881 matches
-
acest an, pe 24 iulie, președintele epitropiei, primarul și învățătorul iscălesc un inventar amănunțit al bisericii, din care amintim: una catapeteasmă mică [...] veche dar în bună stare; cinci bucăți câte cu 2 strane pentru public; trei bucăți câte cu o strană 45. Aici aflăm și că biserica a avut cel puțin în această vreme două uși: una de sticlă (probabil pe o laterală) și una de lemn la intrare 46. Se mai găsesc în inventarul bisericii un total de 23 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că sculptorul Peer Merlöe, conform ofertei din 22.XI.1932, a executat în cele mai bune condițiuni atât din punct de vedere al materialului cât și al înfățișărei următoarele: 1) Capeteasma [sic], 2) Două iconostase, 3) Două anologhii, 4) Una strană arhierească, 5) Patrusprezece strane obișnuite, 6) O balustradă la loja corului. Pentru aceste lucrări s-a plătit domnului Peer Merloe suma de 80.000 lei (opt zeci mii)94. Iscălesc președintele, membrii și secretarul-casier. Mai jos se află și chitanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
conform ofertei din 22.XI.1932, a executat în cele mai bune condițiuni atât din punct de vedere al materialului cât și al înfățișărei următoarele: 1) Capeteasma [sic], 2) Două iconostase, 3) Două anologhii, 4) Una strană arhierească, 5) Patrusprezece strane obișnuite, 6) O balustradă la loja corului. Pentru aceste lucrări s-a plătit domnului Peer Merloe suma de 80.000 lei (opt zeci mii)94. Iscălesc președintele, membrii și secretarul-casier. Mai jos se află și chitanța de primire a banilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
n-au catadicsit să vină. Cei de la Teatrul unde Cusin a fost ani buni secretar literar, așijderea. S-a împărțit doar un sfert din snopul de lumânări cu batiste, pregătit cu o anume speranță de familie, celelalte rămânând într-o strană, asemenea unui buchet de flori ofilite. Cândva, cinicul P.P. Carp a declinat invitația la o ceremonie funebră spunând că nu înțelege să facă servicii ca nu i se pot întoarce. Sufletist și încă romantic, Cusin, grav bolnav, a venit tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-a așezat în genunchi, la Maica Domnului, în fața altarului și a rămas acolo un timp mai îndelungat, eu am mers și m-am închinat, poate oleacă zorit, ca de obicei, apoi m-am așezat într-un scaun lateral, în strana din dreapta, unde mai ședeau câțiva bărbați, intrați înaintea noastră și care așteptau și ei începerea slujbei. Dintre ei, mi-a atras atenția vecinul care-și pusese, pe scaunul ce ne despărțea, o pălărie mare, neagră, cu borurile largi, având bătute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spate. Purta niște pantaloni reiați, bleumarin și o flanelă de lână naturală, lungă și groasă, peste o cămașă albă din bumbac, descheiată la gât, de sub care ieșea un smoc de păr brumariu, ca și pletele. Când m-am așezat în strană s-a întors ușor spre mine și m-a privit stăruitor. La un moment dat, privirile ni s-au întâlnit. Mi-a zâmbit și m-a întrebat: Nu sunteți de pe la noi, se vede treaba! Nu. De la Suceava. Dumneavoastră? L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea spre credincioși, apoi s-a așezat tacticos și silențios în scaunul înalt, anume rezervat, din capătul stranei din dreapta noastră, dinspre altar. Vreme de câteva ore bune ne-am simțit ca în sânul lui Avraam. Și-am trăit clipe de meditație. Și de dialog intim cu noi înșine și cu Cel de Sus, uitând de griji și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Porumbescu. Și, parcă, nici nu ne-am dat seama cât de iute-au trecut toate acele momente-cheie, când s-a citit Evanghelia, când s-a ieșit cu Sfintele Daruri, când s-au rostit Crezul și Tatăl nostru, când am ieșit din strană și ne-am așezat în genunchi, apoi ne-am reluat, iarăși locurile ce le aveam, pe acele scaune de stejar, lucrate ca pentru niște voievozi medievali, de iscusiții meșteșugari populari. În timpul slujbei, privirile mele și ale "șerifului" s-au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se întorcea spre altar și se adâncea în propriile-i gânduri. La un moment dat, s-a ridicat de pe scaun, și-a lăsat port-hart-ul pe care-l avea agățat de umăr și s-a îndepărtat cu un pas de șirul stranelor și și-a înălțat ambele mâini în sus, cu palmele larg desfăcute, spre bolta Catedralei, ca și când ar fi vrut să culeagă ceva nevăzut din aerul de deasupra credincioșilor. Când acolo, la sfârșit, după ce-am luat anaforă integrați în șuvoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sârguincios În condici. În arhiva bisericii, care conține documente Începând cu anul 1800, nu există Însă nici o mențiune, ceea ce, având În vedere popularitatea enormă de care se bucura Barbu Lăutarul, pare destul de curios, mai ales că, În tinerețe, cântase În strana Bisericii Zlataust, iar În 15 februarie 1833 el semnase actul prin care lăutarii alegeau patronul bisericii. Cu hramul Sf. Ioan Gură de Aur, biserica a fost construită de domnitorul Gheorghe Duca, În 1683, În doar 30 de zile, pe locul
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Iași are un alt chip, un alt înțeles. Deodată începe să bată toaca, să sune clopotele, începe slujba de priveghere. Intru în incinta catedralei. Încerc într-o primă etapă să filmez mulțimea adunată. Sute de oameni stau pe pardoseală, pe stranele din jur, orice colț, cât de mic sau de ascuns este ocupat de către cineva. Majoritatea celor prezenți fac parte dintr-un grup, multe femei în vârstă, cu capul acoperit cu basmale mari și groase de lână, bagaje multe, îngrămădite. Mi-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
plastic, cravată neagră, cămașă albă roasă la guler, vinde „pachete Maica Dom nului Siriaca”, strigându-și cu glas tare, sonor, marfa. Strategie de vân zare : recită rapid, pe nerăsuflate aproape, un fel de litanie-rugăciune, iar la final, cântă ca la strană următoarele : „Oameni buni cu suflet bun, trebuie să vă spovediiiți, trebuie să vă mărturisiiiți”, lungind mult vocalele finale. Se oprește brusc, o ia de la capăt iarăși, dar cu un alt text : „Icoana de aici ajută pe cei în șomaj, pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se află depus de obicei Sfântul Ioan cel Nou, împietriți în rugăciune, se aude de altfel cum o femeie se roagă cu lacrimi, își trage nasul cu zgomot, apoi iar începe să se roage. Câțiva bătrâni au adormit direct în stranele de lemn, mă întreb cum pot să se odihnească într-o poziție atât de incomodă. Sfinți de vii. Prispele de lemn din fața chiliilor călugărilor sunt și ele pline de oameni, înveliți cu pături, înghesuiți unul în celălalt, unii dorm, alții
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
119 ori o urnă sacră de metal 120. În templele musulmane, creștine și în masonerie poate fi întâlnit în diverse forme amvonul sau o platformă mai ridicată, așa cum și în maniheism există o tribună simbolică. Un alt element sacru este strana de unde unde oficiantul citește dintr-o carte sacră sau imnuri și cântece religioase. Nimic nu poate fi mai importantă ca iluminarea locului sacru, realizată cu suporturi sau vase create special pentru obiectele inflamabile. Amintim candelabrul cu șapte brațe, menora, din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o orice călugăr, cântau cântece bătrânești și păstorești. Unul sau doi cântau melodia, într-un ritm oarecum recitativ, ceilalți doi-trei țineau isonul, ca în cântările psaltice la strană. Subiectele cântecelor sunt de o cândoare neîntrecută. fața care l așteaptă pe „giani picurar” (tânărul păstor) plecat în transhumanță sau în lume, și care simte că tinerețea ei se vestejește de dorul lui: Ino gioni, ino frate, că-i păcat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nimic altceva decât ochii îngroziți ai lui Hartley. Am intrat în biserică și i-am ținut deschisă ușa mare, masivă. Nu era nimeni înăuntru. Prin ferestrele înalte, din sticlă simplă, se cernea o lumină rece, strălucitoare. M-am așezat în strana cea mai apropiată, iar ea s-a așezat pe una din bănci, astfel încât trebuia să se întoarcă spre mine ca să mă vadă. În atmosfera umedă, stătută, îi simțeam parfumul pudrei și căldura trupului. Lăsase jos sacoșa și se agățase cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea s-a așezat pe una din bănci, astfel încât trebuia să se întoarcă spre mine ca să mă vadă. În atmosfera umedă, stătută, îi simțeam parfumul pudrei și căldura trupului. Lăsase jos sacoșa și se agățase cu amândouă mâinile de marginea stranei. Mâinile îi erau roșii și zbârcite și, după o clipă, și le-a ascuns din nou. A murmurat: „Îmi pare rău!“, și a închis ochii. Mi-am sprijinit fruntea pe suprafața netedă de lemn pe care-și lăsase mâinile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o avusese întotdeauna, cu o ușoară amprentă a accentului local, m-a făcut să-mi dau seama cât de mult se schimbase vocea mea. Am simțit dintr-o dată că-mi pierd respirația și mi-am lăsat ambele mâini pe balustrada stranei. Degetul meu mic i-a atins rochia, și din nou s-a îndepărtat ușor. Ceva sumbru, amenințător, părea să planeze peste creștetul meu, aproape. Fusese fericită în toți acești ani, da, de ce nu, și totuși refuzam să cred, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu atenție toate lespezile memoriale. Am mirosit trandafirii. Am citit fragmente din noile cărți de rugăciuni (nu-i de mirare că bisericile sunt pustii). Am inspectat pernițele de închinăciune, brodate de femeile din sat. M-am cocoțat pe băncile din strane și am privit pe ferestre. M-am gândit la bietul „Mutulică“ zăcând acolo în cimitir, cu nimic mai amuțit decât fusese în viață. La zece și douăzeci am hotărât că trebuie să ies la aer. Fusese o greșeală din parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o lua în brațe, dar nu vedeam nici o cale menită să ducă la îndeplinirea acestor dorințe, de parc-ar fi fost vorba de cine știe ce ispravă eroică. Ne-am așezat pe aceleași locuri ca și cu o zi înainte, ea în fața stranei, întorcându-se spre mine. — De ce te-ai ascuns? Nu pot să suport asemenea idee. Trebuie... trebuie într-un fel să stăpânim situația... am să-mi pierd mințile... — Charles, te rog nu fi așa... și te rog nu mai veni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
orice oră vă convine. Veniți la bizarul, vechiul Cap Shruff, vreau să-mi vedeți casa. De ce nu? Hartley stătea gheboșată, cu capul vârât între umeri, și părul prins în gulerul mototolit al rochiei albastre. Privea în jos, aproape ascunsă de strană. — Te rog să nu aștepți nimic din partea noastră, vreau să spun, nu veni la noi și nu ne chema la tine... noi nu mergem la petreceri... Dar nu-i o petrecere! — Nu-i necesar să te porți așa cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Putem deveni buni prieteni. Și vreau să ajung să-l cunosc pe soțul tău. Aici m-am simțit obligat să adaug: „Apropo, mi-a plăcut foarte mult“. Cuvintele din urmă au sunat fals. Hartley s-a ghemuit din nou pe după strană. — Oricum, trebuie să stăm de vorbă. Există multe lucruri pe care trebuie să ți le spun înainte de a fi prea târziu. Și vreau să-ți pun sute de întrebări. Nu în legătură cu cele ce s-au întâmplat atunci. Întrebări despre tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Târgu Mureș, str. Koos Ferencz nr. 4, ap. 18, județul Mureș. 158. Otradovcova Ana, născută la 17 august 1965 în localitatea Derna, județul Bihor, România, fiica lui Golaș Ștefan și Iuliana, cu domiciliul actual în Cehia, 696 32 Zdanice, Hruba Strana 92, cu ultimul domiciliu din România în satul Budoi nr. 280, comuna Popești, județul Bihor. 159. Finke-Cossmann Ileana-Ruxandra, născută la 16 octombrie 1964 în București, România, fiica lui Cirstescu Ion și Natalia, cu domiciliul actual în Germania, 40277 Dusseldorf, Haifastr
HOTĂRÂRE nr. 704 din 19 iulie 2001 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135985_a_137314]
-
părăsit fiindcă populează acest spațiu cu dușmani imaginari, temîndu-se că va da peste cine știe ce ființe periculoase. Rousseau ne povestește că, într-o seară întunecată de toamnă, doamna Lambercier i-a dat cheia bisericii și l-a trimis să caute în strană Biblia pe care o lăsaseră acolo. Deschizînd ușa spune el -, mi s-a părut că vin din boltă niște zgomote ca niște glasuri; am simțit că mi se cam zdruncină hotărîrea mea romană. După ce deschid bine ușa, dau să intru
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu-l pe fratele Ionică, la
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]