1,185 matches
-
prin stânci neadormite, voi fi pădure și fluviu și râu învolburat, voi hoinări prin lan de maci, prin grâne necosite, și printre flori voi fi, voi fi punct adunat. Când n-oi mai fi, voi fi, voi mai cânta pe strune înghețate, voi dănțui la geamul casei, din pridvor, voi fi dormire, voi fi doar nume scris în pietre dantelate, izvor voi fi, din el să bea drumeț nemuritor. Și când nu voi mai fi, eu tot voi fi, cu stelele
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
a tainelor sinistre Pe rândul secundar, doar versurile triste... Și cine să mai cânte sub lună, când pe cer S-au adunat doar aripi cu zboruri care pier? Se-adună nemiloase pădurile să-și piară Toți arborii desculți, pe-o strună de vioară... Și cântecul străpunge covorul de tăceri Al blândelor ispite, din nopțile de ieri; Mi te-așezai în vise cu dor și jurăminte Azi bântuie minciuna și toamna prin cuvinte... Și doar îți dăruisem o lacrimă albastră Acolo în
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
nu plece din inimi nu sece niciunde, nicicând aici pe pământ. Trei flori, trei smicele, voi, dragele mele, cu trup de viori cu ochii de zori prin lume porniți, doru-mi găsiți și mi-l alinați și mi-l alintați cu strune de-argint mereu să îl simt din suflet cu-alint Leonid IACOB Referință Bibliografică: descântec / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DESCÂNTEC de LEONID IACOB în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341303_a_342632]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUȘUL MEU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Cine te-a adus pe strunele viorii mele, arcuș răgușit de fumul iubirii? Tu nu știi că ele așteaptă mângâierea degetelor tale, de când vântul a zămislit prima notă pe nervura unei frunze? În secunda zero vântul avea culoarea ochilor tăi frunza era verde-violet, iar toamna urla
EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUŞUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341333_a_342662]
-
Ceas de rugăciune-a lanurilor coapte - Și se înfiripă straniu joc de iele. Ca o nălucire, dans sub clar de lună- Și, ciudat, nu este ora cunoscută; Nu e nici ciuleandra, nu e nici bătută, Nu răsună nici cântările de strună. Jocul e patetic, n-atinge pământul, Brațele se nalță, corpul se mlădie, Ritmul e fantastic, ca o vijelie: Nu-l distinge ochiul, nu-l prinde cuvântul. Cântec sau descântec? Vaga melodie Care te subjugă, care te vrăjește... Un miracol care
DANS FANTASTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341416_a_342745]
-
vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam în pumnul
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
știut, de-aș fi știut!“ Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
o buturugă, Mersul le răstoarnă Cad în câte-un ghimp Peste tot o goarnă A lipsit la timp Și mă bate gândul Cum să scap de viciu Când îmi vine rândul Fuga de serviciu Toată ziua ziuă Ne cântăm în strună Bate apa-n piuă Lumea de nebună În folosul cui Risipind adună Că-ți vine să spui: Nebună, nebună! Referință Bibliografică: Nebună, nebună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor
NEBUNĂ, NEBUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341843_a_343172]
-
Mimilor ce mă pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o nișă Ca viermițele, coconii, Am a le mai spune doar că N-or să fie crisalidă, Ci rămân ce sunt: o poarcă, Între fluturi o omidă...! Ci cu strunele și felul Hărăzit a unge inimi, Voi rămâne Menestrelul... Și cruța-voi asasinii-mi. Referință Bibliografică: Mimilor mei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
Precum un anotimp ce-n veșnica genune Eterna-i clipă de o clipă și-o consumă... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un vis albastru în zbucium de coșmar, Precum un cristalin fior pe-ale iubirii strune Eternu-i dor de veșnicie durând o clipă doar... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum o oază vie într-un deșert de moarte, Precum o stea ce-abia se naște și deja apune. Tu ești minunea mea
TU EŞTI MINUNEA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341943_a_343272]
-
te cheme. Și-atunci, când tu în prag ai apărut, o floare îți întinse, doar o floare, apoi, ca un surâs a dispărut și s-a urcat pe stele, la hotare. De îl opreai ți-ar fi cântat mereu pe struna lui cuvintele minunii si-ar fi chemat iubirile haihui pornite în colind prin melcul lumii. Dar l-ai lăsat și dus el a tot fost, dar tot mereu la pragul tău revine... E-un mag rătăcitor de vreme nins ce
UN TRECĂTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341969_a_343298]
-
și pe unde lungi De dorul nației române Că-ți vine auzind, să plângi Promit atâtea lucruri bune Că n-ai tăria să-i alungi Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi Au cele mai moderne strune Fac cearcăne la ochi și pungi Că prind naivii să se-adune Cu pantalonii scurți sau chiar mai lungi Latră dulăii la tribune... Referință Bibliografică: Latră dulăii la tribune / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341961_a_343290]
-
La sârbi le-aș da cu preț redus; Că poporul sârb nu doarme, El nu va fi nicicând sedus. Dar câte nu avem de dres... Câte legi avem, noi, bune?! Căci hoții au un interes, Să tot le cântăm în strune! Avem de toate pe la noi; Pământul țării e bogat. Dar prea suntem flămânzi și goi Că azi poporul e... argat! Raportul nostru de salar’ E făcut după ureche; De grija zilei n-au habar, De huzur au dat în streche
DOAMNE, DE-MI DĂDEAI ŞI MINTE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342562_a_343891]
-
contemplarea cu acuitate a concertului vieții, cu tot ce cuprinde ea: „cuprind cu o aripă / chitara de flăcări / stinsă în cântecul mierlei / cu cealaltă deschid cerul / să urce în zborul clapelor / plânsul ciocârliei / vioara limpezește notele / pe malul râului din strune / solfegiul păsărilor fără grai / îngerii veghează / tăcerea / pe un do diez / uitat de flaut / într-un răspuns / fără întrebare / aud în concertul vieții / tânguirea orchestrei / din clepsidra gândului / ceasul bate / de o doime și o optime / adunarea fiiilor rătăciți”. (Orchestrație
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
într-un mărăciniș, ca o capcană din care anevoie mai poți ieși la lumină. Dar deocamdată, micuța prințesă a cuvântului, poate spune cu nonșalanță: „cânt lumii / cu vioară / de greier tăcut // râd stelelor / cu lacrima / ochilor închiși / plâng ierbii / cu strună / de suflet viu // trăiesc” (Viață). Poate că aceasta e cea mai sinceră mărturisire a tinerei autoare. Iată și cum se vede autoarea în câmpia literelor contemporane: „desenează pe cer / semne verzi / de exclamare / joacă Ața / cu rima / încrucișată / sari coarda
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
meu simțeam cum fructe coapte Pulsau în ritm alert, încrâncenate, Când buze-ți atingeam cu pietate Și gând îndepărtat de rele fapte. Tăcerile prelungi erau străpunse De trubaduri pierduți în iarba verde, Ce ne-ncântau cu-al lor arcuș pe strune. Într-un târziu simțeam porniri ascunse De amândoi și nu doream a pierde O clipă doar, dorința a ne-o spune... Referință Bibliografică: Sonet iubirii - VI - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342717_a_344046]
-
nu au trecut de când un milion de alegători nu l-au mai preferat pe Ponta, când acesta î-și dă frâu liber caracterului. Toți acuză pe Băsescu că ar fi tartorul certăreților iar Ponta, sărmanul, trebuia să-i joace în strună răspunzând cu insulte la „glumele marinărești cam pipărate”. Acum de ce insultă Președinția, așa de amorul artei? Nu cumva este, el Ponta, întruchiparea Discordiei? Este clar că el a aruncat mărul prin Legea Codrului Defrișat. Iar populația, dusă în eroare de
AŞA-I ROMÂNUL! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341586_a_342915]
-
unei nopți de vară, în care iubirea se întâlnește cu ea însăși. Rezonanțele unor astfel de versuri amintesc de glosele eminesciene, de firea înaripată de dragoste a iubitei, de culorile ochilor împrumutați din infinitul cerului albastru: „Din cântec lin, pe strune de vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimară/ Praful iubirii peste noi în noapte.” (Aș vrea). Într-o împletire suavă a clipei prezente cu cea viitoare (sperată), conștientizând - în fiecare clipă
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
-n 45, te-ai născut! - Eu am fost primul copil evreu din Dej, născut după Război. Incărcătura genetică pe care eu am moștenit-o, are, cu siguranță, și destulă tristețe. Dar starea asta, ca un sunet de vioară, cântat pe struna „re”, continuă odată cu intrarea mea în viață. Mama mea, după lagărul de exterminare, după toate suferințele prin care a trecut, a venit stoarsă de puteri și foarte bolnavă. Fusese o floare, și iată ce-au făcut din ea! Era atât
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
dăduse foc în piață, fiindcă femeia din ea se plictisise de atâta viață. PISANIE Te cert cu pisania gurii, te rog cu trei picături de lună, te colorez cu tăcerea târzie-a pădurii și-ți ciobesc inima pe a mătaniei strună. Mă cerți cu privirea sânului de sub buze, mă rogi cu fiorul dimineții din trup, mă colorezi cu rujul unei frunze și-mi ciobești umbra să mă rup. Hai să ne iubim strâmb, nădușit, povestea cu noi abia a murit. Referință
GÂNDURI ZDRENŢUITE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340712_a_342041]
-
vei găsi salvare Și pacea...și iubirea ce-aduce alinare! Să nu te prindă teama...El ți-a promis cândva: Mereu voi fi cu tine și nu te voi lăsa!" De-aș fi... De-aș fi Isuse o vioară Pe strune Ți-aș cânta cu dor... M-aș transforma în imn de slavă Și aș porni spre cer...în zbor... De-aș fi o floare, cu parfum L-aș răspândi în prag de seară S-aduc în lume fericire Și-n
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
zare în culori multicolore, Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role. Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac, Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna. Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri. Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei! Ochii
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]
-
orice silabă care îți țâșnea slobodă din minte gravă și-n grabă. Ai cioplit cu greu miezul din vocale și te-au sângerat spinii din consoane când creai avid în chin de migală mii de icoane. Fiecare vers transformat în strune din sunete-a scos ultima asprime croind fericit tainice lagune în ritm și rime. Pleci din când în când pe-agitata mare în sărmana ta barcă șubrezită doar ca să înfrunți valurile care vor să te-nghită. Te-ntorci obosit. Un
NU-ŢI PASÃ CÂNTEC ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344419_a_345748]
-
se numește, simplu, viață de pământean! În accepțiunea Vavilei Popovici poezia este sublimul atins de trăirea individului prin cuvânt, un modus vivendi asemuit cu vârfurile perfecțiunii în arte: “Poezia e aura unei piese a lui Shakespeare. / E melodia cântată / pe strunele viorii Stradivarius. / E culoarea și lumina / dintr-un tablou a lui Rembrandt./ E marmoră de Carara / dăltuită de Michelangelo./ E o piruetă a Anei Pavlova.” (Poesis) Câtă dreptate aveți, distinsă doamnă Vavila! Subscriu, fără absolut nicio umbră de ezitare. Poemele
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
nu plece, din inimi nu sece niciunde, nicicând aici pe pământ ! Trei flori, trei smicele, voi, dragele mele, cu trup de viori, cu ochii de zori prin lume porniți, doru-mi găsiți și mi-l alinați și mi-l alintați cu strune de-argint mereu să îl simt din suflet cu-alint Leonid IACOB Referință Bibliografică: descântec / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 620, Anul II, 11 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DESCÂNTEC de LEONID IACOB în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343804_a_345133]