4,448 matches
-
locul de unde eram, mereu am bătut pasul pe loc, eram umblată în lume ca țiganul din poveștile tatălui meu, o dată la moară și de două ori în târg. Aide era în ultimul an la Facultatea de Agronomie. Era una dintre studentele eminente. Deși mică de statură, părea zveltă, își punea cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea nisipului, pieptănat într-o coafură rebelă. Se îmbrăca simplu, dar un ochi foarte atent observa că simplitatea ei este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
colegă, râdea cu un râs molipsitor, cumva în cascade, avea un râs cristalin care umplea sala de curs sau cârciuma în care își făceau veacul, unde mai venea și profesorul din când în când. În cârciumă Aide devenea una din studentele perfecte. Râdea, mânca și bea cot la cot cu băieții. Nimeni nu o întrecea. Avea o minte ascuțită și o folosea ca pe un brici. Ca între camarazi. Doar profesorul rămânea cumva în afara cercului, deși apropiat, părea totuși distant. Între
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Între cei doi histrioni mult mai mult decît o simplă colegialitate...Frumos, nu?! Cartea este, poate, simptomatică pentru urcușul și coborîșul unui creator, din perioada sfîrșitului și Începutului de secol : o copilărie veselă și liniștită, intrarea la Conservator, succes de studentă (premiul I cu cunună!) și debutantă pe scena Naționalului, ucenicia la Gallino - profesor ideal, Întîlnirea cu mari artiști ai vremii (Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Grigore Manolescu, Nottara, V. Leonescu, Ernesto Rossi, Luchian, Costache Bălănescu, Gh. CÎrje, N.A. Bogdan, Petre Sturdza
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
E important, Întotdeauna, contextul În care jucăm; În cartea lui, Sebi Ștefănescu povestește ceva teribil de interesant : venea la ore, Într-o zi de 22-23 decembrie 1989; afară era revoluție; iar În clasă se repeta scena Veta/Zița, din Noaptea...; studentele jucau plicticos. Atunci profesorul a cerut o pauză de 10 minute și au ascultat, toți, ce se petrecea afară. Reluată, scena a crescut, evident... Valentin Teodosiu este un actor important. Și un om de calitate. A scris și el o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și noi: dacă de la clasa de regie a Cătălinei Buzoianu, a lui Purcărete, a lui Moisescu sau Mărăscu, ies și 15 % absolvenți care nu reușesc ulte rior, În teatru, noi ar trebui să clamăm „Catălina Buzoianu a fost compromisă de studenta ei X și de studentul ei Y !”?... La fel, găsesc Într-o carte importantă un verdict care mă descumpănește :” Viziunile lui Artaud sunt impo sibil de realizat”. E clar că e o confuzie : a vrut să se sugereze că sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
piesă, un cuvînt deșucheat : o sută Însă, cred că e prea mult...(vezi și exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc În piesele contemporanilor. Ca profesor Însă, am un sentiment penibil cînd studentele mă Întreabă de ce se vorbește atît de buruienos În dramele mileniului trei mioritic. Un colectiv de universitari clujeni (coordonat de Liviu Malița), ce se gîndi? Ia să susțină un grant cu subiectul ăsta! Și l-au făcut. Volumul - Viața teatrală
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
5 candidate pe loc (atunci era 160 pe un loc!), aș fi plecat În ... Lumea Logicii. Ei bine, ca să ne mai amuzăm oleacă, vreau să povestesc una din orele mele recente, atipice, avute la Universitatea la care predau, cu o studentă ; studenta e simpatică și are o calitate rară - vine la cursuri. Ora e relaxată. O dau pe teorie și o-ntreb ce piesă-i place : Domnișoara Nastasia - Îmi zice, spre surpriza mea plă cută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
candidate pe loc (atunci era 160 pe un loc!), aș fi plecat În ... Lumea Logicii. Ei bine, ca să ne mai amuzăm oleacă, vreau să povestesc una din orele mele recente, atipice, avute la Universitatea la care predau, cu o studentă ; studenta e simpatică și are o calitate rară - vine la cursuri. Ora e relaxată. O dau pe teorie și o-ntreb ce piesă-i place : Domnișoara Nastasia - Îmi zice, spre surpriza mea plă cută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca aspirații
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
O-ntreb : ai auzit de Trei surori? Cică, da. Zic : unde vroia să fugă Nastasia? Nu știe. E și timidă, deci o scuz. Îi zic că Nastasia vroia În Popa Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și de plîns, deoarece eroinele lui An ton Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!” ( nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspirație nefericită e... Apoi o Întreb pe simpatica convivă, de ce un critic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Zamfirescu miroase a „drojdie și obială”? Fata nu știa ce-i aia obială, dar despre drojdie credea că e legată de...bere! I-am ex plicat contextul ; a Înțeles, fiindcă e deșteaptă ( dar nu do cumentată, ce vreți!). Tot cu studenta mea minunată discutam despre Bal tagul, după Sadoveanu. Îi povesteam că a fost jucată, la Iași, de-o bună actriță. „Am văzut-o!” - sare discipola. „Naveai cum - devin eu prozaic - fiindcă spectacolul are 20 de ani. CÎt tine!” - replic, malițios
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mea minunată discutam despre Bal tagul, după Sadoveanu. Îi povesteam că a fost jucată, la Iași, de-o bună actriță. „Am văzut-o!” - sare discipola. „Naveai cum - devin eu prozaic - fiindcă spectacolul are 20 de ani. CÎt tine!” - replic, malițios . Studenta se bosumflă : ei i se pare degradant să ai NUMAI 20 de ani ; eu aș da toată mica mea avere (adică, cele 1500 de volume din bibliotecă) ca să mai am 20 de ani... În fine, ora noastră insolită mai cuprinde
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am cunoscut-o acum aproape două decenii, cînd venise să se angajeze la teatrul În care lucram. Mi-a plăcut, s-a angajat, a și jucat În două-trei mon tări de-ale mele, apoi a dispărut. Am aflat că era studentă. A terminat facultatea și iar a dispărut din Iași. Am aflat că era actriță la Piatra Neamț. Și a dispărut și din Piatra : se zice că plecase-n Italia. Apoi, În Franța. Revenită-n țară, se retrage la o mănăstire. În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
eficiență, prezentându-și fundurile către ferestruica cămăruței portarului. De cele mai multe ori imaginea nu era câtuși de puțin una apetisantă și, ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare. Dacă voia să-și clătească ochii, se uita la studente, nu la conțopistele alea mustăcioase. Că și alea tot în dreptul scării din spate se aranjau, numai că tineretul feminin studios avea mai mult probleme cu cupele sutienelor, pe care și le tot săltau de vreo câteva ori pentru a obține
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l cu un interes nu neapărat medical. "Ăsta o fi auzit sau n-o fi auzit?", se întrebă ea când, surpriză, îl văzu pe pacient cu ochii largi deschiși și cam speriat. "Dați-mi voie, vă rog!", îi ceru medicul studentei. Se aplecă și începu să-l studieze minuțios pe nea Vasile, dând la răstimpuri aprobator din cap. La capătul examenului se arătă mulțumit: "E bine, domnule Mirică. E chiar foarte bine. Bravo!" Bolnavul se chinui să zâmbească: "Săru'mîna, domnu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu știa unde-și cheltuia banii peste noapte? — Nu. Altul. A venit la mine o hoașcă, cerându-mi să-i găsesc bărbatul. În câteva ore, am aflat că tipul, un onorabil profesor la vreo șaptezeci de ani, trăia cu o studentă de douăzeci. Inițial, omul n-o trecuse la examen, dar fata a avansat la planul B, rugându-l s-o mediteze la domiciliu. — Și? L-ai găsit? — Da. L-am sfătuit să-și facă o clonă, pe care s-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
până la urmă, cazul s-a rezolvat. Profesorul a murit fericit și l-am raportat ca fiind o clonă cu defect de fabricație. Clona s-a-ntors acasă, iar fata, sub atenta mea Îndrumare, s-a pus cu burta pe carte, devenind o studentă eminentă. Nu În ultimul rând, eu mi-am primit banii. Doar soția profesorului va avea o surpriză peste câteva luni, când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avea noroc. Mâna Întinsă mai primește: o bancnotă de 1leu, o chiflă, o napolitană, o monedă de 0,5 lei, o brânzoaică și altă bancnotă de 1 leu. O portocală rostogolită În mâna lui de mâna unei tinere zâmbitoare, probabil studentă la arhitectură, după teul uriaș pe care-l poartă cu sine, Încheie timpul petrecut În inima orașului. Cerșetorii concubini au plecat clătinându-se și răspândind o duhoare de urină stătută. Antoniu știe că locul lui va fi zilnic din ce În ce mai vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Palmer ne cunoșteam de aproape patru ani. Pe Georgie Hands o cunoșteam de trei ani și devenise amanta mea cu mai bine de un an și jumătate în urmă. Georgie, care are acum douăzeci și șase de ani, fusese studentă la Cambridge și-și luase o diplomă de economist. Apoi urmase niște cursuri postuniversitare, iar de curând ajunsese asistent universitar la London School of Economics. O cunoscusem la începutul activității ei la Londra cu ocazia unei vizite la London School
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sărutări de consolare, fără ca în inimile noastre să se petreacă ceva semnificativ. Până în momentul acela nu-mi înșelasem soția, iar faptul că nu i-o prezentasem pe Georgie Antoniei fusese o simplă întâmplare. Georgie locuia atunci într-un cămin pentru studente, un loc jalnic pe care nici n-am încercat să-l vizitez. Apoi s-a mutat într-un mic apartament și m-am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în petic, nu faci decât să urli-n vânt... Printre lacrimile ce-mi împăienjenesc ochii, o văd cum stă la picioarele patului meu, lămurindu-mi cu răbdare impasul în care mă aflu. Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic de Stat din Newark, o fată zdravănă, cu fața gălbejită, din care melancolia se revarsă prin toți porii. Uneori se duce la Newark Y1, împreună cu urâta de Edna Tepper, altă huidumă, (a cărei carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Baldwin. Titlul cursului? A, nu știu - „Introducere în studiul minorităților umilite“ de Profesorul Portnoy. „Istoria și funcția urii în America.“ Scopul cursului? Mântuirea acestei șikse stupide; eliberarea ei de ignoranța rasei sale; transformarea acestei fiice a opresorului inuman într-o studentă aplecată spre studiul suferinței și al oprimării; instruirea ei într-ale compasiunii, într-ale sângerării pentru suferințele acestei lumi. Acum înțelegi? Un cuplu perfect: ea pune la loc „eu“-ul în „evreu“, iar eu oiul în goi. Unde am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în mână toate atuurile morale, păzea, nelegiuiților! Cu mine nu ține figura atunci când știu sigur că am patru sute la sută dreptate. De ce nu m-oi fi însurat cu ea? Ea bine, mă deranja, de pildă, argoul ei dăștept, de fostă studentă căministă. Nu-l suportam. „A borî“ în loc de a vomita, „cu capsa pusă“ în loc de furios, „mortal“ în loc de nostim, „ușchit“ în loc de trăsnit, „țâști-bâști“ în loc de micuț. Ah, și divin. (Chestie căreia Mary Jane Reed îi zice „mișto“ - mereu le învăț pe fetele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tăcut, iar în locul lor, acum, unul vorbește cu spor de șeptelul în plină dezvoltare, invocînd mereu tonele de carne livrate pieței. Care piață? întrebă încet Lazăr că eu m-am săturat să cumpăr zgîrciuri și oase... Ce vrei? se întoarce studenta spre el, nedumerită, renunțînd o clipă la calcule, lăsînd caietul în poală. Mă ierți! Așa încep toți spune Lazăr ironic -, adevăru-i că-mi ești cunoscută... De la universitate saltă fata din umeri. Poate. Nu-i plictisitor să înveți la Matematică tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din tîrguri și din sate"... O poate confirma și maestrul de colo arată Lazăr cu privirea în direcția profesorului, dar vorbele celui cu șeptelul și cu producția de carne livrată pieței acoperă orice zgomot. Reîntoarsă din pauză cu forțe noi, studenta atacă mai departe foaia albă, confruntînd, din cînd în cînd, cele calculate de ea cu ceea ce are în caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
părinților, Dorin stă cu bărbia pe pumnii puși unul peste altul pe genunchi și privește în gol, Mircea Emil doarme de-a binelea sub pălăriuța lui mototolită, Letiția s-a îndoit de mijloc sprijinindu-și coatele pe genunchii goi, iar studenta, nemulțumită că șoferul nu aprinde măcar un bec, să mai poată învăța, și-a băgat caietele în trăistuță, încercînd să moțăie și ea, stînjenită de Lazăr, singurul care se agită tot timpul, pufnind nervos. Nu te supăra, ce ai? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]