6,018 matches
-
germani precum Lenau, Heine sau Mörike, și care ar fi întârziat cu jumătate de secol ieșirea la suprafață a adevăratului Eminescu, plutonic și vizionar, afin al unor Novalis și Hölderlin. Micul studiu împinge la extrem opoziția, scoțând la lumină versuri, strofe ori poeme întregi (majoritatea neisprăvite și abandonate de autor în manuscris), a căror combustie lirică este uneori superioară celei din antume. În fond, Nego trage ultimele consecințe din interpretarea antumelor de către G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
din cap în cadența „acelor versuri pulsante”. Fiindu-i milă de preot, Mark se hotărăște să-l vindece și-l duce la o întâlnire cu studenții săi de la universitate. Reverendul la rândul său reușește să planteze în capul studenților ritmurile strofei, vindecându-se dar în același timp continuând cercul diabolic. Scopul nostru este doar de a semnala existența acestei scrieri în engleză, lucru de care se îndoiau contemporanii și biografii poetului. Totuși ne vom opri puțin la câteva considerații. Textul tradus
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
reader please to cast his eye over the following lines, and see if he can discover anything harmful in them?” E posibil ca Eminescu să o fi citit în engleză, să o fi discutat cu un cunoscător al englezei? Urmează strofa buclucașă, cea care a declanșat toată „degringolada”. În engleză: „Conductor, when you receive a fare, Punch in the presence of the passenjare! A blue trip slip for an eight-cent fare, A buff trip slip for a six-cent fare, A pink
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
Junimea se jucau cu astfel de „derapaje“ lingvistice, toți spuneau că merg la „Borta rece”, în loc de „Bolta rece“, celebrul restaurant ieșean. Auzind reproșul, poetul „a râs cu hohote [...]. Nu-l mai văzusem râzând cu atâta poftă!” Apoi tot textul, de după strofă, continuă cu aceeași precizie, originalului englezesc, inclusiv cu respectarea punctuației. A avut oare Eminescu originalul în față? Să mai luăm câteva fraze: „Am dat mai deunăzi într-o gazetă de aceste rime sunătoare și le-am citit de vreo câteva
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
fie o farsă a cuiva care a semnat traducerea cu numele poetului? Dar Eminescu a mai încredințat tiparului încă două articole în următoarele numere ale aceleiași reviste și există și o mărturie de paternitate în epocă. Să ne întoarcem la strofa cu pricina, care are la rândul ei un istoric amuzant. Nu a fost compusă de Mark Twain, este vorba de doi prieteni, redactori la „New York Tribune”, care, într-o noapte, mergând cu tramvaiul au văzut un anunț oferind informații călătorilor
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
le-am cerut s-o recitească. Când i-am invitat să spună ce văd ei cu ochiul liber în poezie (mă refeream la faptul că poezia respecta prozodia, că ritmul era iambic, că versurile aveau rimă și erau grupate în strofe de câte patru și așa mai departe), nici unul nu s-a dovedit în stare să remarce o particularitate, vizibilă cu ochiul liber, extrem de rară în poezia lirică de factură tradițională și anume ghilimelele, adică, prezența a două voci. Nemulțumiți de
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
aș fi putut să acced dacă n-aș fi citit niciodată Florile răului.” Experiența-limită a păcatului este, pentru personajele lui Soviany, pe urmele lui Baudelaire, nu o vină sau un viciu, ci o dovadă de forță interioară, ca în celebra strofă din Au lecteur: „Si le viol, le poison, le poignard, l’incendie/ N’ont pas encore brodé de leurs plaisant desseins/ Le canevas banal de nos piteux destins,/ C’est que notre âme hélas! n’est pas assez hardie.” Câteva
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
încălțat și/ cu unul desculț)”. Și o amărăciune în două versuri, gestuală, elementară, de impact vizual: „(mi-am scos degetele din urechi/ și pe urmă le-am băgat în gură)”. „Texte poetice”, la fel de succinte, alcătuite de regulă dintr-o singură strofă (mizând pe imaginea vizuală puternică), fac trecerea către ultimele două secțiuni, mai discursive, „relatări” (în special) și „ce s-a întâmplat”. Prozaismul discursiv („relatările” sunt un fel de poeme în proză) nu-i vine la fel de bine poetului, în ciuda secvențelor adesea
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
răspund. În prima parte a cărții, putem număra pe degetele de la o mână rimele autentice. De obicei, ele sunt simple asonanțe. Iar asta în situațiile fericite! Fără îndoială că efectul e deliberat. Ceea ce nu-l scutește de ridicol. Aleg două strofe la întâmplare dintre foarte numeroasele exemple pe care mi le oferă volumul: „Cei doi străini sub muște lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grase,/ Desfăt își dau și mormăie zevzec,/ Plăcutu-i gâdilă în coaste// Flașneta zice-un cântec omenesc,/ Dar
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
explicit prin versurile acelui „austriac tînăr, mort în război“ cu care îi întîmpină pe cei doi drumeți rătăciți Gunther, adolescentul agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut. Gunther citează o strofă jumătate din O seară de iarnă, poemul obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu“, ar exclama grăbit copilărosul Arșavir Acterian, crezîndu-se confirmat. Dar lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nu întotdeauna acea limpiditate
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
urmă nu este niciodată menționat în paginile de jurnal referitoare la Accidentul). Dacă ar fi făcut acest lucru, placizii monografi ai scriitorului și-ar fi dat lesne seama că Trakl nu e citat doar o singură dată, explicit, prin acea strofă jumătate din O seară de iarnă. Ci și că, abia încifrat, numele „Grodeck“ trimite direct la Grodek, care nu e numai ultimul poem al lui Trakl, ci și o poezie de război devenită celebră. Aceasta și datorită faptului că ororile
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
dintr-un interviu.) Nu l-a cunoscut îndeajuns. Dar l-a avut, fără-ndoială, în minte. A fost poet, i s-a publicat, postum, o carte, în 1921, reeditată, cu adăugiri, în 1944. Din această a doua ediție, citez o strofă: „O, de-ar fi iubire-n lume doar atâta câtă nu e/ Câte-ar fi din ce-s doar visuri, cine-ar ști acum să spue/ Și-ntr-o lume de mizerii, să socoată, cine-ar ști/ Câtă jale varsă
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
le tableau changeant se déroule à mes pieds. “ „Adeseaori pe munte, cînd soarele apune, Eu, obosit de gînduri, la umbră rezemat, În jos preste cîmpie vederea-mi se răpune Privind cum se destinde cu-ncetul și treptat. Astfel arăta prima strofă din primul volum publicat de Heliade, la 1830: este traducerea poemului L’isolement de Lamartine. Sensul termenilor francezi ai celebrului poem răzbate doar aproximativ sub haina românească de împrumut (vederea-mi se răpune ori cu-ncetul și treptat sună bizar
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat.” Chiar dacă nu va mai ajunge niciodată la perfecțiunea din strofele transcrise mai sus, poezia lui Heliade se va înscrie în continuare pe aceeași spirală a epurării continue de contingent. Pe măsură ce efortul de a „înnobila” limba română prin neo-latinizare făcea progrese ireversibile, limbajul heliadesc se vocaliza, înlătura termenii non-latini ca pe
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
său cel mare, A fi imagini însuși nespusei lui splendoare: Reprezentați pe Domnul, narați a lui putere Și gloria-i divină prin legea ce vă puse. Lumină vă e vocea, prin ea vorbiți vederii. “ (Anatolida, II, 4) Rima a dispărut, strofa clasică de asemenea, Heliade urcă spre originile poeziei. Lumea concretă rămîne și ea în urmă; dacă va fi existat vreodată, îi supraviețuiesc doar vagi imagini și amintiri. Vocea poetului-profet Heliade se stinge pe o acută prelungită, într-un imn ce
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
altfel, și de ochiul unui nativ, academicianul Henri Cantel. Dedesubturile întregii povești se găsesc în carte. Ca simplă notă: puțin a lipsit ca revizia s-o facă Lamartine.) Traducere care, de fapt, echivalează cu o rescriere. Multe se pierd (inclusiv strofe la care poetul renunță), multe se modifică (în special prozodia), multe se câștigă la trecerea dintr-o limbă în alta. Toate inventariate cu metodă. Intenția lui Mihai Dinu e aceea de a aplica, pe lanțul acesta de transformări, metoda separării
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
o dată puterea ciudată și echivocă a orașului - peisajul lui aluvial, de șes, și miresmele lui sleite -“. (Ibidem, p. 21) Unul dintre personaje, cuprins la un moment dat de un „sentiment al dezrădăcinării și al eșecului“, nu ezită să recite ultima strofă din poemul Orașul al lui Kavafis: „Cuvintele bătrânului poet năvăliră în mintea lui Nessim ca sub apăsarea unei pedale de pian, pentru ca apoi să clocotească reverberându-se în jurul speranței firave pe care gândul o trezise din somnul ei adânc.” (Ibidem, p.
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
și incantatoriu. Versul e scurt și plin de vocale, suita venind cu un fel de legănare (a pruncului și a mortului, deopotrivă) peste apa care duce „unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme”... Cele două versuri din strofa finală au, în schimb, tăietură argheziană, cu un contrapunct decisiv, definitiv: „Am strigat după-ajutor./ A venit. Era tîrziu.”. Scenariul poetic al morții, văzută ca o călătorie legănătoare „ca-n vis”, se încarcă, progresiv, de dramatismul și tragismul experienței directe, ne-
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
pot servi cauza țării, fără a dăuna politicii externe a României. Aș încheia, îți amintești de poezia pe care, dacă nu mă înșel, ai publicat-o la Iași, în 1917, în Neamul Românesc - Patria! Mi-au rămas în minte două strofe finale: Prin noi răsufli-n marele elanuri./ Tu gemi când sângerările ne dor; / Ci-n veștejirea noastră dorm noianuri / De vieți ce-ar înflori la vremea lor. Sus cupa morții cu dureri amare! / Sorbind-o, te vom binecuvânta; / Ca râurile
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
cu diamante” la „cerul” celor patru Beatles se dovedește nu incorect, dar incomplet. În sfârșit, colaționând textele, se poate constata că legăturile dintre ele sunt minimale, cel puțin în ceea ce privește trama: călătoria către un nicăieri cosmic e una din puținele constante. Strofele intermediare („Follow her down to a bridge by a fountain/ Where rocking horse people eat marshmellow pies/ Everyone smiles as you drift past the flowers/ That grow so incredibly high// Newpaper taxis appear on the shore/ Waiting to take you
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată inimilor slabe înainte de a simți cum poezia vine ca un cutremur, fără vreun semn, fără să bată timid la ușă: „Creierul meu s-a întors din caverne
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
buze-ai căutat.” Pe una dintre ele o iubea cu atât mai tare cu cât aceea îl prefera de departe pe altul, un negustor decavat, iar prăbușirea sa este descrisă în termeni de un masochism perfect. Am amintit de amara strofă din Sinteza, dar putem întâlni în acest florilegiu strălucitorul poem Multalbastra oră, cu versurile de un regret sfâșietor „Când te întreb, a altuia doar ești,/ cum de-mi aduci întârziate roze mie?/ Spui: vise trec, bat orele-n fereștri,/ ce
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Rău mi-ai cântat de noroc!; Nu am pâne, nu am sare,/ Toate le-a dus darea mare). Conviețuirea cu alte grupuri etnice a făcut ca unele texte românești să fie executate pe melodii străine. Astfel, cântecul a cărui primă strofă este "Un pui zboară și se duce,/ La moară, moară-la./ Altu rămâne și plânge,/ Și strigă cu mare glas:/ Nu mă lăsați, c-am rămas !/ Ajutați-mi care poate,/ De mă scoateți de la moarte,/ Că-mi lipsește din vedere/ Puișoru
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
Săptămânal literar, artistic, social. Apare în București (23 septembrie 1945 - 16 iunie 1946). 7. Epistola este însoțită de manuscrisele: Cina, Copacul, Invocație, Solilocviu și Stingere. 8. Forma corectă este abstinența. Provine din latinescul abstinentia. 9. G. Mărgărit - Tânguire. Conține cinci strofe, dactilografiate, a câte patru versuri fiecare.
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
bună și voce puternică. Îmi amintești de prietenul meu Vraca, a spus ca pentru sine, doamna Maria Tănase. Eram emoționat În fața personalității puternice a acestei artiste desăvârșite și mă simțeam inhibat să vorbesc și să-mi exprim gândurile. În afară de prima strofă din poezia lui Coșbuc, nu am mai putut spune nimic altceva. Doar ascultam și o priveam, când aveam impresia că nu mă vede. Era, atunci, o femeie trecută de patruzeci și cinci de ani, cu ochi mari expresivi, inteligenți și
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]