669 matches
-
au cerut amândoi provizii pentru forțarea fluviului Rin într-o singură lovitură decisivă, în loc să curețe estuarul Scheldt și să deschidă traficul în portul Antwerp. Bradley și Patton doreau un atac spre orașul Metz și în regiunea industrială Saarland, ceea ce presupunea străpungerea Liniei Siegfried spre malurile puternic fortificate ale Rinului. Bradley a cerut ca avioanele de mare capacitate să fie folosite pentru transportul proviziilor, ceea ce ar fi permis ca aprovizionarea să nu mai fie influențată de problemele din spatele frontului. Montgomery a sugerat
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Marmorosch, Blank & Co. a finanțat guvernul român în campania militară pentru obținerea Independenței de stat, iar ulterior a acordat fonduri statului român pentru construcția mai multor căi ferate (Buzău-Mărășești 1879-1881; Dorohoi-Iași 1894; Râmnicu Vâlcea - Căineni 1895) și a participat la străpungerea tunelului de la Barboși (1882), la canalizarea orașului București, precum și la modernizarea portului Constanța. De asemenea, a negociat mai multe angajamente externe pentru statul român, mijlocind C.E.C.-ului un împrumut de 5 milioane lei la Bruxelles și un altul de 8
Mauriciu Blank () [Corola-website/Science/309240_a_310569]
-
în timp ce Frontul al II-lea Belarus îi interziceau orice mișcare. Cel mai important obiectiv sovietic se afla în zona de nord a sectorului: drumul principal Moscova - Minsk și orașul Orșa, care erau vizate de atacul Frontului al III-lea Belarus. Străpungerea din acest sector a liniilor Corpului al 27-lea german ar fi format aripa nordică a învăluirii care urma să distrugă Armata a 4-a. Drumul Moscova - Minsk era apărat de fortificații puternice și de divizia a 78-a de
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
a 134-a de infanterie germană aflată pe cea mai nordică poziție. Divizia a 20-a Panzer a încercat să stăvilească atacul sovietic din nord, dar a fost nevoită să-și schimbe direcția de atac spre sud, spre o nouă străpungere a liniilor germane și să stăvilească înaintarea Armatei a 65-a sovietice. Pe 27 iunie, forțele sovietice reușiseră să încercuiască cinci divizii ale Armatei a 9-a lângă Bobruisk și Corpul al 35-lea, elemente ale Corpului al 41-lea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
sovietice, care i-a împiedicat să se delaseze pe drumurile de la sud de Minsk. Orașul Bobruisk, ruiant și depopulat, a fost eliberat pe 29 iunie de către divizia a 383-a de infanterie. Trupele sovietice au pornit în urmărirea germanilor. Prin străpungerea liniilor sovietice, cam 12.000 de soldați germani au reușit să iasă din încercuirea de la Bobruisk, dar alți 20.000 au căzut prizonieri, iar 5.000 de germani fuseseră uciși în lupte. Scritorul Vasili Grossman, în acea perioadă corespondent de
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
au închis încercuirea. Grosul Armatei a 4-a și cea mai mare parte a ce mai rămăsese din Armata a 9-a au căzut în cursă. În următoarele câteva zile, Armata a 4-a a făcut mai multe încercări de străpungere a încercuirii. Tentativele au fost întreprinse de acele divizii care încă mai aveau o structură organizatorică intactă. Printre acestea se numărau diviziile Corpului al 12-lea și unități ale Corpului al 27-lea, care se retrăseseră intacte din Orșa, erau
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Printre acestea se numărau diviziile Corpului al 12-lea și unități ale Corpului al 27-lea, care se retrăseseră intacte din Orșa, erau acum prinse în capcană lângă Pekalin. Comandanții de corpuri au decis pe 5 iulie să încerce două străpungeri ale încercuirii spre nord-vest, respectiv spre vest. În acel moment, aceste unități germane se aflau la cam 100 km în spatele liniile sovietice. Atacurile date atât la nord, cât și la sud de Minsk au fost în cele din urmă respinse
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
000 de soldați cu 7.000 de tunuri și mortiere și 280 de tancuri și tunuri autopropulsate, sprijinite de 1.500 de avioane. Chiar în timpul atacului, pe 25 aprilie, forțelor sovietice li s-au alăturat Divizia I de artilerie de străpungere de Gardă, fiind plasată temporar sub comanda Armatei a 3-a de Gardă, care a acționat în sectorul Teurow - Briesen. Armata a 12-a a declanșat operațiunea de străpungere din exterior a încercuirii pe 24 aprilie, când Corpul al 20
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
forțelor sovietice li s-au alăturat Divizia I de artilerie de străpungere de Gardă, fiind plasată temporar sub comanda Armatei a 3-a de Gardă, care a acționat în sectorul Teurow - Briesen. Armata a 12-a a declanșat operațiunea de străpungere din exterior a încercuirii pe 24 aprilie, când Corpul al 20-lea a atacat spre est și nord-est. În timpul nopții, divizia "Theodor Körner" a atacat Corpul al 5-lea mecanizat sovietic lângă Treuenbrietzen. A doua zi, divizia "Scharnhorst" a atacat
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
aprilie. După acest moment comanda centrală a pierdut orice contact cu Corpul al 5-lea și cu Corpul SS al vânătorilor de munte. În timpul acestei consfătuiri s-a ajuns la concluzia că singura cale pe care se poate face o străpungere a încercuirii este aceea prin orașul Halbe. Sovieticii au reușit să deducă foarte ușor planul german, în vreme ce germanii nu aveau nici cea mai mică informație despre dispozitivul trupelor sovietice care îi încercuiau. După momentul conferinței, comanda și controlul exercitat de
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Armate Vistula. În cartea sa "Slaughter at Halbe", Tony le Tissier l-a acuzat pe generalul Busse că a eșuat în misiunea sa de exercitare a comenzii efective și a controlului asupra armatei încercuite, contribuind astfel la eșecurile tentativelor de străpungere a încercuirii. Le Tissier scrie că Busse și-a mutat cartierul general într-o poziție privilegiată, imediat în spatele vârfului de lance al tancurilor grele, din care nu putea să controleze toate formațiunile din subordine și, din acest motiv, a pierdut
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
-lea de tancuri grele și din elementele rămase din Divizia blindată Kumark. Aceste unități erau organizate în două formațiuni în formă de triunghi. În dimineața zilei dr 25 aprilie, Busse a ordonat celor două formații de tancuri să încerce o străpungere în directia drumului spre centrul localității Baruth, pentru a elibera calea de acces spre Luckenwalde și Jüterbog. Prima formațiune de tancuri a atacat dinspre Halbe, în vreme ce cea de-a doua a pornit din Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
se preda în mâinile americanilor, nu ale sovieticilor. Pierderile ambelor tabere au fost foarte ridicate. În cimitirul din Halbe sunt înmormântați aproximativ 30.000 de soldați germani. Aproximativ 20.000 de soldați sovietici au murit în încercarea de a opri străpungerea liniilor lor. Cei mai mulți sunt înmormântați în cimitirul militar de lângă șoseaua Mark-Zossen. În fiecare an mai sunt descoperite în regiune rămășițele altor soldați căzuți în luptă, așa că numărul real al celor care au pierit în bătălie nu va fi niciodată cunoscut
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). Așa ceva nu se cunoaște în zonă. Mâncarea făcută din ouă bătute, cu slănina fripta, ceapă verde și brânză o numesc păpăraie. Peșteră este o străpungere hidrologica a fâșiei de calcare tithonice în extremitatea vestică a Masivului Bedeleu. Trei pâraie (Ponor, Poieni și Seaca) își unesc apele colectate dintr-un bazin de 150 km² și se pierd în masivul de calcar la Vânătările Ponorului. Această arie
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
aniversarea a patru decenii de domnie a suveranului României s-a inaugurat parcul Carol I. Tot atunci s-a desfășurat un concurs pentru stabilirea planului de sistematizare a capitalei. Proiectul câștigător, ce avea să fie executat până în 1962, a propus străpungerea de noi artere pe un model radio-inelar raportat la centrul orașului. Astfel, s-au proiectat străzi care să ducă din centru spre periferie în toate direcțiile și străzi care să conecteze cartierele aflate la distanțe aproximativ egale de centru. Această
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
și continuate cu „Manevra de la Flămânda“ a dus la oprirea ofensivei pe frontul din Transilvania, armatele române trecând la apărare pe un aliniament nefavorabil, dând astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
de-a doua etapă între 6/19—9/22 august, ambele etape reprezentând lupte duse pentru respingerea a două încercări ale forțelor Grupului Gerok, de a pătrunde în valea Trotușului. Planul general al ofensivei Puterilor Centrale prevedea o lovitură pentru străpungerea apărării trupelor româno-ruse pe valea Oituzului, cu scopul de a face joncțiunea cu trupele aflate sub comanda feldmareșalului von Mackensen, care declanșaseră ofensiva spre nord, pe valea Siretului. Misiunea a revenit Grupului condus de generalul Friedrich von Gerok, aflat la
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
de sare din România, iar la Congresul Mondial al Petrolului (1907) a lansat teoria cutelor diapire și a explicat apariția petrolului din materia organică. El a definit termenul de “diapir” și fenomenul de “diapirism” (deformări plastice și ridicarea sării prin străpungerea formațiunilor de deasupra zăcământului) pentru sarea gemă, demonstrând că ele pot oferi o capcană eficace pentru zăcămintele de hidrocarburi. În acest context, prof. Mrazek a explicat distribuția acumulărilor de hidrocarburi în zona neogenă, subcarpatică. Aceasta a avut un impact deosebit
Ludovic Mrazek () [Corola-website/Science/305705_a_307034]
-
pămantului (vedeți figura). ul este o descărcare electrică care restabilește echilibrul electric între nor și pământ (vedeți figura). Tensiunea între un nor și pământ a fost măsurată la câteva zeci de milioane de volți. Aerul uscat are o "putere de străpungere" de cca. 3 milioane de volți/metru care ar duce (considerând lungimea trăsnetului de 1-2 km) la o tensiune mult mai mare decât cea măsurată. Observații asupra trăsnetelor au stabilit că acestea sunt precedate de o "descărcare prealabilă", în care
Trăsnet () [Corola-website/Science/305746_a_307075]
-
Observații asupra trăsnetelor au stabilit că acestea sunt precedate de o "descărcare prealabilă", în care aerul este ionizat într-o "lavină electronică", rezultând o "reacție în lanț", care creează un "canal de aer ionizat" pentru trăsnet cu o putere de străpungere de aproximativ 50 de ori mai mică decât a aerului ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea corpurilor proeminente de pe pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă. Descărcarea (sau descărcările) principală are loc exclusiv în lungul acestui canal de
Trăsnet () [Corola-website/Science/305746_a_307075]
-
lui afluenți se deschide ca un golf spre Țara Bîrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) și păstoritului, au contribuit la permanentizarea și dezvoltarea localităților Vlădeni, Dumbrăvița, Crizbav. Defileul de la Racoș a fost creat de Olt prin străpungerea unui complex de roci de origini și duritdți diferite. Incadrată de culmi ale caror înălțimi se mențin aproape la același nivel (700-800m), valea se adîncește cu 100-250 m, Oltul și-a format drum spălînd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, întîlnind
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
a interceptat o forță franceză și a împins-o până în zona Zeeland. Mai departe, a fost folosită la curățarea punctelor minore de rezistență în zone cucerite deja de germani. Divizia a fost transferată apoi în Franța unde a ajutat la străpungerea unei linii bine apărate de-a lungul unui canal, după aceea a participat la ofensiva înspre Paris. La sfârșitul campaniei ajunsese până la granița cu Spania. Original, divizia SS-V.T. era compusă din trei din cele patru SS-Standarten originale. LAH
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
-a SS Hohenstaufen, un număr mare de divizii germane au reușit să scape din încercuire și să se retragă spre est. Traversând râul Seine și în spatele zidului de vest, a doua divizie blindată SS a luat parte la operațiunile de străpungere prin pădurea Ardennes în decembrie, 1944. Apropiindu-se la 37km de râul Meuse, divizia a fost oprită la Manhay, și după acea distrusă încet de contraatacuri aliate. Scoasă din ofensivă, Das Reich a fost trimisă în Germania pentru a fi
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
au reușit să încercuiască zona, urmărind să-i înfrângă pe comuniști prin înfometare. Comuniștii au hotărât să efectueze o retragere strategică pentru a evita anihilarea. Prima acțiune a retragerii a fost efectuată de Fang Zhimin. Fang Zhimin a reușit o străpungere a liniilor în iunie, urmată de o a doua în august, condusă de Xiao Ke. Aceste acțiuni au surprins luptătorii Kuomintangul, care nu se așteptau la un atac împotriva pozițiilor lor fortificate din partea comuniștilor, care erau înferiori din punct de
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
liniile naționaliștilor. Dintre cei aproximativ 130.000 de oameni, cam 86.000 o reprezentau soldații, 11.000 personalul administrativ, restul fiind format din civili simpatizanți ai comuniștilor. Această acțiune militară a fost sprijinită de o serie de diversiuni locale în timpul străpungerii pricipale, dar și după aceasta. După câteva luni de marș către apus, armata comunistă, hărțuită fără întrerupere de Kuomintang, era epuizată. Comuniștii suferiseră pierderi uriașe. După ce străpunseseră trei linii ale forțelor naționaliste, Armata Roșie Chineză pierduse mai mult de 5
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]