611 matches
-
găsit biroul de înscriere într-o clădire joasă de pe vremea polonezilor, o clădire în care, dincolo de uși purtând diferite plăcuțe, mai erau administrate, organizate, prelucrate și adunate în bibliorafturi și alte procese. După înscrierea preliminară, urma să așteptăm până când eram strigați. Doi-trei băieți mai mari, cu care nu prea aveam multe de vorbit, au intrat înaintea mea. Un plutonier de stat major și un subofițer de marină au vrut să scape de mine pe motiv că sunt prea tânăr: contingentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Elenă Marin Alexe Simonei... Pe întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
fiu atent, cercetam cu grijă de la colțul străzii, și chiar de mai multe ori, moneda pe care vroiam s-o dau, ca să mă asigur că era bună. În zadar. De fiecare dată, abia făceam câțiva pași, îndepărtîndu-mă, că mă auzeam strigat, iar îmblînzitorul îmi dădea înapoi o monedă cu chipul lui Robespierre, pretinzând că i-o dădusem eu. Atunci am început să mă tem să mai ies. Nici asta nu m-a ajutat. În fiecare seară venea acasă la mine un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oficiali și pe Vermaji. — Babaji, strigară inspectorul sanitar șef, brigadierul și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind că erau atât de mulți oameni cu ei care să-i întrerupă. Fragmente și bucăți de informații strigate, distorsionate și incoerente, ajungeau până la Sampath, a cărui minte înnebunită nu ar fi reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
era loc de nici o convenție, Thomas semnase cîndva un act, o formalitate, ceva ambiguu, o hîrtie, acum era În fața fiului, nimeni nu avea dreptul să-i interzică să-l strîngă-n brațe, să-i vorbească, să și-l apropie. „Bert!“ Cel strigat s-a Întors mirat. Mai surprins era chiar Thomas. Dusese imediat, instinctiv, mîna la gură. Se trezise strigînd. Destul de tare. Mai mulți trecători Întorseseră capul. Nu așa gîndise totul. Bert! Răzbătuseră În aer, fără voia sa, cîteva sunete, nu avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui de teatru, marele artist intră și-n subtilități clasice, de interpretare a replicii - spre exemplu. Vorbind despre Hamletmachine a lui Muller (unul dintre autorii lui de suflet), observă că o replică ca „vreau să te omor!”, poate fi rostită strigat, ori șoptit. Dar spusă zîmbind, ea devine mult mai terifiantă :”I want to kill you!”. Heiner Müller Însă, preluînd un gînd al lui Aragon, cred că Îl definește cel mai... seducător, pe marele artist american :” Teatrul lui e un motor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge chiar prin fața unui tramvai în curbă și până să își dea seama era în mijlocul bulevardul Cuza, sub umbra răcoroasă a unui castan. Mioara din prezent se auzi strigată: Babo, unde ești, să-ți dau pensia?! Fără să vadă poștărița, întinse mâna cu actul de identitate care dispăru. După o clipă primi banii și buletinul. Nici n-apucă să-i numere și, cuprinsă de oboseală, se culcă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în așteptările ei, eu mă dovedisem un om de neincredere. Eu m-am simțit înșelat în așteptările mele, în speranțele de a avea un copil. Împlinisem 35 de ani, era timpul să am unul... Nu a fost să fie. Dar strigatul cutremurat al unei femei necunoscute, care iubea copilul nenăscut mai mult decat îl iubeau părinții lui, îmi răsună și acum în urechi. Să fi fost blestemul copilului? Să fi fost pedeapsă lui Dumnezeu? O întreb: - Te-ai uitat pe mirc
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
II. Adi a așezat fața de masă cu autografele noastre școlărești pe catedră.Dintre profesori s-au prezentat la întâlnire:dl.C.D. (Gibi),dra A.,dna S. și dna D.V.Ne-am reluat locurile în bănci.S-a improvizat catalogul. Primul strigat: Eugen.S-a ridicat în doi timpi.Ceva mai brunet și mai tras la față.A vorbit de începuturile profesiei sale la Vigonia Bârlad. Apoi s-a stabilit la Pucioasa.S-a însurat. A continuat programul de investiții în jud.
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
poată, Ieși afară din groapă, În absolut nici-un fel, Săpătorul de gropi ! El, Bursucul pizmaș și mișel ! Groapa era prea adâncă, Mai mare ca lupul și încă Doi metri în adâncime, În fine : Cu glas sfârșit, subțiat, Toată noaptea bursucu-a strigat, Fără să aibă vreun spor, După un eventual ajutor ! Conștient c-o să moară, Și oarecum împăcat, Cu o moarte nu tocmai...ușoară, Aștepta! Când deodat’ Zări hăt’ sus, pe malul de-afară, Ceva ciudat ca un semn : Lupu-n plimbarea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită dinainte. Eu și profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi strigați, clasa a XII-a A, s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele scenei. Cel ( cea) strigat Își făcea apariția În aplauzele publicului, primindu-și diploma, albumul și felicitările. După primirea diplomei fiecare trebuia să treacă prin fața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aibă nimic personal împotriva lor. Tulpinile cedau sub nuiaua lui, plecându-și în tăcere florile de purpură, înfrânte. Hei, îi strigă Eugen. Oprește-te! Băiatul nu părea să-l fi observat și nici nu dădu vreun semn că se auzise strigat. Continua să se apropie și să șfichiuiască bălăriile, la fel de absent, poate doar cu mai puțină ură. Hainele de pe el erau aproape zdrențe, iar în picioare purta o pereche de ghete largi, cu șireturile dezlegate. Eugen îi tăie calea. Tu n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înalt de la masa cu daruri striga alt nume, un alt copil se apropia de masă cu ochi strălucitori, organizatorul făcea încă o glumă, sala mârâia din nou cu veselie reținută. Și tot așa. Până când Puiu s-au auzit și el strigat. A ieșit în fața întregii săli, bănuind că aspectul său și întregul său fel de a fi erau prea grave pentru un copil de vârsta sa, ceea ce s-a adeverit, fiindcă nimeni din sală n-a râs și n-a scos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag în grota țintuiților din alegoria Republicii lui Platon (Cartea a VII-a). Iluzia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
peisaj in dus trial, trist de-ți venea să plângi, pe undeva pe la Timpuri Noi. Era foarte frig, deși soare, abia se ridicase bruma dimineții de noiembrie. Mă gân deam la tot felul de aiureli literare, când m-am auzit strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?“ Un BMW masiv, argintiu, oprise la câțiva pași în fața mea, pe marginea șoselei, și o insă total necunoscută, cu ochelari negri suiți pe frunte, îmi zâmbea prin fe reastra late rală. M-am îndreptat spre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu buzele tumefiate de dorință. Am văzut urmele de degete care înfloreau purpurii pe pielea ei aurie. Am văzut un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și nici măcar nu le mai citea acasă și, cum ulciorul nu merge prea des la apă fără să se spargă, într-o zi, întâmplător, i-a fost sortit de ghinion să o asculte chiar pe ea. Când s-a auzit strigată, toate culorile spectrului solar, verde, alb, roșu, galben și chiar albastru i-au năvălit pe obraz iar profesorul speriat de cameleonul trezit brusc la viață, din fața lui, crezând că i s-a făcut rău, a înțeles-o și n-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
place? Întrebă uimit Bejan. Nimeni nu mi-a spus asta până acum... Și nici nu știu cum arătați. Mai puteți aștepta un pic? Petru nu răspunse. Se Îndreptă spre poartă cu pași grăbiți. Se pregătea să iasă În stradă când se auzi strigat: Hei, domnu'! Se Întoarse: Bejan Îi făcea cu mâna din scaunul lui nichelat cu rotile. E cu acumulator, Îi strigă el mândru, fluturându-și În continuare mâna subțire ca pe un steguleț de 1 Mai. 20. Vine iarăși primăvara Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
afară. Am remarcat că plecasem de la El Nido fără revolverul din dotare și fără cel de calibru 45, pe care-l păstram ilegal. Am făcut cale întoarsă pe străzi lăturalnice și le-am luat cu mine. Apoi m-am auzit strigat: — Hei, amice, tu ești polițistul Bleichert? Era chiriașul de alături, care stătea în mijlocul holului, cu firul de la telefon întins la maximum. M-am repezit după receptor și-am strigat precipitat: — Russ? — Sunt Harry. Sunt sus, la capătul lui B-B-Beachwood Drive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
frumoși și neindulgenți. Cum să-i ierte Laurei afrontul de a le aminti mereu că purtau proteze care le jucau în gură? Adevărul vârstei lor bătrânii îl știau foarte bine, îl simțeau în oase, nu aveau nevoie să-l audă strigat. Laura nu venise la înmormântare. Când s-a terminat ceremonia, m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învârtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un dușman din țara Retenu spre pieptul lui Puarem. Căpetenia îi spusese atunci așa: "Iahuben, n-am să te uit". Oare îl uitase? Iahuben mai privi un răstimp, apoi se întoarse spre cort ca să-și urmeze somnul. Dar se auzi strigat. Se întoarse: un slujitor de lângă Puarem îi făcea semn să se apropie. Iahuben se uită cu mirare. Îi era somn. Când să-i pară bine că se trezise ca să-l mai poată vedea o dată pe Auta, îi păru rău că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în depărtare, fiind fără îndoială un dar din partea britanicilor care construiseră acest sediu al guvernului când stăpâneau Palestina. Maggie auzi deodată un val de zgomot venind de afară: sunetul mai multor mașini și o gloată de oameni de presă, întrebări strigate, blițuri. Un minut sau două mai târziu se întâmplă din nou același lucru. Maggie își aranjă actele pentru ultima dată. Apoi se auziră sunete de pași apropiindu-se de pe două coridoare. Venind din direcții opuse, îi văzu pe liderul israelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alta. Te termină câte-o chestie de-asta, mai grele ca o nuntă. Pardon, cât o nuntă. Sau două cumetrii, adăugă, după scurt timp. Că la evenimente de-astea cu nașu’, cu mireasa, mai poți să te destinzi, mai o strigată, mai o bătută, stă mireasa de și-o freacă că o arde să se... vorba aia, cum e poporul, la nuntă mai merge și cu măscări, da’ la evenimentu’ ăsta, stai, ce să faci. Prelucrezi țiparu’ și aștepți... Mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]