2,072 matches
-
scop, devine el însuși un scop - fără ca celălalt scop originar să fie abolit din cauza aceasta". Scara pare să se deschidă spre un alt spațiu. Astfel, el scrie într-o scrisoare: "De altfel, trebuie să plec, fiindcă rude cu vocea excesiv de stridentă tocmai și-au făcut apariția, apartamentul se cutremură din pricina lor, fug prin anticameră fără să fiu văzut sau auzit". A fugi înseamnă a coborî în mare grabă scara și Kafka ironizează acest sport, singurul pe care îl practică și al
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o eventuală acumulare neadecvată a efectului de rezonanță. Ambele modalități de pedalizare implică activarea permanentă a surdinei. Desfășurând în mod constant patru planuri evolutive, aspectul de discurs ia amploare odată cu intensificarea evidentă a sferei dinamice (mf cresc. - f - cresc. - ff strident). Adevărate sugestii onomatopeice se dezlănțuie odată cu apariția figurației scalar ascensionale în tonuri, repetată cu insistență și marcată, prin același ritm dublu punctat, de puternice acorduri de septimă, amplificând disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai pregnantă a acordurilor cu valori lungi de durată. După un scurt moment de acalmie (Un peu retenu), expresia violentă a celui de-al doilea vârf tensional ( f très en dehors ff ), ce depășește limitele extrovertirii explorând cu ostentație rezonanța stridentă a secundei mari (prezentă în dubla ipostază de succesiune melodică și suprapunere armonică), pare a fi o adevărată prefigurare a limbajului expresionist de mai târziu. Iar prelungirea acestui moment de maximă exacerbare sonoră la spațiul extins de opt măsuri reține
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
figurații de chitară sau melisme sinuoase, care amintesc aceeași origine vocală a flamenco-ului. Motivul ostinato afirmat cu impulsivitatea dezlănțuită a unui temperament vulcanic ne introduce în mijlocul unei atmosfere înfierbântate de pașii energici și apăsați ai dansului de habanera. Armoniile stridente și incitante ale cvintelor perfecte suprapuse la interval de semiton (se remarcă opoziția clape albe/negre), cu accentuări și apogiaturi nervoase, evocă rezonanțele frenetice ale corzilor de chitară, atacate cu impulsul nestăvilit al sângelui ce clocotește de patima dansului. Impresia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
exprimării acestora. La nivelul ideii conceptuale, aceasta este investită cu semnificații profunde astfel încât noțiunea de pauză „trăită”, depășind stadiul unei simple teorii, devine o condiție imperativă în contextul fenomenologic al actului interpretativ. Contrastul puternic generat de alternanța planurilor dinamice f strident / p sec. va amplifica adesea efectul sonor al acestei discontinuități de limbaj, intensificând pregnanța imaginilor derivate. Utilizarea frecventă a atacului stacc. și abundența folosirii relației de tonică-dominantă se disting ca opțiuni esențiale ale limbajului muzical, în scopul reflectării atitudinii ironice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
directă sugerând un scurt „număr de echilibristică” (interesant de remarcat este faptul că evoluția prin mișcare paralelă este asociată unui ritm uniform de , precum și planului dinamic redus p sec). Astfel, acel cadru armonic de do major afirmat cu autoritate ( f strident) în planul inferior al discursului apare frecvent ridiculizat de caricatura sonoră a unor lanțuri de acorduri cu sunete alterate, ce declină fermitatea afirmației inițiale prin apelul la agregate armonice non-adiacente unității introductive. Apariția ideii tematice principale (tema dansului propriu-zis) ilustrează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
abruptă de la o țesătură sonoră la alta, și implicit de la o stare interioară la alta. Plasticitatea contrastelor de imagini rezultată din frecventa alternanță a celor două subiecte tematice își va spori efectul prin dinamica remarcabilă a jocului de culori (f strident p sec sff sff sec pp) îmbinată cu spiritul diferitelor modalități de atac, precum și variatele nuanțe timbrale create prin numeroasele schimbări de registre proiectate într-un spațiu limitat. Efectul de stridență sonoră conceput inițial prin indicația f strident și marcato
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
culori (f strident p sec sff sff sec pp) îmbinată cu spiritul diferitelor modalități de atac, precum și variatele nuanțe timbrale create prin numeroasele schimbări de registre proiectate într-un spațiu limitat. Efectul de stridență sonoră conceput inițial prin indicația f strident și marcato (ce semnala accentuarea sunetului do exemplul 194) va fi amplificat de această dată prin aportul semnificativ al sonorității puternic disonante, difuzate de suprapunerea de secunde ce rezultă prin dispunerea în poziție strânsă a sunetelor acordului de si micșorat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rosti cu mândrie? • Imprimă un ton pozitiv? • Este suficient de diferit de numele competitorilor? Dar de numele altor firme cu care nu sunteți în competiție? • Este acceptabil pentru majoritatea clienților dumneavoastră? • Unora nu le place? (Semn bun. Numele inspirate sunt stridente.) • Îi face pe oameni să se simtă inconfortabil? (Un semn și mai bun. O candidată pentru o poziție de top la Yahoo! a spus că acceptă slujba în cazul în care compania renunță la nume. Alta, mai flexibilă, a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
satului, atmosfera terifiantă a unui univers Închis, care se menține și se reproduce cu o Înverșunare pe care numai această lume o poate susține. Și culorile copertei, o combinație care refuză bunul-simț, pierdut demult, roșu pe verde. Satul, tradițional, acum strident, conservator, dar și dispus la toate compromisurile. România profundă, În varianta kitschului comunist, prelungit până astăzi. Romanciera are un CV impresionant, nu numai prozatoare de succes, ci și specialistă În „simbologie”, autor a unor cărți nonficționale În acest domeniu puțin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mărturisesc, destul de civilizate. Nu s-au entuziasmat când am trecut vama fără obișnuitele Întârzieri și tracasări din anii trecuți. Erau pregătiți să reziste și au făcut-o. Conversații ușoare, pe cupluri, grupuri sau cu toți cei lalți, discuții decente, nimic strident. ton moderat. S-a instaurat Însă o oarecare tăcere meditativă după ce am intrat În Ungaria. Partea dinspre noi a țării vecine nu e mai prosperă, casele nu-s mai arătoase, satele nu-s deosebite de cele din Ardeal, uneori se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cânta de jale. Cam mult. Nici pasagerii nu sunt, toți, de prima clasă, vorbesc mulți la telefon cu voce ridicată și-și varsă intimitățile Întregului vagon, iar o tipă plină de ea, cu aer de doamnă de succes, eleganță căutată (strident „neglijentă”), a repezit-o Într-o asemenea manieră pe o vânzătoare de ziare Încât am fost nevoit să-mi schimb locul. Nu s-a sinchisit, s-a lăbărțat pe toată bancheta. Reflecție: unele „femei de afaceri” sunt cam „mitocance” (cuvânt
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
se circulă cu niște tramvaie cum era cel de pe Sărărie cândva, În tinerețea noastră. Dar străzile sunt mult mai abrupte. Vagoanele, de epocă, bine Întreținute, au mecanisme de conducere vetuste, roți mari și manete - bronz, aramă și alămuri - dau semnal strident Înainte de fiecare colț, sunete ca cele din studenția mea. Pasagerii se bucură ca niște copii la viraje. Scrâșnete Îngrozitoare de roți. Mai sunt și niște vagoane care urcă pante abrupte cu ajutorul unor cabluri. Peste tot (metrou, autobuz, tramvai) se merge
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care, altminteri, rațional, vreau să spun, ne sunt inaccesibile"301). Sufixul patronimic "-escu" (căruia lingvistica românească i-a evidențiat echivalența de ordin semantic cu articolul posesiv: "al lui" sau cu sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o falliti. Este o alegere, pe care n-o putem amâna, și este un aut aut valabil pentru toți creștinii, de vreme ce există o vocație universală la sfințenie; cu toate acestea, contradicția acelui preot, care nu tinde la sfințenie, apare foarte stridentă și totodată absurdă. Pentru niciunul dintre creștini sfințenia nu este o aventură facilă sau un exercițiu ușor; ea este mai de-grabă o experiență, care cere renunțarea totală și angajarea fără nici o rezervă. Dar, pentru un preot, este altceva. Deosebit de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
neîndeplinire adecvată a rolurilor maritale, parentale, profesionale, civice. Acest plan vizibil al comportamentului e relativ ușor înregistrabil. Însă nu toate tipurile de tulburări de personalitate prezintă, în egală măsură, probleme sociale, iar chiar dacă ele există, nu sunt, în egală măsură, stridente social. Agnozia sau distorsiunea dimensiunii etice a persoanei a fost considerată o altă caracteristică definitorie a „psihopatiei”. Faptul rămâne valabil și pentru tulburarea de personalitate în general, deoarece persoana umană normală e concepută ca dimensionată printr-un pol etic. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și pentru sine, ca mai mult sau altfel decât este, motiv pentru care e hiperexpresiv, dramatizează, atrage atenția asupra sa în diverse moduri și prin diverse mijloace, inclusiv utilizând bogăția sa imaginativă; pentru a fi captativ, el poate fi și strident și submisiv, lamentativ sau laudativ. Tipul ideal e un construct teoretic, o descriere abstractă, de referință, ce nu se întâlnește ca atare în formă pură, în realitate, dar poate lumina înțelegerea cazurilor reale. Jaspers a fost preocupat însă și de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată. Același proces de degradare se poate urmări în muzică, de la simfonia lui Beethoven la cacofonia stridentă a compozițiilor moderniste; în literatură, de la romanul lui Balzac și Dostoievski la pornografia freudistă, sau de la poemul eminescian la behăielile animalice ale dadaismului; în arhitectură, de la linia monumentală clasică la cutiile de chibrituri suprapuse unele peste altele în construcțiile de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putin conștient în existența unei legături etnice între populațiile care vorbesc limbile semito-hamitice. 6.10.3. Familia khoisan Limbile acestei familii sînt cunoscute în toată lumea datorită faptului că utilizează clicurile cu valoare fonematica. Clicurile sînt un fel de plescăituri, sunete stridente și guturale în care sînt implicate diferite părți ale aparatului fonator, în special limba și dinții. În LL clicul este definit drept o "consoana a cărei pronunțare este însoțită de o inspirație, nu de o expirație, ca în cazul consoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic”. Amabilitatea criticilor e de înțeles. În pofida tradiționalismului desuet, clișeizat, a reminiscențelor uneori stridente din George Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, versurile poetului amator, mai ales cele albe, majoritare, nu sunt lipsite de o anume putere comunicativă, de un accent personal. Un pastel estival surprinde cu vivacitate priveliști caracteristice, transmițând îndeosebi senzații olfactive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
nici o pecete personală sau românească! "Interesant el nu mai este, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității". Logică de maniheism strident între americanofilie și germanofobie? Recent, noul președinte al României, care, din acest punct de vedere, pare să împărtășească idiosincrasiile postmoderniste de tip political correctness, i-a arătat mare considerație lui H.-R. Patapievici prin demiterea lui Augustin Buzura de la cârma
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Fato, mai punctuală ca moartea! Figură ce ești, vino să te-mbrățișez! − Ondine! Doamne, nu-mi vine să cred; ce mult mi-ai lipsit! Frisonul născut la contactul cu fracturile binecunoscutului fu sufocat abil într-o efuziune convențională; o comoție stridentă acoperi o alta, mai sobră pentru că mai încrezătoare-n alianța ei cu entropia. Cu opacitatea lor zveltă, trupurile invadară vindicativ limpezimea pârâcioasă dintre ele; rămaseră îmbrățișate exact atât timp cât le trebui pentru a-și regăsi stăpânirea de sine și cuvintele cuviincios
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de continuitate disputată a spațiului. Zărise atunci două mâini mari și străine rătăcind întrebător pe șoldurile mamei sale, ale cărei priviri rămâneau inexplicabil pierdute în cu totul altă direcție, furate de clovnul nătâng, rostogolindu-se în tumbe caraghioase și hohote stridente, după isprava-i gustată inegal de public. Le smulsese furios de pe flanela moale și prea îngăduitoare a fustei ei, în care își afundase apoi fața pentru tot restul spectacolului, strângând-o din răsputeri în brațele lui scurte și cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
propriile gânduri de vacarmul estival al cicadelor, responsabil în parte de deciziile luate. Era în cântecul lor ceva terminal, o simfonică în fortissimo a conciziei, un breviar asurzitor al timpului rămas încă de trăit creaturilor pieritoare - un fel de șuier strident al fluidului vital angrenându-și mediul în mișcare și-apoi scăpând ca prin minune dintre roțile lui dințate scrâșnitor. După ani de așteptare larvară în subteran, cicadele nu ies din pământ decât pentru ultimele câteva săptămâni de viață, în răstimpul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-uri vizuale care animă preț de câteva momente o memorie obosită: „De-o parte și de alta, priveliștea zilelor de sfințenie, animale surpându-și casa către sfârșitul anului școlar. Se-nchide cercul iarăși, spulberă vântul semințe de soi, cerul devine strident, stele sclipesc bronzate și rare. Apa coagulează culorile vrăjmașe; nimănui nu i-aș spune, călcăm pe șapte pardoseli una sub alta, numai din sticlă, numai fereastră - dar pasul se-afundă în rumeguș.” Romanul Comisia specială (1981) experimentează - prin structurarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]