6,493 matches
-
În rest, vreme trece, vreme vine. 1983 Treapta a XIV-a Iartă-mă! Iartă-mi cuvintele grăbite, privirile reci, respirația obosită. Nu sunt ale mele! Sunt ale neodihnei care mă locuiește, ale întrebărilor fără răspuns, ale durerilor ce-și înăbușă strigătul. Până azi, viața mea a fost masca încercării de a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De toți și de toate, îți voi răspunde. Mă apăr pentru că nu înțeleg de ce trebuie să fie lumea, De ce trebuie să fiu, de ce este
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Dacă cel care urmează nu reușește să găsească și să pronunțe un nume, în acest timp, sau greșește prima literă va da un gaj. După ce trece rândul fiecăruia, cei care au dat gajurile sunt pedepsiți. Ei vor trebui să imite strigătul sau răcnetul animalului al cărui nume au avut tot timpul să și-l amintească, iar dacă nici acum nu-l cunosc, restul jucătorilor vor stabili animalul care va fi imitat. 41.Cifra interzisă Este un joc de interior la care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dezmintă oportunistele, temătoarele cedări ale vieții: Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă/ pînă cînd în locul zorilor au venit corbii,/ corbii erau heralzii absurdelor mele victorii/ risipindu-mi numele urbi et orbi." Un mesaj de viață, și de comesenie, devine un strigăt al autenticului, dar în numele morții, cînd, în sfîrșit, jocurile nu mai au rost. Și "Doamne, dă-mi iarăși dorul de moarte al strămoșilor mei,/ nu mă lăsa să accept lîncezeala, rugina și lanțul"... Corabia lui Sebastian, cea cu neputință de
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
fabrică inamicii, "teroriștii", din rîndul contestatarilor, întreține starea de asediu permanent și un aparat represiv foarte bine pus la punct. O secretară abulică cu căștile pe urechi transcrie indiferent partitura-interogatoriului compus aproape integral din onomatopeele celui torturat. Pînă și ultimul strigăt este îndosariat pentru a deveni un semn pierdut în oceanul de hîrtii. Mr. Helpmann, șeful departamentului, un bătrînel cu o falsă jovialitate de Moș Crăciun, țintuit într-un scaun cu rotile, sugestie ironică a neputinței, invocă în fața lui Lowry puterea
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
Brașovul e unul din ele, iubit cu patimă, vizitat ades, cum ai intra într-un tunel de tren și în pieile mai tinere. Cafea cu lapte și pesmeți, în loc de madlenă, flori pe mormîntul lui Șaguna, maghiară învățată de nevoie. Și strigătul de alarmă și de mîhnire după farmecul care trece, acoperit de siluetele gregare ale cartierelor de blocuri. Prin același mecanism se pierd, în București, Moșii. La tîrgul statornicit pe vremea Basarabilor bătrîni se luau cele trebuincioase pomenirii morților, moșii și
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
în spații simbolice? Pentru că aventura pe care o trăim acum nu mai este una abstractă sau convențională, ci ea se situează în orizontul cel mai real cu putință, chiar la un pas de ruinarea existenței civilizate a României. Rebeliunea minerească, strigătul disperat și agresiv al clasei muncitoare din diverse sectoare economice, asociate discret sau fățiș cu extremismul politic oferă, în aceste momente, o imagine ce nu poate fi comparată, prin grotescul ei cutremurător, cu nici o alta, artistică sau nu, născută din
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
cumva diavolesc, formulează întrebări și verdicte în sunetele zongorei, ale viorilor, drîmbei, fluierului, tobelor, în sunetele inventate cu fel de fel de instrumente tradiționale. Femeile, ca două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident al unui cuc ce înalță țipătul tuturor neputințelor din noi. Accentele muzicii din Oaș, mai aspră, imprimă un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al Vavei Ștefănescu și freamătul fustelor învîrtite nervos de bărbați. Stihii ale timpului
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
citi o stare de impas și disperare. Ieșirea artistului în stradă, denunțul inutilității de a crea paralel cu viața și dezvăluirea nenumăratelor disfuncții sînt mai mult decît capricii ale unei simple dorințe de înnoire. Ele sînt forme specifice de luptă, strigăte împotriva încorsetării individuale și încercări alternative de a lărgi orizontul libertății. Acte lucide, aceste acțiuni au și o doză de dramatism, măcar și numai pentru a salva cunoscuta relație dintre luciditate și dramă. III Cele mai frecvente forme de acțiuni
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
covârstnicul și prietenul Mircea Eliade, de fapt un elogiu al adolescenței: "Este chiar adolescența noastră. Sunt preferințele noastre. Este drumul de la Verlaine la Laforgue, părăsiți nostalgic, la Jammes și Claudel. Este naivitatea unei vârste și bărbăția alteia, este cel dintâi strigăt al cărnii și cel dintâi chip de fată. Este mai ales fărâmițarea anilor noștri, între neînțelegerea celor două veacuri străine, întâlnite la răscrucea războiului, este această grea dezamăgire, cuprinzând sensul tinereții noastre, cheia tuturor nelămuririlor care de cei bătrâni ne
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
ipotecând, culpă, decodificând - toate acestea, într-un context inofensiv de pastel pur, scurt. Să vedem câteva exemple și pentru cititor. "O mie de anotimpuri/ vor fi inutile/ pentru un singur/ fir de nisip,/ decodificând alt amurg,/ descriind posibili îngeri"; Aproape de strigătul ploii,/ vei încercui lacrima,/ peste pleoapa stângă/ a verbului"; Ai falsificat lacrima/ dincolo de metaforă,/ silabisind dunga celuilalt amurg,/ justificând pactul din piatră."; Alungă lacrima/ pe celălalt trotuar,/ risipind anotimpul din scoică,/ ipotecând amurgul,/ mărturisind setea din culpă."; " Vei scrijeli tăcerea
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
mi-a pus cutia în brațe. Am terminat interviul. Ne-am luat rămas bun. Am plecat, eu purtând țanțos cutia în brațe. Am ajuns la lift. Ne-au întors din drum zgomotul făcut de fuga disperată a personajului corpolent și strigătele sale: "Copii, n-ați gustat palinca mea!" Ne-am întors. I-am mulțumit, dar am băgat scuza că e cald și ne grăbim să publicăm interviul. Ceea ce era perfect adevărat. Ne-a pus în brațe două PET-uri cu cea
Victor Ciutacu dezvăluie cum l-a cunoscut pe Traian Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77430_a_78755]
-
ale vieții (subl. RC), ajungem la Papu. Zaiafet. Se sărbătorește desigur ceva. Letiția? Ospitalitate. Băieți simpatici. Fete drăguțe. Agreabil. Eugen, în mediul său natural, e argint viu ... Hărmălaie. Aiureală. În fond, nimeni nu știe ce vrea. Glume. Vin. Pian. Radio. Strigăte, țipete. Tinerețe cheflie, din te miri ce, silit și sumbru cheflie la câte unii." Între "depresiuni" și "zaiafet" e loc pentru orice. Tânărul Arșavir e conștient de asta, nu-și pierde uzul rațiunii și, din când în când, reflecția sa
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
la un anume ceas. pînă atunci punctele desenului sînt prea înghesuite unele în altele trei-patru linii intrate una în alta suite una peste alta. apoi ele sînt prea depărtate" (Oglinda). Pe cînd șaizeciștii erau dezlănțuiți, clamoroși, cultivînd cu fervoare țipătul, strigătul, urletul declarate ca atare de către un Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, Angela Marinescu etc., poetul în discuție e, dimpotrivă, un pudic, un sentimental capabil a-și reduce, a-și disciplina, a-și nuanța volumul sonor al discursului. Numărul mare
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
gura, sexul/ și veți înțelege" (băltoace festive). Identitatea somatică și cea sufletească a omului se contopesc într-o metamorfoză onirică: "cum se topește carnea în suflet/ și oasele și pielea și materia ochiului// cum se face totul privire/ pe urmă strigăt/ pe urmă tăcere/ mi-e greu să spun// cam la fel cum noaptea/ ceea ce era de înțeles/ se face coșmar/ și se substituie corpului" (fără ajutorul nostru). Iar existența subiectivă nu e decît iluzorie ("trecător în ceață fiind/ îți vine
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros, de culoarea sângelui. Sunetele se scurg spre el, așa cum, într-o fază ulterioară a picturii lui Bacon, o va
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros, de culoarea sângelui. Sunetele se scurg spre el, așa cum, într-o fază ulterioară a picturii lui Bacon, o va face Figura însăși. Dar nu atât strigătul îl fascinează pe Bacon, cât gura, cu culorile ei roșu-sângeriu, evocând un apus de soare de Monet. Gura deschisă în care se întrezăresc dinții reproduce în mic tensiunea dintre carne (buzele) și oase (dinții). Cum însă Bacon e, ca și
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
desprind din ele. Revelația, atâta câtă este, vizează exclusiv adâncimile sufletului uman (sufletului femeii, de fapt) și sentimentul covârșitor pentru cititor este cel de intens existențialism. Proza Danielei Rațiu ar putea deveni o biblie a mișcării feministe de la noi. Un strigăt de revoltă și un manifest care ne obligă pe noi, bărbații, să acordăm mai multă atenție și înțelegere ființelor din jurul nostru, prea adesea judecate din perspectivă... pur estetică. In vitro este un roman pe deplin credibil, foarte bine scris, care
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
o relație tensionată prin inferioritatea față de metropolă, marginalitate și lipsa de putere politică. Orice discuție legată de postcolonialism trebuie să înceapă prin delimitarea celor trei faze din istoria teoriilor postcoloniale. În prima dintre ele, situată în jurul anilor 1960-70, se remarcă strigătul de revoltă al reprezentanților națiunilor colonizate, care își afirmă diferența în mod pozitiv, atrăgând atenția asupra unor comunități care se vor apreciate ca fiind mai mult decât o alteritate devalorizată prin colonizare. Vorbim aici despre contribuțiile lui Edward Said, Franz
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
suflet și cu iubire de Dumnezeu. Apoi, chiupul Întredeschise mai Întâi ochiul stâng, apoi și ceea ce mai rămăsese din cel drept, Îi Închise la loc și iar făcu aceleași mișcări și zărind un chip omenesc lângă el a Încercat un strigăt În care licărea speranța din care Maria desluși: Sorineeee! Sorinuțaaa lu’ tăticu’! Chiupul sleit de puteri a schițat dorința de a se mișca apoi a adormit până a doua zi dimineață. Victor a sosit de la magazin unde se Întărise cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
poată răzbate, mai ales când a trebuit să treacă pădurea...Doi oameni, cu prăjini lungi, au mers înainte, să caute marginile râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în față, coboară valea împreună cu Iordache, și când ajungi în vale strigi tare: „Bineee!” Si noi o să pricepem. Cei doi au pornit cu băgare de seamă. Ceilalți cărăuși au rămas cu urechile ciulite. După o vreme, s-a auzit clar strigătul așteptat... La drum, flăcăi! a strigat moș Dumitru. Au coborât cu ușurință. Pâcu a folosit momentul și a ținut să evoce momente grele ale cărăușiei: Vă mai aduceți aminte cum coboram valea asta prin glod până la butucul roții, sau iarna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o întors la doctor. „Ce facem, domnule doctor?” Acesta privea cu ochii bulbucați de groază spre ușa morgii, cumpănind cheia în mână. „Eu zic să-l chemăm pe domnul director, că...” In acest timp, din morgă au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata să se prăvălească. „Aud... Da’ mai bine fugi la domnul director acasă și spunei să vină repede, că în spital îi prăpăd!” Parcă atâta o așteptat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]