea sârguință și mândru de ea. Și nu doar în privința primusului. Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu era vorba doar de străbunicul meu, ci și de alte personaje simandicoase, alături de care pozase la marginea terenului de călărie sau poate a hipodromului. Fiindcă n-aveam de unde să cunosc toate detaliile locurilor ce apăreau în pozele găsite în depozitul nostru de vechituri. Erau fel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
c-o să vedeți mai bine ? G. Doamnă... N Pardon, acu’ mi-s domnișoară, că-s liberă prin divorț. Dar io pentru altceva am venit. Am venit să cer, cum a făcut anterior o altă doamnă, retrocedarea Palatului Culturii unde un străbunic de-al nostru a cultivat hasmațuchi și trei metri lineari din șoseaua europeană la kilometrul 14, unde scrie pe piatra kilometrică “Țuky”, un diminutiv de la hasmațuchi, plantă cultivată, cum pot să declar cu martori, de un străbunic de-al nostru
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Culturii unde un străbunic de-al nostru a cultivat hasmațuchi și trei metri lineari din șoseaua europeană la kilometrul 14, unde scrie pe piatra kilometrică “Țuky”, un diminutiv de la hasmațuchi, plantă cultivată, cum pot să declar cu martori, de un străbunic de-al nostru numit... G. Hasmaț... N. Ași ! Aliodor Popescu. G. Dar ce relație poate fi între Popescu și Hasmațuchi ? N. Relație nu, dar legătură se poate face, că hasmațuchiul se livrează în legături așa cum și pe o piatră stâncoasă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]