1,494 matches
-
găsește cenușa străbunilor noștri. Nu vom tolera călcarea acestor hotare, care sunt intangibile și idealul nostru nu va putea fi sfărâmat, pentru că nici o brazdă, nici un fir de iarbă nu va putea fi călcat de agresori, fiecare suflet românesc va sta strajă la hotarele României-Mari. Dreptatea este a noastră. Femeile române din provinciile dezrobite prezintă omagiile lor de recunoștință Ducesei Atholl pentru cuvântul rostit în Camera Comunelor, atrăgând atenția guvernului și parlamentului britanic, asupra drepturilor României, care a luptat alături de aliați, drepturi
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
înscris în analele realizărilor sale, dreptul de vot la comună și județ pentru femeia română. Partidul Național-Țărănesc este primul partid politic care a înscris în programul său acordarea drepturilor civile și politice integrale pentru femei. Românce! Vegheați și stați de strajă cu atenția încordată asupra soartei Țării noastre care este în bună parte în paza și mâinile voastre. Astăzi când legile Țării vor consfinți drepturile voastre depline preconizate de Partidul Național-Țărănesc, arătați-vă vrednice de răspunderile la care sunteți chemate. Lozinca
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
decembrie 1989, se înmulțesc colaborările din țară și tonul criticilor devine tot mai incisiv-justițiar. Ultimele numere cuprind un articol confesiv al lui Gheorghe Grigurcu, Dialog cu sine însuși. Ion Negoițescu semnează proza Rochia de bal, un capitol din romanul memorialistic Straja dragonilor, iar Gelu Ionescu - o cronică la romanul Blocada de Pavel Chihaia. C. de l. dispare odată cu trecerea în neființă a celui ce l-a condus în fapt, dându-i și strălucire: omul de cultură Ion Negoițescu. S.I.
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
rând, singurătatea personajului. În versiunea ioaneică, Maria Magdalena vine la mormânt neînsoțită de vreo altă ucenică, dis-de-dimineață, când ziua se Îngână cu noaptea (textul spune că „era Încă Întuneric”). Deși ea nu intră deloc În mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă) totuși ei și numai ei i se arată Isus Cristos Înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei Înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată În două sensuri, unul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
poet și eseist. Absolvent al Cursurilor Superioare de Literatură (1956) și al Institutului de Literatură „Maxim Gorki” (1958) de la Moscova, a fost redactor-șef adjunct al revistei „Nistru” și al săptămânalului „Cultura Moldovei”. Debutează editorial cu placheta de versuri La straja vieții (1949). Până în 1974, îi apar alte numeroase volume, precum Din iureșul anilor (1959), Patru sute de privighetori (1963), De vorbă cu dragostea (1965), Nopți de veghe (1971) ș.a. Lirica lui B. este una care răspunde conjuncturii istorice, dominată de un
BALŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285592_a_286921]
-
în volumele Zile și drumuri (1961) și Sălășluințele frumosului (1975), se referă la literatura europeană care nu prejudicia imaginea lumii comuniste, altfel spus, de coloratură prosovietică. A tradus din H. Fast, Walter Scott, Th. Dreiser, R. Kipling ș.a. SCRIERI: La straja vieții, Chișinău, 1949; Poezii, Chișinău, 1952; Din iureșul anilor, Chișinău, 1959; Zile și drumuri, Chișinău, 1961; Patru sute de privighetori, Chișinău, 1963; De vorbă cu dragostea, Chișinău, 1965; Versuri, Chișinău, 1970; Nopți de veghe, Chișinău, 1971; Fețele clipei, Chișinău, 1973; Cireșar
BALŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285592_a_286921]
-
acasă și să doarmă liniștită până când o va căuta el. Nu vroia să-i fie distrasă atenția deloc. Și așa a și făcut. A pregătit cele trebuincioase, și-a salutat mama, frații și taica erau plecați la pădure, după lemne. Straja o vedea ca o treabă serioasă, de care depindea chiar existența familiei. Nu a zis taica că nu se pot apuca de o casă nouă dacă pierd oile rând pe rând?! Deci trebuia să slujească cauza cu cea mai fermă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și mai amenințătoare. Incidentul de ieri a ajuns la urechile guvernanților și aceștia au decis ca precedentul din ziua anterioară să nu se repete și azi. Zidurile clădirii erau protejate, din cinci în cinci metri, de câte o astfel de strajă. Toți păreau la fel în ochii mei, deși uneori se vedeau câteva diferențe mici. Toți stăteau ca și cum Ministrul însuși ar fi fost în fața lor, decernându-le un premiu foarte respectat. Erau înalți și drepți. Țineau capul semeț și, din spatele căștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e vorba de lucruri atât de confi dențiale încât nu îndrăznește să le încredințeze vreunui secretar? O fi ceva personal... sau foarte grav... Timpul trece. Le face semn celorlalți să-și facă de lucru prin altă parte. Rămâne singur de strajă. Ascultă cu din ce în ce mai multă îngrijorare orologiul cu apă din curte care emite ritmic șuierături de avertisment. În sfârșit, aude mult așteptatul sunet de clopoțel. Se repede înăuntru. — Stăpâne..., începe. Se oprește speriat. În picioare, lângă cordonul de care trage, împăratul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe tatăl său. — Aici, în Atrium Vestae... — În Templul Vestei..., repetă încetișor oarba. Își întoarce ușor capul ca și cum ar dori să urmărească cu privirea forma rotundă a clădirii. Oare Numa, când i-a pus teme liile, a vrut-o ca strajă în jurul focului nestins? — ...fără emancipare sau vreo altă micșorare de drepturi familiale... O fi voit să imite forma Pământului? se frământă de una singură. Căci ce-i altceva Pământul decât o minge nesusținută de vreo proptea? Toată povara lui stă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căpătăm altceva la școală decât o mâncare bună? Întoarce gâtul spre călăreț. — Suntem tratați în modul cel mai barbar cu putință. Statura uriașă a acestuia pare să-l fascineze, căci i se adresează numai lui: Ne pun să stăm de strajă în fața parapetului - la nevoie, chiar și răniți. Și Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ieniceri și de spahii ce asigurau supravegherea Țărilor Române situate în nordul Dunării 28. Referindu-se la sistemul de fortificații și cetăți realizat de către otomani pe malul Dunării Nicopole, Silistra, Hârșova Evlya Celebi menționa că ostașii otomani "stau de strajă în fiecare noapte pentru că aici este margine (serhat) iar în partea cealaltă aflându-se țara românilor necredincioși [creștini, n.n.] tare se tem"29. De o importanță deosebită s-a bucurat, în perioada dominației otomane, Isaccea, important vad de trecere a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pământ Un izvor vrăjit ascunde. Îngânat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare Tot mai tare și mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea, sunând din valuri - Sus în codri de pe dealuri Luna blândă ține strajă. Ca din farmec Ea tresare Și privind uimită-n lături, Vede-un tânăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare... Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de teiu el are-n păru-i Și la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Trec în umbră, pier în vale, Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. Blîndu-i sunet se împarte Peste văi împrăștiet, Mai încet, tot mai încet, Mai departe... mai departe. Sus în brazii de pe dealuri Luna-n urmă ține strajă, Iar izvorul, prins de vrajă, Răsărea sunând din valuri. {EminescuOpI 105} SINGURĂTATE Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad, Focul pîlpîe în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țîrîesc încet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur-numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca o strajă se ivi o undă de îngrijorare. Îi era teamă că o dată înghițit în vârtejul planurilor mele, el și familia lui își vor câștiga disprețul nobililor și fețelor bisericești din Madrid. — Vreau să-l văd pe arhiepiscop. Apoi, dacă Maiestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru." 11. "Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațîțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunare pentru Templul Său. 12. Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărîre, și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului." 13. "Tu, care locuiești lîngă ape mari, și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfîrșitul, și lăcomia ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naște. Zvîrcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4. Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza, noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. 5. Ei pun masa, straja veghează, ei mănîncă, beau... Dar deodată se aude strigînd: În picioare, voievozi! Ungeți scutul!" 6. Căci așa mi-a vorbit Domnul: "Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea." 7. El a văzut călărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
doi cîte doi, călăreți pe măgari, călăreți pe cămile, și asculta cu luare aminte cu cea mai mare băgare de seamă. 8. Apoi a strigat, ca un leu: "Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, și stam de strajă în toate nopțile. 9. Și iată că a venit călărime și călăreți doi cîte doi." Apoi a luat iarăși cuvîntul, și a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, și toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărîmate la pămînt!" 10. O, poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
destul simț politic ca să înțeleagă că Portugalia e dezgustată de republicanism și, mai ales, de republicanismul interpretat de către gruparea sa democratică. Dacă monarhia nu fusese restaurată până atunci, faptul se datora inabilității complotiștilor și devotamentului voluntarilor republicani, care făceau de strajă la frontiera spaniolă. Încercarea lui Pimenta de Castro eșuase nu pentru că țara o respinsese, ci pentru că generalul era cu totul lipsit de spirit politic. Dar s-ar fi putut ca altul să înțeleagă realitatea și să activeze cu mai multă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mormânt necălduros. Iarna, falduri de zăpadă Peste crengi uscate cadă, Și în nopțile prelungi, Vântul bată-i frunza-n dungi, Curgă plapoma de fulgi Să te-acopere când plângi! Când va fi să mă - nmormânte, Codrul tremurat să-mi cânte, Strajă fie-mi soarele, Muzică izvoarele, De-ar vrea Domnul să m-asculte, Măcar câteva minute, Roata vieții-ncetinească, Timpu-n loc să îl oprească, Aș dori să-mi dăruiască Doar o clipă minunată Să mă simt încă odată Mică-n casa
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
s-au umplut de bucurie, 10. și au zis Amoniților: "Mîine ne vom supune vouă, și ne veți face ce vă va plăcea." 11. A doua zi, Saul a împărțit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniților în straja dimineții și i-au bătut pînă la căldura zilei. Cei ce au scăpat, au fost risipiți, și n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei. 12. Poporul a zis lui Samuel: Cine zicea: "Saul să domnească peste noi?" Dați încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
fiul său Ionatan. 23. O ceată de Filisteni a venit și s-a așezat la trecătoarea Micmașului. $14 1. Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul i-a zis tînărului care-i purta armele: "Vino, și să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta." Și n-a spus nimic tatălui său. 2. Saul stătea la marginea cetății Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase sute de oameni. 3. Ahia, fiul lui Ahitub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de oameni. 3. Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte și un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boțeț și celălalt Sene. 5. Unul din aceste piscuri este la miază-noapte, față în față cu Micmaș, și celălalt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și celălalt Sene. 5. Unul din aceste piscuri este la miază-noapte, față în față cu Micmaș, și celălalt la miază-zi, față în față cu Gheba. 6. Ionatan a zis tînărului care-i purta armele: "Vino, și să pătrundem pînă la straja acestor netăiați împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca și printr-un mare număr." 7. Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: "Fă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]