1,490 matches
-
Deși m-am născut din două lumi diferite, viață și moarte, mi-a plăcut să trăiesc mai mult printre voi. De când eram copil m-am adaptat la această viață. Înainte de a te cunoaște mă mai întâlneam noaptea prin cimitire cu strigoii și stăteam la taclale până spre dimineață când le venea somn și mergeau înapoi în coșciuge la culcare până seara târziu. Deocamdată nu-s întru totul de-al lor și sunt vulnerabil la atacurile oamenilor. Chiar dacă am puteri inimaginabile pentru
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Și cum stăteau ei astfel îmbrățișați în pufosul și parfumatul pat matrimonial, prin geam străbătu o lumină ciudată, iar de afară se auzi zarvă. - Cin’ să fie la ora asta târzie? - tresări Narcisa speriată. - Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi și strigoiu-i la ușă! - râse bărbatul, ridicându-se. Într-adevăr, curtea era luminată de caleașca de aur și de cele două perechi de cai năzdrăvani. - Ce faci, bunicule, îmi înapoiezi trăsura? - Încă nu s-au liniștit frământările în țară. Așa
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
arătări fioroase cu chip de om se luau la trântă cu oștenii. Se încinse o luptă pe viață și pe moarte la lumina palidă a lunii între oștenii muritori și oamenii nopții. De fapt, nu erau decât vreo șapte - opt strigoi care se războiau cu ei, însă oștenii aveau impresia că se luptau cu o oștire întreagă. - Ce faceți? - răcni Arnăutu. Ăștia nu-s ființe umane! Inima! Loviți-i în inimă! În cele din urmă, oștenii reveniră la realitate și executară
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
hârtie Din război cu mare miză. Cei ce zic că-s o Putere Sunt doar niște bieți faliți, Prea zeloși să facă-avere Băncilor sunt arvuniți. Iar au pornit să omoare, Au pornit un alt război, Cohortele militare Sunt armate de strigoi. Chiar de ne-a lovit furtuna Nu se sinchisesc bancarii, Ei atâta știu, știu una: Să falsifice dolarii. Practică reguli păgâne Dar vorbesc de Dumnezeu, Crescuți după legi haine N-au nici minte de plebeu. Știu să fabrice pistoale, Au
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]
-
subterană. părinții coboară în pietre, doinele încă mai sângeră blând, ciobanii se strâng pe la vetre, turme de umbre asudă umblând. anii trec pe aripi de vânt, iarna ne râde-n colinde la porți, eu mă ascund în cuvânt ca un strigoi printre cei morți. Referință Bibliografică: anii trec pe aripi de vânt / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348799_a_350128]
-
de oameni Se sinucid balenele pe maluri Se vând în stradă false idealuri Și nu mai ai cu cine să te-asameni A intrat deșertul în orașe, Pătrunde-n casă și pătrunde-n noi Dincolo de templele incașe, Se profilează chipuri de strigoi La bursa neagră numai droguri, arme Copiii lumii nu au calorii La cârma vieții noastre, alt jandarm e Și noi elaborăm doar teorii Unul după altul, cataclisme Mâine ce ne mai așteaptă oare? Se umple lumea de neologisme Și limba
SE UMPLE LUMEA DE NEOLOGISME de ION UNTARU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348875_a_350204]
-
de vinovații fără vină Caut răspuns în noapte și pe lumină Și-ți spun șoptit sau doar în gând Ce știi, cum este acuma viața pe Pământ Cum oamenii sunt tot săraci și goi Unii sunt bolnavi, alții se cred strigoi Rătăcesc printre numeroși nebuni Uitând de obiceiurile din străbuni Copiii umblă singuri, nefiresc și-s rupți Pe lângă câini înfometați, moșnegi tăcuți. Se duc, dispar cum piere în depărtare un sat Mor pe drumuri înstrăinați, de Tine n-au aflat! CONTEMPLARE
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Nu orice femeie frumoasă este iubită, dar orice femeie iubită este frumoasă. Orbit de dragoste, s-a aruncat în brațele lui Venus din Milo... Marile iubiri nu mor niciodată, degeaba încerci să le îngropi. Sentimentele sunt prea puternice, sunt ca strigoii, te vor bântui toată viața... . Toți visăm la averi, iubiri veșnice și fericiri eterne... puțini, însă, ne și trezim ca să și trăim... Femeia poate face din bărbat un prizonier fericit, dacă îi pune cătușele iubirii. Referință Bibliografică: aforisme despre iubire
AFORISME DESPRE IUBIRE de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377970_a_379299]
-
de post Dorințele și -mplinitul Toate vor veni cu rost Și femeia dacă coase Sau lucrează și descoase, Trupul femeii strâmbând Când o văd iele lucrând. Mama le leagă umile La gâtul ' celor copile Ofrande de usturoi Să alunge pe strigoi. Ține în mână un sceptru Este ziua lui Sânpetru Sfetnic a lui Dumnezeu Rugându-se mai mereu. Referință Bibliografică: SÂNPETRU... / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena
SÂNPETRU... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376436_a_377765]
-
-un calvar plin de nisip,Să te iubesc, să mă cutremurPrecum o stea ce-i fără chip.... XXII. ADRESARE, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014. Admiră-ți iubita stăpîne Cu ochii cei mari și strigoi, Dar, ține-o pe palmele fine În timp de furtună și ploi . Cuprinde-o în somnul tomnatic Cu ochii tăi cei ce ard, Precum ai citi Tu o carte Căzînd peste pagini pribeag. Răsfaț-o cu vorbele-ți calde Căci vin
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
timpul de astăzi e Toamnă De dragoste Tu să o înveți. Ca iarna să stai lîngă sobă Dormind liniștit pe covor, Creîndu-ți covorul din toamnă Cu dragoste,iubire,amor. Citește mai mult Admiră-ți iubita stăpîneCu ochii cei mari și strigoi,Dar, ține-o pe palmele fineîn timp de furtună și ploi .Cuprinde-o în somnul tomnaticCu ochii tăi cei ce ard,Precum ai citi Tu o carteCăzînd peste pagini pribeag.Răsfaț-o cu vorbele-ți caldeCăci vin peste voi iar nămeți
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
a iubit o frumoasă fată înainte să plece la război. Din nefericire nu s-a mai întors ... Acea fată te-a născut în ascuns într-o pădure, dar o haită de lupi au devorat-o. Ai fost norocos căci un strigoi care trecea întâmplător pe acolo te-a salvat din ghearele sălbăticiunilor. Văzându-te așa mic și lipsit de apărare, i s-a făcut milă de tine. Te-a sărutat cu buzele-i pline de sânge și te-a dus într-
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
Autorului Insistența N-am ales să visez nici alarteri, nici ieri Nu mai vreau sa ma mint că în viața de-apoi Voi umblă fericit pe un câmp de tăceri Nici să râd, nici să plâng pe un drum de strigoi. Nu în ploi și furtuni desenez cu tăciune O chemare la vals pe un ring nevăzut Ce dura-va în timp-o, dar nu ca minune, Nu în vis ci în crez mă revăd renăscut. Cum priveam detașat o steluța
INSISTENŢĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373163_a_374492]
-
împotrivea acestor sentimente. Atunci, într-un moment de maximă tensiune, o tensiune ce era pe cale să dea inevitabil în penibil, naiva fată a zâmbit sincer, afișându-și dantura imaculată. „Un zâmbet ce ar putea face întreg infernul să tremure” gândise strigoiul cu înfățisare umană. Acel gest copilăresc și atât de rar întâlnit la cei ca el, i-a furat inima neagră pentru eternitate din motive de nimeni știute. Ar fi vrut să îi vorbească fetei cu obrajii roși, al cărei chip
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
ce are viață pe pământ. Referindu-se la oameni, marele scriitor Mircea Eliade ne ilustrează faptul că aceasta este noaptea “dragostei nebune” și a “regăsirii ursiților”: "Te-am iubit așa cum m-ai iubit și tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înțeleg ce fac, fără să înțeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiți să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiți să ne căutăm fără să ne întâlnim..." Cine sunt Sânzienele? Un specialist
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
Amprente > DE HALLOWEEN !!! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Chiar dacă-i sărbătoare-americană, În noaptea asta fi-vom amândoi ! M-oi deghiza, cretin, într-o sutană Și mă vei regăsi într-un... strigoi ! deci............. În noaptea asta, tu, să deschizi ferestre C-am să-ți cobor, în suflet, pe-o liană ! Voi fi, eu, FĂT - FRUMOS -ul din poveste, Iar tu, frumoaso, ILEANA - COSÂNZEANĂ ! Suflete calde de băieți și fete S-or... halloween-iza
DE HALLOWEEN !!! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377789_a_379118]
-
mai finit în ceea ce e divin și din aceasta, iarăși, înapoi în ceea ce e mai mărginit, iar noi trăim printre plăsmuiri care iau naștere din această convertire mutuală a uneia dintre laturi în cealaltă, trăim ca într-o lume de strigoi unde nici un mod determinat al formei pe care am vrea să-l reținem nu rezistă, ci se transformă subit în contrariul lui sau, umplîndu-se dincolo de orice măsură, plesnește. Deci modurile generale în care își face apariția arta índică sînt următoarele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
În vis, dimpotrivă, lipsește această separație“. MUTAȚIA METAFIZICĂ ÎN TIMP a) Răsturnarea cronologiei (actualizarea trecutului, retrogresiunea prezentului), în: Domnișoara Christina, prima lucrare a lui Mircea Eliade în care fantasticul este provocat de intervenția activă, pregnantă a unor forțe exterioare lumii: strigoiul, iar în acest sens romanul a fost numit „jocul cu spaima“. Un conac din părțile Dunării se află sub stăpânirea vampirică a domnișoarei Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Strigoiul este atras de sângele celor vii și va fi răpus
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
provocat de intervenția activă, pregnantă a unor forțe exterioare lumii: strigoiul, iar în acest sens romanul a fost numit „jocul cu spaima“. Un conac din părțile Dunării se află sub stăpânirea vampirică a domnișoarei Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Strigoiul este atras de sângele celor vii și va fi răpus prin împlantarea unui fier în inimă. Filonul popular al romanului servește numai ca suport epic. De fapt, Mircea Eliade a vrut să evoce dragostea metafizica dintre un pământean și o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Spiritul ei plutește peste tot, dovedind agresiune asupra celor vii. Fantoma se va opri asupra lui Egor, de care se îndrăgostește și caută să-l atragă în jocul „iubirii cu moartea“. Nenorocirile care urmează îl determină pe Egor să omoare strigoiul, apelând la puterile descântecului. Motivul duhului coborât din tablou, dupa cum și tema iubirii cu ființe de o dincolo, sunt întâlnite des în opera lui Eliade. Certitudinea lumii demonice este totală încă de la început, căci, în primul rând, doamna Moscu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
asta: „dar, ajuns cu palma deasupra capului fetiței, îi fu deodată teamă s-o mangaie. Îl intimidă zâmbetul ei...“. Simina este cea care o viseaza pe „tanti Christina“ că vine la ea la pat. Simina ascunde o lume stranie a strigoilor. Aflându-se odată în parc cu Egor, aceasta îl pune să privească într-o parte, alta, pretinzând că s-a speriat, însă Egor nu vede nimic. Atunci, pe acesta îl încearcă un sentiment de teamă amestecat cu mânie. Își dă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
premenit, schimbat, de când murise domnisoara Christina. «Mirosul acesta e parfumul tinereții ei, resturi miraculos păstrate din apa ei de colonie, din aburul trupului ei». Domnul Nazarie înțelege acum toate lucrurile acestea mici și stranii“. Christina se refuză pe sine ca strigoi, încercând o reîntoarcere în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, transformand pofta de sânge în poftă de dragoste. Ea este cea care la vârsta de 19 ani a fost omorâtă, însă portretul acesteia va avea în continuare o influență malefică asupra celor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
un singur continuu, prin care se trece liber, nestânjenit, în ambele direcții. Granița dintre Real și Ireal este desființată atât material, cât și din punct de vedere al conștiinței eroului. Acesta știe, chiar și în vis, că se luptă cu strigoiul, pe când Gore sau, cel mai evident, Gavrilescu, nu înțeleg nimic din ceea ce li se întâmplă. lrealul nu mai pătrunde brusc în Real, pentru a perturba mecanismul lui logic, odată cu conștientizarea acestui fapt de către personaje, ci se „deghizează“ în Real, lăsând
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
trăit intens, subiectul luptându-se cu dușmanii imaginari sau putând prezenta fugi care-l angrenează; acest delir este deosebit de imaginile de vis normal, la care subiectul asistă pasiv. Egor, personaj central în Domnișoara Christina, se luptă, aparent în timpul somnului, cu strigoiul, căci Christina apare în existența onirică a lui Egor: „parcă venea din «afară», din altă lume“. Egor, însă, va crede că totul se întâmplă, doar, în vis: „ce bine că toate lucrurile astea se întâmplă în vis “, gândi el, și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
să scriu viața unui fir de colb ... de la-nceput până la sfârșit și prin toate episoadele ..." (Istoria unei lacrime) 3. În "Complexul Ghilgameș", ca engramă a pulberii, cele 4 elemente ale lui Empedocle (apa, pământul, aerul, focul), "stihii ale lumii patru" (Strigoii), sunt intricate în firul de praf: "Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii" (Scrisoarea I). Praful nu este "ceea ce este", ci ceea ce devine pentru ca toate componentele sale (stânca, zidul, ruina) să fie parcurse: "Ceea ce e etern nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]